text de Razvan Calin
Progresul inseamna bani. Banii inseamna miscare. Iar miscarea inseamna masini care consuma petrol. Benzina au motorina, nu mai conteaza, tot poluare inseamna. Masinile sunt cel mai mare poluator mondial. Ce ar fi, totusi, daca masinile nu ar mai merge cu titei, ci cu ulei de floarea-soarelui? Sau cu extras de nuca de cocos ori palmier? Suna mai degraba a desen animat, dar este perfect realizabil!
Biocarburantii sunt alternativa curata la cererea tot mai crescuta de titei. Brazilia a scutit, intr-un sfert de secol, 121 de miliarde de dolari prin inlocuirea petrolului fosil cu ulei de palmier. Nu intamplator, Brazilia este cel mai mare producator mondial de etanol. Uniunea Europeana produce 89% din biodieselul consumat la nivel mondial. De castigat avem si noi; prin aerul pe care il respiram – care se otraveste anual cu zeci de miliarde de tone de CO2 emise din sute de milioane de tevi de esapament care se poate curata astfel; prin incurajarea agricultorilor catre culturile de plante energetice; prin crearea de locuri de munca pentru industria de biocombustibil – 100 de muncitori din industria biocarburantilor produc aceeasi unitate de energie pe care o produce un muncitor din industria titeiului.
Avem (romanii) de cheltuit o jumatate de miliard de euro din partea Uniunii Europene pe subventii in agricultura in 2007. In doi ani, culturile de biomasa din Romania au crescut de patru ori. Companii straine renumite pentru activitatile din domeniul carburantilor de plante construiesc fabrici in Romania. Se fac investitii de zeci de miliarde de dolari anual pentru cercetare si dezvoltarea industriei bio. Banii curg cu uleiul de rapita, cu semintele de soia sau cu padurile de palmieri plantati pentru etanol. Progresul costa. Dar sanatatea noastra nu se masoara in bani.
Cu ce poate merge masina fara sa polueze?
Biocombustibil – orice combustibil derivat din biomasa ("organisme in viata pana nu demult sau reziduurile lor metabolice, cum e, de exemplu, balegarul de vaca", am citat enciclopedia virtuala Wikipedia). Este o sursa regenerabila de energie, spre deosebire de alte resurse naturale, cum sunt petrolul, carbunele sau combustibilii nucleari.
O definitie ceva mai tehnica spune ca biocombustibil este orice combustibil cu un continut de minimum 80% de materiale derivate din organisme vii recoltate cu cel mult 10 ani inainte de producerea respectivului combustibil.
Revenind acum la biomasa, specialistii o considera o forma, e drept absolut neconventionala – in sensul progresului stiintific – de stocare a energiei solare. Spun ca nu face parte din conventiile stiintifice pentru ca, desi este cea mai veche forma de stocare a energiei cu care Soarele inunda Pamantul, nu e oficial recunoscuta ca atare.
Paradoxal, cea mai avansata forma de prelucrare a razelor solare si transmutare a lor in energie, prin complicate procese de fotosinteza, nu se bucura de popularitatea tehnologiilor mult mai recente – a doua jumatate a secolului trecut – tocmai pentru ca este… prea avansata!
Energia gratuita si abundenta soarelui este exploatata cu randament maxim de banalul patrunjel sau de prozaica rapita, in detrimentul supersofisticatelor celule fotovoltaice ori a hiperconductorilor inventati, cu investitii de miliarde de dolari, in laboratoare sterile.
Un mare avantaj al biocombustibililor, comparativ cu majoritatea tipurilor de combustibili traditionali, este faptul ca sunt biodegradabili si astfel inofensiva pentru mediul in care sunt raspanditi.
Teoretic, orice planta poate fi utilizata pentru productia de biocombustibili. Practic, sunt preferate – din motive economice evidente – plantele care au un continut ridicat de ulei sau plantele bogate in amidon. Americanii, de exemplu, cultiva intens porumb si soia; Uniunea Europeana utilizeaza culturile de rapita, iar tarile exotice – Brazilia si toata Asia de Sud-Est – exploateaza din plin productiile de trestie de zahar si palmier (uleiul de palmier este una dintre cele mai ieftine materii prime pentru biocombustibil).
