Text de Ecaterina Procopov
In mod ironic, pe o planeta acoperita in proportie de 70% de apa, un miliard de oameni sufera din cauza lipsei apei, iar alte patru miliarde (aproximativ 65% din totalul populatiei) au un acces limitat la rezervele de apa dulce. Doar 15% din totalul populatiei traieste in zone in care apa se gaseste din abundenta. 2,6 miliarde de oameni, aproape jumatate din totalul populatiei, nu au acces la conditii sanitare adecvate (WHO / UNICEF 2004). Estimarile mondiale arata ca, anual, sunt inregistrate 250 de milioane de cazuri de imbolnavire care au legatura cu apa. 68% dintre persoanele spitalizate in tarile aflate in curs de dezvoltare sufera de o boala asociata cu calitatea sau lipsa apei (UNESCO-IHE). Intre doua si trei milioane de persoane mor anual din cauza calitatii si accesului redus la resursa de apa, din cauza conditiilor sanitare si de igiena. Pe scurt: patru din cinci oameni sufera din cauza lipsei apei. Presedintele Pacific Institute, dr. Peter H. Gleick, are cifre si mai ingrijoratoare: "Probabil 20.000 sau 30.000 de oameni mor zilnic din cauza bolilor care au legatura cu apa, boli pe care stim sa le prevenim, sunt usor de tratat, dar esuam in a face asta". La nivel global, cantitatea de apa dulce reprezinta aproximativ 2,5% din cantitatea totala. Cea mai mare parte din aceasta cantitate nu este insa accesibila oamenilor. Doar 0,1 la suta din totalul apei de pe Pamant o re prezinta apa raurilor, lacu rilor, bazinelor acvifere de mica adancime, adica resursa de apa accesibila oamenilor. Consumul mondial de apa se ridica la 3.600 de kilometri cubi pe an, adica 25% din cantitatea de apa dulce regenerabila la care are acces populatia anual. In aceste conditii, apare intrebarea daca putem sa vorbim sau nu despre o criza a apei, daca exista cu adevarat motive de ingrijorare. Raspunsul general, dat de specialistii din intreaga lume, este "da" – si asta pentru ca nu cantitatea de apa reprezinta problema principala, ci distribuirea pe glob, accesul la aceasta resursa, cat si cum o folosim, sursele utilizate, poluarea si, nu in ultimul rand, calitatea apei.
Distribuirea resurselor de apa pe glob
America Latina este regiunea cea mai bogata in apa, detinand 1/3 din totalul de apa dulce regenerabila din lume. Pe locul doi se situeaza Asia, cu 25%, OECD cu 20%, Rusia si Africa Sahariana cu cate 10%. Pe ultimul loc sunt Africa de Nord si Orientul Mijlociu – cu 1%. Cifrele devin mai relevante daca raportam resursa la cerere sau consum. Sa luam drept exemplu China. Are o resursa de apa de 7% din totalul mondial si o populatie reprezentand 22% din numarul locuitorilor planetei. Canada, in schimb, are 9% din resursa de apa mondiala si o populatie care reprezinta doar 0,5% din totalul populatiei. Efectele distributiei inegale a resursei de apa sunt agravate si de gradul de dezvoltare a tarilor si, nu in ultimul rand, de nivelul de trai al fiecarui individ in parte. Studiile internationale recente arata ca, in 22 de tari africane, apa nu este asigurata pentru jumatate din populatie. Solutii mderne pentru asigurarea apei exista. In 2002 erau 10.000 de in stalatii de desalinizare, care produceau 5 milioane de metri cubi de apa dulce. 70% dintre acestea erau insa amplasate in tarile bogate in petrol din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, tari care isi permit sa plateasca intre 1 si 4 dolari pe metru cub de apa produsa din extragerea sarii din apele o cea nelor. Nici Europa nu este ocolita de criza apei. Lipsa apei, provocata de incalzirea globala, seceta si cresterea consumului, se arata in ultimul raport european, a afectat aproximativ 15% din suprafata UE si aproximativ 17% din totalul populatiei. Accesul la resursa de apa nu este doar o problema regionala, de tara. Mai toate marile aglomerari urbane se confrunta cu aceeasi problema. Studiile UNESCO arata ca, pentru a asigura nevoile de baza, fiecare individ necesita zilnic intre 20 si 50 delitri de apa. In 2000, mai mult de 900 de milioane de locuitori urbani (aproape o treime din toti locuitorii urbani ai lumii), care traiau in cartiere saracacioase, aveau acces la doar 5 pana la 10 litri de apa pe zi.
