Agricultura este una activitățile umane cel mai dificil de decarbonizat. Oamenii trebuie să mănânce, dar practicile legate de folosirea terenurilor pentru cultivarea plantelor generează aproximativ o pătrime din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Cercetători de la Universitatea din California, Irvine, (UCI) și alte instituții evaluează o nouă soluție la această problemă, una care elimină fermele complet: alimentele sintetice.
Într-un studiu publicat în Nature Sustainability și preluat de ScienceDaily, echipa condusă de UCI, formată din oameni de știință, evaluează potențialul producerii sintetice pe scară largă a grăsimilor alimentare prin procese chimice și biologice. Materiile prime pentru această metodă sunt aceleași ca cele folosite de plante: hidrogen în apă și dioxid de carbon din aer.
„Sinteza pe scară largă a moleculelor comestibile prin mijloace chimice și biologice, fără a folosi materii prime agricole, este o posibilitate foarte reală„, a declarat autorul principal Steven Davis, profesor UCI de științe ale sistemelor terestre. „Astfel de ‘alimente fără fermă’ ar putea evita cantități enorme de emisii de gaze cu efect de seră, în timp ce ar proteja și terenurile biodiverse care altfel ar putea fi defrișate pentru a face loc fermelor.”
Davis și coautorii săi evidențiază și alte beneficii de mediu și sociale ale alimentelor fără fermă în articol, inclusiv reducerea consumului de apă și poluarea bazinelor hidrografice, controlul local asupra producției alimentare, diminuarea riscului de penurii alimentare legate de vreme și mai puțină nevoie de forță de muncă agricolă slab plătită și solicitantă fizic. Un alt avantaj, conform lui Davis, ar fi posibilitatea de a restitui terenurile agricole existente la o stare naturală, ceea ce ar putea îmbunătăți biodiversitatea și ar construi depozite naturale de carbon.
„Îmi place ideea de a nu depinde de fotosinteză pentru tot ceea ce mâncăm„, a spus Davis. „La orice scară, sintetizarea alimentelor va atenua competiția dintre ecosistemele naturale și agricultură, evitând astfel multe dintre costurile de mediu ale agriculturii.”
Davis a evidențiat practica defrișării pădurilor tropicale pentru a crea spațiu pentru plantațiile de ulei de palmier. Biscuiții, biscuiții sărați și multe alte produse din mijlocul magazinului sunt făcute cu grăsimi alimentare provenind din această sursă. El a întrebat dacă cineva ar observa dacă uleiul folosit pentru a coace biscuiții lor ar proveni de la o rafinărie alimentară din apropiere în loc de o plantație din Indonezia.
Autorii articolului au spus că s-au concentrat în mare măsură pe grăsimi pentru că acestea sunt „necesare de sintetizat termochimic,” subliniind tehnici bine stabilite de producere la scară largă a săpunului și chimiei polimerilor.
Cercetătorii au estimat că grăsimile derivate din agricultură corespund aproximativ la 1 până la 3 grame de dioxid de carbon emis pe o mie de calorii, în timp ce grăsimile molecular identice sintetizate din materie primă de gaz natural, folosind electricitate disponibilă, ar produce mai puțin de un gram de emisii echivalente de CO2 și aproape zero emisii dacă se folosește capturarea de carbon din aer și surse de electricitate care nu emit carbon.
„Frumusețea grăsimilor este că le poți sintetiza cu procese care nu implică biologia. Este totul chimie, și datorită acestui fapt, poți lucra la presiuni și temperaturi mai mari care permit o eficiență excelentă„, a spus Davis. „Prin urmare, ai putea construi reactori mari pentru a face asta la scară mare.”
O mare întrebare rămâne, vor accepta oamenii alimente create în acest mod?
„Hrana constituie o problemă mai dificilă decât electricitatea; puține persoane se preocupă de unde provin electronii din priza noastră, dar mulți oameni se preocupă mult de unde provine hrana lor„, a spus Davis. „Alimentele procesate sunt o modalitate de a folosi grăsimile sintetice. Oamenii s-ar putea să nu fie atât de preocupați de ce fel de grăsime se află într-un biscuit sau într-o crustă de plăcintă cumpărată din magazin, deoarece nu știu ce se află în ele în acest moment.”
Citește și: Conferința Eat Smart: Politicile agricole comune trebuie adaptate la realitățile românești