Gunoiul care ne curata atmosfera
Plantele sunt doar o sursa – e drept, cea mai raspandita si mai profitabila – de productie de biocombustibili. Reziduurile biodegradabile industriale, forestiere sau agricole, ori chiar deseurile menajere pot fi utilizate, intr-un anumit grad, pentru a ob tine combustibili ecologici. Ganditi-va numai la paie, la rumegus si lemn, tarate de orez, resturi alimentare, balegar sau deseuri biodegradabile. Printr-un proces numit digestie anaerobica – foarte similar cu binecunoscutul proces clasic de digestie intalnit la toate vertebratele planetei – aceste materii sunt transformate in biogaz.
Recent, microalgele sunt tot mai intalnite in discursurile de specialitate despre biocombustibil: exista chiar si aplicatii ale utilizarii de microalge pentru obtinerea de biodiesel, bioeta nol, biometanol, biometan si chiar hidrogen.
Ca o curiozitate, cea mai controversata dintre materiile prime pentru industria combustibililor nepoluanti este canepa. Totusi, impedimentele de ordin politic sunt mai intense decat in cazul oricarei alte surse – canepa are mai multe soiuri renumite pentru efectele halucinogene ( Cannabis Sativae un nume raspandit in toata lumea).
Biocombustilul este folosit cu precadere ca sursa de diminuare a poluarii provocate de automobile. Este binecunoscut faptul ca cea mai mare sursa de gaze cu efect de sera o reprezinta transporturile. Utilizat ca biocarburant, biocombustibilul reduce poluarea cu oxizi de azot si monoxid si dioxid de carbon.
Inapoi… in viitor
Diferenta intre biocombustibil si biocarburant este una pur terminologica – biocombustibilul este o sursa de obtinere de energie prin ardere, in vreme ce biocarburantul dezvolta energie strict prin utilizarea in motoare cu ardere interna.
Exista doua tipuri de biocarburanti – biodisel si bioetanol. Biodieselul, dupa cum ii spune si numele, este utilizat, fie integral, fie ca aditiv, in motoare Diesel, in vreme ce bioetanolul se foloseste cu precadere ca aditiv al benzinei.
Omenirea arde petrol cu o "sete" tot mai mare – si asta se vede cu ochiul liber: dereglarile climatice grave – iarna arata tot mai mult ca vara, si, din pacate, nu e o gluma – temperaturile crescande spuneam in numarul trecut ca cei mai caldurosi 10 ani din istoria omenirii sunt toti din ultimul deceniu.
Asta ca sa nu mai spun ca 2007 ar putea fi cel mai calduros an INREGISTRAT VREODATA de meteorologi!). In numai doi ani, intre 2002 si 2004, consumul de petrol la nivel mondial a crescut cu peste 5%.
Industria auto face progrese evidente in sensul imbunatatirii performantelor motoarelor clasice – puteri mai mari, eficienta sporita, consum de carburant mai redus. Dar…cererea creste. La fel si poluarea, la fel si cantitatea de gaze cu efect de sera eliberata zilnic in atmosfera.
Paradoxal, marele vinovat pentru poluare – automobilul – a fost conceput ca un mijloc de locomotie prin excelenta ecologic. Exista in acest moment doua tipuri de motoare cu raspandire mondiala: cele pe benzina – motorul Otto – si cele pe motorina – motorul Diesel. Ambele isi trag numele de la cele ale inventatorilor lor, doi nemti care, cu mai bine de 100 de ani in urma, au descoperit un inlocuitoral trasurilor. Interesant este ca amandoi au construit prototipurile lor de motoare avand in gand, drept carburant, etanolul- Otto – respectiv uleiul de arahide – Diesel.
Mai departe, masina a intrat in productia de serie – americanul Ford a perferat fabricarea in serie mare a masinilor sale. Prima masina de serie din lume – celebrul Ford T – a functionat, intre 1903 si 1926, pe etanol. Şi asta dupa ce planurile lui Ford de a fabrica automobile electrice, au fost zadarnicite in repetate randuri. Mai departe, intre cele doua razboaie mondiale, Germania producea un amestec de benzina aditivata cu alcool de cartofi, sub numele de Reichskraftsprit. Iar peste Canalul Manecii, in Imperiul Britanic, Distillery Company Ltd comercializa, sub marca Discol, benzina aditivata cu alcool de cereale.