Consumul de apa s-a dublat in 40 de ani
Un alt factor-cheie care sta la baza crizei mondiale a apei, dupa distributie, este consumul. Un consum dictat de cresterea populatiei mondiale, de industrializare si, nu in ultimul rand, de agricultura. Intre 1960 si 2000, consumul global de apa s-a dublat, de la 1.800 la 3.600 kilometri cubi pe an, cu o crestere de 17% pe decada. Consumul de apa dulce va creste in perioada 2000-2010 cu 10 procente. In Europa, prognozele arata o crestere a exploatarii apei de la nivelul actual, de 415 de kilometri cubi, la 660 de kilometri cubi pe an pana in 2070-2080. Pe regiuni, Asia este cel mai mare consumator – cu aproape jumatate din totalul de apa consumat la nivel mondial, urmata de OECD, fosta Uniune Sovietica, America Latina, America de Nord, Orientul Mijlociu si Africa sub-sahariana. Diferente importante si, poate, mai relevante apar in momentul in care analizam consumul din perspectiva surselor folosite, dar si raportand cantitatea la resursele de apa existente in fiecare regiune. Asia, cel mai mare consumator mondial, detine si locul doi in ceea ce priveste resursele existente. Prin urmare, consumul de apa este de doar 16%-22% din resursa. America Latina, cea mai bogata regiune in apa, consuma doar 1-2 procente din resursa anuala. La polul opus, Orientul Mijlociu si Africa de Nord (MENA), cea mai saraca zona in rezerve de apa regenerabile, au ajuns sa foloseasca intre 108% si 120% din resursa de apa regenerabila existenta in zona. Explicatia este data de faptul ca o treime din cantitatea de apa utilizata este obtinuta din surse neregenerabile, din rezervele subterane. Previziunile arata si mai sumbru – pana in 2010, procentul va ajunge la 130. Motive de ingrijorare apar si daca ne uitam la sursele de apa care asigura consumul mondial anual. Ca o consecinta a distributiei inegale sau din considerente economice, multe state isi asigura, in diverse proportii, necesarul de apa folosind rezervele subterane de mare adancime, rezerve de apa considerate ca fiind neregenerabile. Studiile arata ca, la nivel mondial, 25% pana la 40% din apa potabila a globului este furnizata de apa subterana (UNESCO). S-a estimat ca 1,5 miliarde de oameni (UNEP 1996), respectiv 3 miliarde de oameni (UN/WWAP 2003) depind de proviziile de apa subterana.
Agricultura, cel mai mare consumator mondial de apa
Continua crestere a populatiei va determina o crestere a productiei de mancare, care va cere alimentari cu mai multa apa dulce pentru irigatii sau un consum mult mai eficient al proviziilor de apa. (WMO 1997)./MA. Peter Gleick, presedintele Pacific Institute, spunea: "Poate cea mai buna estimare actuala este ca 80% din cantitatea totala de apa folosita de oameni reprezinta consumul din agricultura. Doar 18% din zonele cultivate sunt irigate, insa acestea produc 40% din totalul produselor agricole din lume. Este absolut vital pentru asigurarea hranei unei populatii aflate in crestere. Cu toate acestea, folosirea apei in agricultura este ineficienta. Putem sa producem mult mai multa mancare cu apa pe care o folosim in prezent. Una dintre marile incercari cu care se confrunta in prezent multe tari este ca nu au suficienta apa pentru a acoperi consumul, in special in agricultura. Sunt 18 sau 20 de tari in lume care nu produc suficienta hrana pentru a satisface cerinta interna si trebuie sa cumpere necesarul de pe piata. Cand cumpara hrana, ei cumpara si apa. Ei cumpara apa pe care alte tari au folosit-o pentru a produce hrana respectiva. Anumiti oameni numesc asta apa virtuala. Este absolut rezonabil sa se intample asta, daca piata o permite, dar trage si un semnal de alarma referitor la provocarile viitoare intr-o lume in care populatia creste de la 6,5-7,9, la probabil 11-12 miliarde de oameni". In Asia, Orientul Mijlociu, Africa sub-sahariana si de nord irigatiile reprezinta 85%-90% din totalul de apa consumat. In Europa, analiza principalelor utilizari ale apei in bazinele raurilor afectate releva ca agricultura este principalul consumator, cu 64%.
