Proiectul de Hotărâre de Guvern pentru implementarea sistemului de garanție-returnare (SGR) se află în prezent aproape de finalizare, potrivit autorităților. Dincolo de aspectele operaționale ale acestuia, pentru a fi funcțional este nevoie și de modificarea legislației de mediu, a celei fiscale, de obținerea de permise și autorizații, dar și de semnarea de contracte între administratorul sistemului și producători, comercianți, reciclatori etc. Sistemul de garanție-returnare ar trebui să intre în vigoare de la 1 aprilie 2022, dar având în vedere toți pașii necesari pentru punerea sa în practică, termenul este foarte strâns. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Alin Vișan, Președinte, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu (ARAM).
Care este stadiul negocierilor pe marginea proiectului de HG pentru implementarea SGR?
Proiectul de Hotărâre de Guvern pentru implementarea sistemului de garanție-returnare (SGR) se află, potrivit declarațiilor oficialilor, pe ultima sută de metri. Ne așteptăm ca acesta să fie cât mai curând finalizat și adoptat, astfel încât să poată fi elaborată și legislația subsecventă și să fie desemnat administratorul sistemului. Cel mai important este ca, la data la care sistemul de garanție-returnare va intra în vigoare, acesta să înceapă să livreze rezultate mult mai bune și eficiență mai mare în ce privește ratele de colectare și reciclare pentru ambalajele incluse în sistem (ambalajele de unică folosință pentru băuturi).
Toate părțile interesate au avut ocazia să își exprime punctul de vedere în cadrul consultărilor organizate de către minister pe parcursul elaborării proiectului, dar bineînțeles că responsabilitatea pentru recuperarea și reciclarea ambalajelor introduse pe piață va fi în continuare – așa cum este și în prezent – a industriei ce pune pe piață bunuri ambalate. De aceea, producătorii au fost cei care au avut inițiativa și s-au implicat încă de la momentul apariției Ordonanței de Urgență nr. 74/2018; la început, prin analiza modelelor din alte state europene, în care introducerea sistemului de garanție-returnare a dus la îmbunătățirea semnificativă a colectării și a reciclării ambalajelor, iar apoi prin efectuarea de studii de fezabilitate, atât individual cât și în parteneriat cu instituții din mediul academic din țară.
Din punctul de vedere al producătorilor, proiectul de HG răspunde așteptărilor industriei?
Sistemul de garanție-returnare este un sistem foarte complex, obligatoriu la nivel național pentru operatorii economici care pun pe piață bunuri în ambalajele definite conform OUG nr. 74/2018, cu obligația de acceptare a returnării ambalajului pentru toți comercianții ce vând produse din categoria băuturilor dar, în același timp, un sistem ce trebuie să fie ușor de înțeles și cât mai accesibil pentru toți consumatorii.
ARAM a susținut o serie de principii cu privire la funcționarea SGR, principii care se regăsesc în modul în care a fost implementat sistemul în alte state europene, dar adaptate la contextul și condițiile economice și operaționale din România. Un sistem bazat pe aceste principii asigură condițiile necesare pentru a accelera circularitatea materialelor folosite în ambalajele acoperite de către SGR, fără a provoca dezechilibre nejustificate și fără efecte discriminatorii în piață sau la nivelul obiceiurilor de consum. În linii mari, proiectul Ministerului Mediului acoperă aceste principii și suntem convinși că în cel mai scurt timp vor fi clarificate și ultimele detalii de natură operațională.
Țintele propuse, valoarea penalităților și forma de administrare sunt puncte cheie în funcționarea sistemului. Au fost operate modificări față de propunerile inițiale (65% pentru primul an, 75% pentru sticlă și 80% pentru plastic și metal în anul 2, 85% pentru sticlă și 90% pentru plastic și metal în anul 3 etc.)?
În afară de ceea ce s-a discutat în spațiul public, nu cunoaștem eventuale modificări ale proiectului dezbătut în cadrul consultărilor publice organizate de către Ministerul Mediului. Țintele propuse sunt însă importante, deoarece de îndeplinirea lor va depinde și încrederea cetățenilor și a participanților la sistem în succesul acestuia și în șansele de a îmbunătăți sistemul de management al deșeurilor în sens mai larg, precum și de a avea un mediu mai curat, în care să nu mai regăsim ambalaje aruncate în mod necorespunzător.
În același timp, trebuie fixate ținte obiective și adaptate contextului în care ne aflăm. Setarea unor ținte prea ambițioase încă din primii ani de funcționare, coroborate cu penalități ridicate sau discriminatorii, poate atrage după sine un impact negativ asupra fluxului de lichidități din sistem și, implicit, dificultăți pentru ca acesta să își atingă obiectivele. Totodată, obiectivele sistemului trebuie să fie gândite în completarea obiectivelor de colectare și reciclare pe care le are Romania pe fiecare tip de material în parte, iar din punct de vedere operațional trebuie să luăm în considerare și tipul de recipient, sticla colectându-se mai greu decât PET-ul, de exemplu. Tot în spiritul uniformității obiectivelor naționale de colectare și reciclare, am propus ca raportarea acestora să sa realizeze bazat pe greutate, așa cum de altfel este definit și în legislația europeană, și nu pe unitate.
Sistemul ar trebui să intre în vigoare de la 1 aprilie 2022. În condițiile actuale, se păstrează această dată pentru implementare?
Cu siguranță că există unele termene minimale pentru realizarea investițiilor și efectuarea pregătirilor necesare înainte de data la care sistemul va intra în vigoare – pentru amenajarea punctelor de returnare, realizarea centrelor de numărare și sortare, achiziționarea echipamentelor sau dezvoltarea infrastructurii logistice și de transport. Toate acestea trebuie să fie in place & in sync, adică toate elementele trebuie să funcționeze împreună în mod eficient începând cu data aleasă pentru lansarea sistemului.
În același timp însă, trebuie să fim realiști și conștienți că amânarea adoptării proiectului de HG face aproape imposibil ca acesta să fie funcțional începând cu 1 aprilie 2022. Dincolo de aspectele operaționale menționate anterior, este nevoie și de modificarea legislației de mediu și a celei fiscale, de obținerea de permise și autorizații, precum și de semnarea de contracte între administratorul sistemului și toți actorii participanți (producători, comercianți, reciclatori).
Data implementării depinde foarte mult de momentul aprobării legislative și de finalizarea procesului de desemnare a administratorului sistemului, după care estimăm că este nevoie de aproximativ 18 – 24 de luni pentru a asigura o implementare adecvată.
Care sunt efectele in cazul unei amânări a termenului de implementare?
În cazul în care sistemul de garanție-returnare nu este introdus în mod corespunzător, foarte multe aspecte negative se vor resimți în performanța de colectare. Este necesară o campanie de conștientizare și educare adecvată, cu toate elementele funcționale, cu toți producătorii și comercianții pregătiți, și, cel mai important, toate punctele de returnare să fie puse la dispoziția consumatorului. Nu ne dorim să avem un sistem care să pornească fără a fi la capacitate maximă și nici să corectăm eventuale deficiențe pe parcursul funcționării.
Implementat în mod corespunzător și funcțional de la început, sistemul va câștiga încrederea consumatorilor, va reuși să îndeplinească obiective de colectare sustenabile și, cel mai important, va ajuta la îndeplinirea angajamentelor ce revin României conform legislației europene.
Citește și:
De ce ar fi mai eficient pentru România un sistem garanție-depozit inteligent