Biocarburantul -"redescoperit" in golf
Criza petrolului din anii "70, cand barilul de petrol din Golful Persic a sarit de 100 de dolari – a impulsionat cercetarile in domeniul carburantior alternativi. In Canada, ingineria genetica aplicata in agricultura a dus la crearea unui soi de rapita care astazi este utilizat pe scara larga in productia de biodiesel. CANOLA – CANadian Oil Low Acid – Ulei Canadian Slab Acid – este denumirea comerciala a uleiului obtinut din rapita respectiva. La aceasta ora, productia canadiana de ulei vegetal este dominata de CANOLA, pentru ca materia prima este mai ieftina decat plantele asupra carora geneticienii nu si-au in dreptat atentia ori cercetarile… Uniunea Europeana a adoptat, in 2003, o directiva care prevede ca pana in 2011 consumul de carburanti la nivelul Uniunii sa includa 5,75%biocarburant.
Benzina la hectar
Dezvoltarea industriei de biocarburanti in Romania a adus un progres exploziv in agricultura: in 2005, culturile de rapita acopereau 88.000 de hectare. In 2006, suprafata a ajuns la 160.000, iar in toamna anului trecut s-au insamantat 370.000 de hectare cu rapita. "S-a remarcat o efervescenta a culturilor de plante pentru biocombustibili in ultimii ani. Sper doar ca aceasta efervescenta sa nu fie numai o moda si ca agricultorii care s-au apucat sa cultive astfel de plante sa se tina de treaba. Daca au un plan de afaceri bine gandit, realist si pus la punct, au mari sanse sa reuseasca." Toma Dinu, director in Ministerul Agriculturii.
De altfel, cresterea interesului – si implicit, a cererii de materii prime – pentru biocarburanti si-a facut simtita prezenta nu mai departe de toamna anului trecut, cand porumbul a inregistrat o marire a pretului – ne referim aici la cotatiile din toata Uniunea Europeana, nu numai din Romania. Un argument forte a fost nivelul subventiei acordate agricultorilor. Exista, in primul rand, o subventie din partea Uniunii Europene: 440 de milioane de euto pentru o suprafata totala de terenuri agricole de 8,4 milioane de hectare. Rezulta o medie de 52 de euro pentru fiecare hectar cultivat. Numele acestea sunt acordate fara discriminare pentru orice tip de cultura. Dar…
Exista inca o subventie, de la bugetul de stat de data aceasta, in valoare de 30 de euro/hectar. Aici intervine atractivitatea culturilor de plante pentru biocombustibili. Pentru cultivatorii care au contracte de furnizare de ulei vegetal catre o fabrica de biocombustibil, subventia de stat -cea de 30 de euro – se inlocuieste cu una de 45 de euro/hectar. Iar cea mai tentanta oferta este cea pentru soia nemodificata genetic – Romania acorda 200 de euro pentru fiecare hectar cultivat cu soia "naturala". "Am decis sa acordam aceasta subventie pentru a nu descuraja cultivarea de soia nemodificata genetic", Toma Dinu, director in Ministerul Agriculturii.
In Romania exista in jur de 20 de producatori de biocombusitibil, dar niciunul nu are o capacitate mare – primii doi producatori au capacitati anuale de 36.000 de tone. Dar interesul companiilor petroliere exista: rusii de la LukOil au un plan extrem de ambitios, care include productia proprie de biomasa, constructia de fabrici de ulei si rafinarii pentru biocombustibili.