Numitorul comun: poluarea
Pe langa cresterea consumului de apa, poluarea este un alt factor care limiteaza cantitatea de apa accesibila oamenilor. Amenintarile legate de degradarea calitatii apei cresc in zonele in care resursa de apa este redusa pentru ca efectul de diluare este invers proportional cu cantitatea de apa aflata in circulatie. Pentru tarile slab dezvoltate, tratarea apelor menajere nu este inca ceva obisnuit, 89%-95% din acestea fiind revarsate direct in rauri, lacuri si in zonele de coasta. In mod consecvent, bolile generate de apa, ca holera si dizenteria, printre altele, afecteaza milioane de vieti anual. Cea mai mare sursa de poluare din Africa, potrivit evaluarilor facute in deceniul trecut, este contaminarea cu fecale. Cele mai multe contaminari s-au inregistrat in Bazinul Nilului si in Africa de Nord, dar asta s-a observat si pentru ca sunt amplasate cele mai multe statii de monitorizare. In tarile dezvoltate, cea mai mare sursa de poluare o reprezinta compusii chimici rezultati din activitatea industriala. Unele industrii emit in atmosfera cantitati semnificative de sulfuri si compusi de nitrogen. Acestea se pot dizolva in picaturi de ploaie care genereaza ploile acide. In Europa, poluarea organica si contaminarea cu metale toxice exista la un nivel mai scazut decat in anii "50-"80 datorita imbunatatirilor aduse legislatiei de mediu. Ultima modificare legislativa a fost convenita de ministrii mediului din tarile UE la sfarsitul lunii iunie 2007. Acestia au ajuns la un acord privind eliminarea pe termen lung a 41 de substante chimice nocive, pesticide si metale grele, din apele de suprafata. Una dintre cele mai importante schimbari se refera la masurarea standardelor de calitate nu doar in apa, asa cum cere Comisia Europeana, ci si dupa concentratia din tesuturile fiintelor vii si din sedimente. O alta sursa importanta de poluare o reprezinta accidentele industriale. Unul dintre cele mai mari si grave accidente ecologice a fost inregistrat pe 30 ianuarie 2000 chiar in Romania. 100.000 de metri cubi de steril, aproximativ 50-100 de tone de cianura de la exploatarea miniera Baia-Mare au ajuns in Somes, Tisa si, in cele din urma, in Dunare. 24 de localitati au intrerupt alimentarea cu apa, afectand peste 2,5 milioane de persoane.
Romania, mereu surprinzatoare
In contextul mondial, Romania continua sa aiba o pozitie privilegiata, atat din punctul de vedere al resurselor, cat si al consumului. Cu o resursa totala de 71,5 de miliarde de metri cubi (40,4 conform gradului de amenajare hidrografica), Romania ocupa locul 21 in Europa in topul tarilor celor mai bogate in apa. Paradoxal, am putea spune, declinul economic din perioada de tranzitie a avut efecte de mediu benefice la capitolul apa, chiar daca acestea au fost doar pe termen scurt. Consumul a scazut, poluarea s-a redus ca urmare a inchiderii sau reducerii activitatii industriale in majoritatea intreprinderilor de stat, dar si in sectorul agricol.
Reversul medaliei
Din 1990 si pana in 2006, consumul de apa in Romania a inregistrat o scadere dramatica. De la 20,4 miliarde de metri cubi la 6,08 miliarde de metri cubi. "Reducerea cea mai semnificativa este in agricultura, unde de la o cerinta de circa 9 mili arde metri cubi in anii 1985-1993, a scazut pana la 0,5 miliarde metri cubi. Se estimeaza ca valorile cerintelor inregistrate in prezent vor creste in anii urmatori, pe fondul dezvoltarii economice", spune prof. conf. dr. ing Madalin Mihailovici. Benefica pentru mediu, dar, pe termen lung, reducerea consumului de apa in agricultura a demonstrat nu atat o eficienta a consumului sau o reducere a pierderilor, ci, mai de graba, un dezinteres fata de acest sector. Distrugerea sistemelor de irigatii, dar si nefolosirea celor aflate inca in functiune sunt demonstrate de suprafata irigata la nivelul anului 2007 – 500.000 de hectare, dintr-un total amenajat de 3 milioane. In contextul incalzirii globale si al fenomene lor meteo extreme, secete-inundatii, Romania trebuia sa ia masuri drastice si urgente. Vara 2006 a demonstrat, o data in plus, ca agricultura romaneasca este, in cel mai bun caz, una de subzistenta, iar rezultatele anuale bune tin mai mult de providenta decat de stiinta si planificare. Din 2,8 milioane de hectare cultivate cu grau, secara, orz, orzoaica si rapita, circa 1,7 milioane de hectare au fost calamitate (date existente la 20 iunie). Recolta de grau este de 2,6 milioane de tone, de doua ori mai mica decat anul trecut. Strategia de combatere a secetei elaborata de guvernul Tariceanu in aceasta vara vine prea tarziu, ar spune unii specialisti, iar unele ma suri sunt, mai degraba, pripite si eficiente pe termen scurt decat sustenabile economic si ecologic.
Strategia guvernului
Ministerul Agriculturii sustine irigarea culturilor agricole cu apa din acumulari sau panza freatica, in prezent fiind permisa doar folosirea apei din cursurile raurilor. Decebal Traian Remes: "Trebuie sa permitem accesul la apa administrata de Apele Romane din diverse acumulari si apa freatica. La noi se face irigatie numai din Dunare si Prut, singurele prize de apa pe care le-am permis pana acum". Mai mult, guvernul a aprobat si alocat fonduri pentru efectuarea a 140 de foraje de mare adancime in zonele in care se prefigureaza un deficit de apa in sol. Nu toata lumea este de acord cu strategia Ministerului Agriculturii. Marius Postelnicescu, directorul general Administratia Nationala Apele Romane (ANAR), spune ca folosirea apelor din subteran este justificata doar in cazul populatiei si doar in cazul inregistrarii unor secete severe. "Pentru agricultura, consideram ca cel mai important lucru, in aceasta si tuatie, ar fi demararea unor proiecte pentru reabilitarea re telelor de irigare existente. Recomandam Ministerului Agriculturii sa foloseasca apa din resursele de suprafata, din lacuri sau rauri." Nicolae Maracine, director general al Administratiei Nationale de Imbunatatiri Funciare (ANIF), este de aceeasi parere: "Toata lumea a spus, hai sa facem sisteme de irigatii cu apa din panza freatica. Eu nu recomand acest lucru, ba chiar sunt impotriva, pentru ca singura rezerva de apa pe care o mai avem este apa din subteran. Apa din subteran este o rezerva intangibila, pe care o vom folosi doar pentru oameni si animale". Nicolae Maracine spune ca o solutie mai buna o reprezinta investitiile in tehnologii moderne si in reducerea pierderilor din irigatii. "Sistemul de irigare pe baza de picurare genereaza un consum minim si un maximum de eficienta. Acest sistem este o solutie foarte buna, dar nu poate fi folosit pentru culturile mari. Cel mai modern sistem