Romania -producator de biopetrol
Deocamdata, exista doar intentia, dar un prim pas a fost facut: "LUKOIL va investi necesarul de finantare pentru construirea unor capacitati de prelucrare a semintelor uleioase si esterificare a uleiului brut. Volumul acestor investii urmeaza a fi precizat, deoarece se fac ultimele analize de oferte pentru alegerea tehnologiilor", Constantin Tampiza – director general LukOil. Companiile petroliere din Romania nu produc, deocamdata, biocarburanti, preferand sa apeleze la importuri sau la piata interna. "Grupul Rompetrol doreste sa investeasca aproximativ 18 milioane USD (in urmatorii 2 ani) pentru aconstrui o instalatie de producere a biodieselului, cu o capacitate de 60.000 tone/an. Materia prima folosita in cadrul acesteia va avea ca baza uleiul vegetal (rapita, floarea-soarelui, soia, palmier), precum si uleiul alimentar uzat rezultat din gatit. In ceea ce priveste materia prima, compania intentioneaza sa incheie parteneriate cu producatorii interni de ulei vegetal, dar nu exclude achizitii si de pe piata externa. Amplasamentul noii instalatii va fi in cadrul Rompetrol Rafinare (Navodari) si a fost ales datorita infrastructurii existente pentru transportul materiei prime si a produselor finite (port maritim, sosele, cai ferate).
Instalatia va fi construita de Rominserv – Contractorul General al Grupului, urmand ca, dupa finalizarea proiectului, sa fie operata de Ecomaster Servicii Ecologice. Furnizorul de tehnologie este compania italiano-belgiana Desmet Ballestra Oleo, considerata lider mondial in tehnologiile de procesare uleiuri si grasimi vegetale. In prima etapa, Rompetrol va produce biodiesel in special pentru asigurarea necesarului propriu al Rompetrol Rafinare (Petromidia). In functie de evolutia pietei din Romania si Europa, precum si de legislatia in vigoare, Rompetrol va lua in calcul si o posibila extindere a capacitatii de productie". Dumitru Manoiu, director Cercetare si Dezvoltare Grupul Rompetrol. De altfel, primii jucatori de calibru pe piata romaneasca a biocarburantilor vor fi portughezii de la Mortifer, care ridica la Lehliu o fabrica cu o capacitate de 200.000 de tone pe an. Investitia – 30 de milioane de euro.
Cafea, fotbal si biocarburant
Ramane de vazut care va fi solutia castigatoare: importul de ulei vegetal sau productia autohtona. Pentru comparatie – uleiul de palmier, cel mai ieftin ulei vegetal – costa in jur de 140-150 dolari tona, iar rapita cam 500-600. Ca sa adancim comparatia, dintr-un hectar de palmieri se pot "stoarce" 5.000 de litri de ulei, de cinci ori mai mult decat poate sa dea un hectar de rapita. Special am facut referire la rapita si la uleiul de palmier, pentru ca Europa – cel mai mare producator mondial de biodisel – utilizeaza in proportie de 80% rapita, in vreme ce Brazilia – cel mai mare producator mondial de ulei de palmier – vinde cel mai ieftin ulei vegetal brut.
Avantajul pare net de partea plantelor exotice. Petrolistii au insa planurile lor: "Nu putem face acum comparatii de pret cu privire la competitivitatea producerii biocarburantilor in Romania si in strainatate. Aceste aspecte depind de ciclul de dezvoltare (nivelul de noutate si de acceptabilitate de catre consumatorii finali) in care se afla industriile respective in Romania si in strainatate, tehnologiile de prelucrare luate in calcul, portofoliile de activitati ale companiilor din sector, specificatiile tehnice la biocarburantii rezultati si altele.
Asa cum Romania are un mare potential agricol neexploatat, credem ca industria biocarburantilor poate deveni extrem de competitiva din acest punct de vedere. Trebuie remarcat si faptul ca vecinatatea cu Ucraina ii confera Romaniei un avantaj suplimentar cu privire la accesul la materiile prime agricole", Constantin Tampiza – director general LukOil.
"Brazilia produce in principal bioetanol care este destinat strict aditivarii benzinei, in timp ce biodieselul este destinat motorinei. Profitabilitatea in acest caz tine strict de pretul materiilor prime achizitionate (uleiul vegetal, metanolul etc) si de productivitatea instalatiei, respectiv performantele tehnologiei aplicate", Dumitru Manoiu – director Cercetare si Dezvoltare Grupul Rompetrol. Pe de alta parte, uleiul de palmier este utilizat in productia de bioetanol, in vreme ce Europa, dupa cum am spus, se orienteaza catre biodiesel. Asadar, aici nu ar trebui sa ne temem ca agricultorii nostri vor fi nevoiti sa cultive… palmieri sau sa mearga la cules de nuci de cocos in Brazilia.