de irigare este submersia prin care apa se duce direct in sistemul radicular al plantei, fara a exista pierderi. Insa, pentru a aduce aceasta tehnologie in Romania trebuie proiecte si foarte multi bani, deci va dura mult timp." Prof. conf. dr. ing Madalin Mihailovici merge chiar mai departe in privinta restrictionarii folosirii apelor subterane: "Cred ca marirea valorii contributiei specifice la agentii economici de tip industrial la 80-90 lei/1.000 m3 ar duce la descurajarea acestora in folosirea apei subterane in procese care nu reclama apa de calitatea celei potabile. O alta masura care se impune este initierea unui act normativ care sa detalieze prevederile art. 4, alin. (1) din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare. Un act care va stabili regimul de folosire a resurselor de apa de suprafata si din subteran in functie de specificul folosintei; aplicarea unor ma suri de reglementare a folosintelor existente, cu restrictionarea prelevarii apei din subteran pentru folosintele de tip industrial, contorizarea tuturor volumelor de apa prelevate din subteran si intensificarea controalelor la agentii economici in vederea identificarii situatiilor de functionare fara acte de regle mentare si fara abonament de utilizare a resurselor de apa si, nu in ultimul rand, inchiderea forajelor de captare a apei subterane, scoase din functiune din diferite motive". Strategia guvernului mai prevede sprijinirea agricultorilor care si-au construit propriul sistem de irigatii, crearea de noi acumulari pe cursurile raurilor, norme stricte privind materialul de insamantare, dar si masuri de impadurire. Decebal Tra ian Remes vrea, in urmatorii 15 ani, sa impadureasca 12% din suprafata tarii.
Industria, poluatorul cu cel mai mare consum
Daca, la nivel mondial, agricultura este cel mai mare consumator, cu o pondere de 80% din apa planetei, in Romania industria este cea care consuma 78 de procente. Si tot industria este si cel mai mare poluator in Romania. Octavian Marius Popa, comisar general al Garzii Nationale de Mediu, spune: "In general, toti operatorii industriali din Romania au probleme, mai mari sau mai mici, in domeniul protectiei mediului. Este foarte greu de inventariat si de spus procentul operatorilor care se conformeaza legislatiei de mediu deoarece vorbim despre un indicator variabil. Ce pot sa va spun e ca avem 660 de operatori, vorbim despre cei care intra sub incidenta directivei IPPC, care sunt sub atenta supraveghere a autoritatilor de mediu. Dintre acestia, 161 au o perioada de tranzitie negociata cu UE care se intinde, in unele cazuri, pana in 2015, iar ceilalti 499 trebuie sa se conformeze normelor de mediu pana la sfarsitul lunii octombrie, anul curent". "Un mare poluator este industria mineritului, care evacueaza in cursurile de apa de suprafata cantitati importante de ioni de metale grele, cupru si materii in suspensie. Un alt poluator semnificativ il reprezinta complexurile de crestere a animalelor care, din cauza faptului ca nu au prevazute instalatii moderne de epurare a apelor uzate, elimina direct in cursurile de apa si/sau in canalele de irigatie ape uzate cu incarcari importante de nitrati, fosfati, amoniu, uree etc.", spune prof. conf. dr. ing. Madalin Mihailovici. Conform statisticilor furnizate de ANAR, numarul poluarilor a scazut de la 90-100 de cazuri inregistrate in 2004, la 63 in 2005 si la 54 anul trecut. Pe de alta parte, numarul amenzilor date de Garda Nationala de Mediu a crescut in fiecare an. Octavian Marius Popa, comisar general al Garzii de Mediu, spune: "Numarul si valoarea amenzilor aplicate a crescut de la 55 (196.000 RON) in 2005, la 90 (1,024 milioane