Ar mai fi insa un impediment destul de serios: pretul. Biocarburantii au acum preturi comparabile cu hidrocarburile, dar pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie indepliniti cumulativ doi factori: petrolul sa fie scump si accizele la biocarburant sa fie zero.
"Biocarburantii sunt mai scumpi atata timp cat titeiul are un pret care nu depaseste 80 $/Baril", Dumitru Manoiu – director Cercetare si Dezvoltare Grupul Rompetrol"Biocarburantii in stare pura sunt mai ieftini decat carburantii rezultati din hidrocarburi. Acest lucru se datoreaza scutirii de accize a biocarburantilor. Diferentele de pret (fara taxe) sunt net in favoarea carburantilor clasici. Taxarea acestora si scutirea biocarburantilor le ofera avantaje si economii considerabile ma rilor utilizatori de motorina. Pe de alta parte, scutirile de accize acordate de Codul Fiscal pentru ponderea biocomponentilor in amestecul cu hidrocarburile clasice nu este suficienta datorita pretului mare al biodieselului in stare pura comparativ cu motorina clasica. Acest lucru conduce la o conlucrare stransa intre furnizorii de biodisel si companiile petroliere pentru armonizarea ofertelor si cererilor de pret", Constantin Tampiza – director general LukOil.
Avantajul benzinei de floarea-soarelui
Daca toate aceste probleme vor fi depasite, soferii romani vor polua mai putin. Oare? Atata timp cat biocarburantii vor fi utilizati ca aditivi, cantitatea de noxe se va reduce proportional. Dar cine ne poate convinge ca utilizarea de biocarburanti nu impune modificari – costisitoare – la motor si nu afecteaza functionarea acestuia?
"Experienta europeana dovedeste faptul ca biodieselul poate fi folosit in stare pura si in amestec cu motorina rezultata din prelucrarea hidrocarburilor. LUKOIL intentioneaza sa fie prezent pe ambele segmente in Romania si in tarile in care compania este prezenta. Opiniile specialistilor ingineri si testele de laborator arata ca efectele biocarburantilor in amestec cu carburantii clasici sunt in conformitate cu specificatiile actuale la benzina EN 228 si motorina EN 590, comportamentul motorului fiind similar (poate si mai bun din anumite puncte de vedere, cum ar fi lubrifierea, acumularea de impuritati) celui rezultat din utilizarea carburantailor clasici. Parerea nostra este ca acolo unde producatorii de autovehicule recomanda utilizarea biocarburantilor in stare pura, acestia trebuie folositi fara ezitare. Iar specificatiile actuale la carburanti prevad deja anumite procente (5% volumetric) de amestec cu componenti bio", Constantin Tampiza, director general LukOil.
"Datorita facilitatilor fiscale (in special prin scutire de accize) pretul la pompa nu va fi mai mare decat cel al carburantilor auto clasici.
La noi, reticenta este mare, iar nevoia de educare a consumatorului este imperativa. Pe de alta parte consumatorii sunt foarte sensibili la pret si performante. Daca pretul de achizitie al combustibilului este sensibil mai mic decat cel clasic si acopera acele modificari minore (garnituriuzate etc.), atunci consumatorul va cumpara acel combustibil. Folosirea biodieselului are efecte benefice asupra mediului si reducerii poluarii. Biocarburantii utilizati in proportiile mentionate in Directiva Europeana 30/2003 nu modifica standardul de calitate al motorinei (EN 590). Astfel, folosirea drept carburant a unui amestec de motorina si biodiesel (acesta din urma in proportie de 2% – 5,75%) nu impune nici o modificare asupra motorului autovehiculului.
Pe dealta parte, biodieselul poate substitui combustibilii conventionali pentru motoarele cu aprindere prin compresie totala sau prin amestec partial. Utilizarea unor cantitati mai mari de biodiesel, inclusiv in totalitate a biodieselului, poate impune luarea unor masuri suplimentare de protectie a unor piese (in special a garniturilor si furtunelor care vin in contact cu biodieselul pur). Nu este nevoie de un filtru special sau de adaugarea unor echipamente specifice. Avantajul principal al biodieselului il reprezinta reducerea aportului suplimentar de dioxid de carbon si, respectiv, a noxelor emise in urma combustiei amestecului carburant (ne referim aici la amestecul de motorina traditionala si biodiesel).