RON) in 2006. Anul acesta, doar in primele 6 luni, am dat 51 amenzi in valoare de 886.000 RON". Radu Cosma, sef Departament tehnologia mediului si resurse minerale PORR: "Romania are o problema cu apele sub toate aspectele – alimentare, epurare, ecologizare. Este o problema de anvergura, care va necesita mult timp si o dezvoltare sustenabila. Avem o legislatie de mediu buna in Romania, care a devenit in ultimul timp mai draconica. Rau este ca implementarea acesteia lasa de dorit. Aici intervine si lipsa educatiei de mediu a romanilor". Pot companiile romanesti sa gaseasca o scuza in faptul ca solutiile de mediu, la capitolul apa, nu sunt accesibile in Romania? Daniel Petcu, director general Envirochemie: "Solutii exista, fie ca vorbim despre cele standard sau despre solutiile care sunt dictate de cerintele specifice ale clientului. Noi de tinem varful de tehnologie intratarea apelor industriale si tehnice. Acum, companiile care folosesc apa in procesele teh nologice trebuie sa mai inteleaga faptul ca protect ia mediului nu mai este de mult o chestiune facultativa. Un alt lucru important este sa apeleze la firmele care detin solutii, sa nu incerce sa inventeze roata de fiecare data". Daniel Petcu spune ca exista un cerc vicios atunci cand vine vorba despre protectia mediului. Companiile nu sunt obisnuite sa apeleze la consultanti pentru a gasi solutii, consultantii, oricat de buni teoreticieni ar fi, nu pot da performanta maxima daca nu au o bogata experienta practica. In felul acesta se inchide cercul. Lipsa informatiilor este, poate, cea mai importanta piedica in momentul de fata. Cand se gandesc la mediu, companiile se gandesc la costuri operationale suplimentare. Este foarte adevarat ca, in cele mai multe cazuri, o statie de epurare nu produce decat costuri. Daca privesti doar din acest unghi, e de inteles de ce unele companii imping cat mai departe momentul investitiilor in mediu. Dar mai exista si reversul medaliei. De multe ori, cu cat apa rezultata din procesul tehnologic este mai incarcata, cu atat beneficiile pot fi mai mari. Exista solutii care permit obtinerea de biogaz din apa poluata, gaz care poate fi refolosit in procesele tehnologice. Exista solutii care permit tratarea si recircularea apei, ceea ce inseamna o reducere importanta a consumului de apa. si, nu in ultimul rand, este impactul asupra brandului. A fi ecologic, chiar daca nu conteaza prea mult pe piata romaneasca, va deveni in scurt timp o directie foarte buna de promovare a produselor", mai spune Daniel Petcu. Sunt si companii care vad in provocarile de mediu nu o piedica sau o cheltuiala suplimentara, ci o oportunitate de afaceri. Rompetrol, una dintre cele mai mari companii petroliere din Europa, vrea sa foloseasca tehnologia specifica forajelor petroliere pentru descoperirea si exploatarea zacamintelor de apa de mare adancime. Theodore Orasianu, membru al Societatii Elvetiene de stiinte Naturale si consilier al Grupului Rompetrol, initiatorul acestui proiect, propune reevaluarea datelor din sondele de petrol abandonate si corelarea cu datele seismice in vederea identificarii nivelurilor acvifere strabatute de acestea. Proiectul porneste de la premisele ca panzele de apa subterane intalnite in forajele de explorare petroliera nu au fost studiate si inventariate in mod sistematic in vederea unei utilizari rationale si de lunga durata. Marea majoritate a sondelor de explorare care nu au descoperit petrol sau gaze au fost abandonate ca fiind "seci". Rompetrol intentioneaza sa foreze in blocul sau de sonde de la Zegujani, care se afla in estul Depresiunii Getice, una dintre cele mai bogate zone in petrol din Romania.
Romania, o tara in curs de dezvoltare
In Romania, dezinteresul fata de apa nu se opreste doar la agricultura si industrie. Sub alta forma intalnim aceeasi atitudine si in ceea ce priveste alimentarea cu apa a populatiei, canalizarea, epurarea sau tratarea apelor menajere. Aproape 40% din totalul apei potabile distribuite la nivel national a fost pierduta, iar, la nivelul oraselor, cifra se apropie si mai mult de jumatate – 43,5%. Asta inseamna ca peste 460 de milioane de metri cubi de apa potabila au fost irositi din cauza uzurii avansate a conductelor de aductiune, distributie, captare si pompare a apei potabile. O situatie la fel de nefericita intalnim si la capitolul canalizare si epurare a apelor. Este un lucru stiut ca Bucurestiul este singura capitala europeana care nu are un sistem de tratare si epurare a apelor. Ultimul studiu INS arata ca, in 2006, doar 49% dintre romani aveau casele racordate la sistemul de canalizare, in timp ce procentul celor care erau racordati la un sistem de canalizare prevazut cu statii de epurare era de doar 28,1%. Un studiu UNESCO arata ca salubrizarea apei acopera 49% in tarile in curs de dezvoltare, si ca reprezinta doar jumatate din procentul inregistrat in tarile dezvoltate. In cazul acesta, Romania, cu cele 28 de procente, se situeaza la jumatatea distantei dintre o tara nedezvoltata si una aflata in curs de dezvoltare. In acelasi registru pesimist vine si intrebarea: va reusi Romania sa-si respecte angajamentele privind racordarea intregii populatii si industrii la canalizare si statii de epurare pana in 2018? Cu siguranta stim ca pragul de 33,7%, stabilit de ANAR pe baza studiilor INHGA, care trebuia atins in 2002, a fost depasit. Marius Postelnicescu, directorul ANAR: "Cred ca tintele vor fi atinse. Eu cred ca vor urma cativa ani foarte puternici din punct de vedere investitional. Pe alimentari cu apa cred ca vom reusi sa ne atingem tinta de 100%. In privinta realizarii statiilor de epurare, nu cred ca vom reusi pana in 2018 sa avem toate retelele de canalizare racordate la astfel de instalatii". Radu Cosma, sef Departament tehnologia mediului si resurse minerale PORR, este mai pesimist: "Avem nevoie de o strategie pe termen lung pentru ca, sa nu uitam ca jumatate din populatia Romaniei traieste la sate si ca marea majoritate a satelor se alimenteaza cu apa din puturi. Inca nu exista infrastructura necesara. Dupa parerea mea, pana cand Romania va ajunge la nivel European, cu o infrastructura de ape, alimentari cu ape si asanarea apelor contaminate, va trece o generatie, poate doua".
3,3 miliarde de euro pentru a prinde Europa din urma
Aprobarea POS Mediu si promisiunea UE de a acorda un ajutor financiar de 3,3 miliarde de euro reprezinta cu siguranta o veste buna. Totul depinde acum de abilitatea autoritatilor centrale si locale de a construi si pune in aplicare proiectele necesare. Ministerul Mediului a anuntat deja ca in acest an va demara 15 proiecte pe sectorul apa si apa uzata si managementul deseurilor in valoare de 270 de milioane de euro, proiecte care se vor realiza din bani europeni. Mai mult chiar, la inceputul lunii august, guvernul a alocat 100 de milioane RON din Fondul National de Dezvoltare pentru proiecte prioritare de mediu si gospodarirea apelor. MMDD explica faptul ca lucrarile propuse vor avea un impact socio-economic major prin amenajarea unitara a bazinelor hidrografice de pe teritoriul Romaniei, prin adoptarea unor concepte noi, adaptate la noile conditii hidrologice si meteorologice si la cerintele din domeniul mediului, pe care trebuie sa le indeplinim ca tara membra a Uniunii Europene. Directorul ANAR, Marius Postelnicescu, spune ca aplicarea directivei de apa din cadrul POS Mediu va avea si puncte sensibile. "Daca pana in 2006 aveam o problema cu realizarea proiectelor, cu accesarea fondurilor, acum avem o alta problema. Am putea sa ne trezim in situatia in care vom avea proiectele aprobate, banii asigurati, dar nu vom avea forta de munca necesara pentru realizarea acestora. Sunt foarte multi bani, sunt foarte multe proiecte care ur meaza a fi realizate intr-un termen foarte scurt. Eu sfatuiesc autoritatile locale sa organizeze licitatii la care sa invite si companii din Europa, pentru ca exista riscul de a nu gasi forta de munca necesara in Romania."