Utilizarea exclusiva a biocombustibilului nu conduce la o reducere semnificativa a consumului de combustibil, cu toate ca in cazul biodieselului adaugat in anumite proportii, acesta se comporta ca un aditiv de lubrifiere cu efecte asupra reducerii frictiunii si, implicit, a reducerii consumului de carburant", Dumitru Manoiu, director Cercetare si Dezvoltare Grupul Rompetrol.
Biocombustibilul – intre lumea a treia si mileniul trei
Odata cu cererea crescuta pentru biocombustibili, fermierii din tarile cu potential agricol redus, unde suprafetele sunt limitate, sunt tentati sa treaca de la productia de mancare la cea de biomasa. Totusi, in lumea in curs de dezvoltare, unde majoritatea sunt fermieri si exista o suprafata neexploatata de teren agricol, oportunitatea oferita de biocombustibili este un impuls puternic pentru o mare parte dintre acestia. Daca situatia nu este gestionata corespunzator, se poate ajunge la o crestere a pretului alimentelor. Acest lucru este deja intalnit in Germania, unde biocombustibilii au ajuns mai ieftini decat mancarea.
La nivelul anului 2005, bioenergia acoperea aproximativ 15% din consumul de energie la nivel global. Majoritatea bioenergiei este folosita in tarile in curs de dezvoltare si este directionata catre incalzirea directa, ca o primitiva alternativa la producerea de energie. Din nefericire, cei mai multi utilizatori de bioenergie folosesc biomasa si nu biocombustibil – lemne, paie sau coceni pentru foc.
La polul opus se situeaza tehnologiile supervanasate de utilizarea potentialului bioenergetic: uleiurile si gazele produse biologic pot fi obtinute inclusiv din deseuri. Depolimerizarea termala a deseurilor poate duce la extragerea metanului si a altor uleiuri similare cu petrolul. GreenFuel Technologies Corporation a dezvoltat si patentat un bioreactor care foloseste alge fotosintetice, netoxice care absorb fumul eliberat prin arderea gazelor si produc biocombustibil, precum biodieselul, biogazul si un combustibil uscat, comparabil cu carbunele.
Biodieselul si bioetanolul sunt folosite pe scara larga pentru automobile si vehicule de transport. In Germania, majoritatea motorinelor vandute in statii contin biodiesel si multe statii comercializeaza biodiesel 100%. Unele lanturi de magazine din Marea Britanie, precum Tesco, au ales ca autoutilitarele lor sa functioneze pe baza de biodiesel in proportie de 50%.
Studiile privind balanta energetica (randamentul producerii unei unitati de biocombus tibil) a combustibililor ecologici arata mari diferente, in functie de stocul de biomasa folosit.
Biocombustibilii facuti din cereale cultivate in regiunile cu clima temperata au o eficienta energetica relativ scazuta, in timp ce plantele exotice – de la tropice sau subtropice – au o eficienta energetica foarte mare. Pentru anumiti biocombustibili (de exemplu etanol) balanta este negativa. Biocombustibilii ofera una dintre putinele optiuni de stopare a schimbarii climatice. Efectele dezastruoase ale schimbarilor climaterice asupra agriculturii mondiale sunt imense comparativ cu impactul ecologic al cultivarii de materie prima pentru biocombustibil. Din moment ce sunt necesare cantitati uriase de biomasa pentru a produce biocombustibil, monoculturile si cultivarea intensiva pot capata o pondere tot mai mare, ceea ce ar produce pagube ecologice considerabile si poate anula o parte din avansul luat in demersurile de protejare a mediului.
Pe de alta parte, intr-o lume aflata intr-o continua dezvoltare, saracia este una dintre pricipalele cauze ale distrugerii mediului. Daca fermierii din tarile in curs de dezvoltare ar deveni agricultori de biocombustibil pe o piata internationala, atunci veniturile lor ar creste considerabil si presiunea asupra mediului ar scadea. In acest sens, oportunitatea oferita de biocombustibil duce la scaderea impactului indirect pe care saracia il are asupra mediului.