Consumam mai putin, platim mai mult
La jumatatea lunii iulie, Stavros Dimas, comisarul european pentru mediu, spunea, referindu-se la criza apei, ca nu exista solutii miraculoase. "Trebuie sa avem mai multe masuri, diferite, pentru solutionarea problemei apei. De asemenea, trebuie sa existe o economie eficienta de apa, pentru ca nu putem inventa apa." Comisarul propune ca pretul apei sa reflecte situatia de criza, iar aceasta sa dea stimulente pentru economisirea apei. Cu alte cuvinte, sa consumam mai putin si sa platim mai mult. Asta in conditiile in care, chiar in civilizata si dezvoltata Europa, circa 20 la suta din apa furnizata consumatorilor este irosita.
Proiecte locale, implicarea comunitatii
Dr. Peter H. Gleick, presedintele Pacific Institute, spune: Sunt locuri in lume unde avem nevoie de o infrastructura noua, de baraje mari, de un sistem centralizat de tratare a apelor. Dar, de asemenea, am invatat ca doar aceste sisteme nu rezolva toate problemele la nivel global. Trebuie sa investim si in tehnologii la o scara mai mica, unele traditionale, cum ar fi strangerea apei de ploaie, si care au fost folosite in trecut cu mult succes, dar care acum nu fac parte din sistemul de servicii pe care tarile bogate il ofera. Aceasta este problema pe care am descoperit-o la proiectele secolului XX. si din aceasta cauza cautam acum cu disperare tehnologii inteligente si mai apropiate ca dimensiune de nevoile locale".
Provocarile viitorului
Incalzirea globala Dincolo de toate problemele actuale care contribuie la criza mondiala a apei mai exista un factor care abia acum incepe sa-si faca simtite efectele: incalzirea globala. si nu este greu de imaginat ca, adaugata la cresterea populatiei, nevoii de asigurare a hranei, consumului ridicat de apa din sectorul casnic, cresterea temperaturii va duce la accelerarea efectelor negative ale crizei. Daca, in prezent, un miliard de oameni nu au acces la apa, datele Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) arata ca schimbarea climatica la scara globala va genera lipsa apei pentru 1,1-3,2 miliarde de persoane, si asta in conditiile in care temperaturile ar creste cu 2-3 grade C. Biocombustibili versus apa Epuizarea resurselor mondiale de petrol si incalzirea globala au determinat aparitia si dezvoltarea pietei biocombustibililor. O dezvoltare care ridica deja semne de intrebare si starneste critici aprinse din partea ecologistilor si nu nu mai. Este foarte adevarat ca folosirea biocombustibilului nu adauga CO2 in atmosfera si nu contribuie la procesul de incalzire globala, dar productia de plante energetice intra in competitie cu culturile de produse destinate alimentatiei. Va intra sectorul transporturilor in competitie cu cel alimentar? Vor intra tarile bogate in competitie cu cele sarace? Unii vor vrea combustibili, ceilalti hrana. Agricultorul va cultiva planta mai scumpa sau isi va vinde produsele celui care ofera mai mult. In felul acesta, se intreaba cei care nu sustin biocombustibilul, nu e evident ca tot mai multe produse vor ajunge in fabricile de bioetanol sau biodiesel? La inceputul lunii august, in cadrul World Water Week (Stockholm, Suedia), specialisti din intreaga lume au discutat despre viitorul biocombustibilului din perspectiva consumului de apa. Intrebarea pe care acestia au pus-o este: cum vom putea asigura apa pentru a produce alimentele necesare hranirii unei populatii mondiale aflate in crestere, cand tot mai multa apa este directionata spre culturile pentru biocombustibil? O intrebare care are nevoie de un raspuns cat mai urgent, tinand cont ca doar UE intentioneaza sa-si creasca consumul de biocombustibil, de la 1,6% din totalul combustibilului consumat la 10% pana in 2020.