Biocombustibilii inunda globul
In 2005, Brazilia a produs 16,5 miliarde de litri de bioetanol (45,2% din totalul mondial), Statele Unite – 16,2 miliarde de litri (44,5%). Eta nolul acopera 40% din consumul de non-diesel al Braziliei si 2-3 procente din consumul american de non-diesel.
Trestia de zahar este cea mai raspandita materie prima pentru bioetanol – peste 40% din totalul mondial de bioetanol se fabrica din trestie de zahar. Pe locul doi – diferentele sunt absolut insignifiante – se afla porumbul, materia prima principala in Statele Unite.
Biodieselul, fabricat in mare parte din rapita si floarea-soarelui, acopera aproape 80% din consumul european de biocarburant. Uniunea Europeana a inregistrat 89% din productia mondiala de biodiesel in 2005. Germania singura a produs peste 1,9 miliarde de litri de biodiesel, mai mult de jumatate din totalul la nivel planetar.
In 2005, etanolul a acoperit aproape 1,2% din necesarul mondial de benzina – raportat la volum – si 0,8% raportat la distantele parcurse de autovehiculele cu benzina. (Diferentele provin din potentialul energetic mai scazut al biocombustibilului.) In cinci ani, intre 2000 si 2005, productia mondiala de bioetanol s-a dublat. In acelasi timp, biodieselul a inregistrat o crestere de 4 ori mai mare. In contrapartida, productia mondiala de titei a crescut cu 7% in acelasi interval de timp.
Intre 2002 si 2004, cererea mondiala de titei a crescut cu 5,3%:
– China – 26,4%
– SUA – 4,9%;
– Canada – 10,2%;
– Marea Britanie – 6,3%
– In Germania si Japonia, cererea a scazut cu un procent, respectiv cu 2,6 procente.
– 38 dintre cele mai sarace 47 de state ale lumii sunt importatoare nete de petrol. 25 dintre acestea importa titei in proportie de 100%. Multe din aceste state au potentiale agricole substantiale si au o pozitionare geografica propice culturilor de plante cu un continut energetic ridicat.
In jur de 80% din rezervele mondiale de titei se afla sub controlul statului si sunt indisponibile pentru investitorii privati. Banca Mondiala raporteaza ca, pentru a produce o unitate energetica, industria de biocombustibil necesita de 100 de ori mai multi angajati decat cea similara de hidrocarburi. Industria bioetanolului a creat 200.000 de locuri de munca in SUA si peste jumatate de milion de oameni lucreaza in Brazilia in ace easi industrie – fara a pune la socoteala si industriile conexe.
Transporturile si productia de carburanti sunt responsabile pentru un sfert din emisiile de gaze cu efect de sera. Cota este in continua crestere.
"Culturile energetice" – destinate biocarburantilor – au capacitatea de a diminua cu peste 10% emisiile de gaze cu efect de sera (comparativ cu benzina si motorina) pentru ca astfel de culturi "sechestreaza" carbonul in sol pe masura ce cresc.
Chiar si cu subventii, economiile realizate prin folosirea de biocarburanti sunt considerabile: intre 1975 si 1987, etanolul a usurat cu 10,4 miliarde de dolari balanta comerciala a Braziliei, in vreme ce subventiile guvernamentale s-au ridicat la 9 miliarde. Intre 1976 si 2004, bioetanolul a scutit Brazilia de importuri de petrol in valoare de 60,7 miliarde de dolari — 121,3 miliarde cu tot cu dobanzile aferente datoriei externe.
In Statele Unite, preturile mari la titei si lobby-ul pentru agricultura au dus la formularea in 2005 a Standardelor pentru Combustibilii Alternativi, ceea ce va necesita folosirea a 28,4 milioane litri de biocombustibil pentru transporturi pana in 2012. Ghidandu-se dupa prevederile Actului Politicii Energe tice, semnat in 1992, multe dintre vehiculele guvernamentale folosesc motorina si acum trebuie sa foloseasca B20 ( 20% biodiesel). Multi dintre cei din industrie sunt de parere ca aceste tinte reprezinta o baza mai degraba, decat o limita pentru productia de biocombustibil.
In Brazilia, guvenul spera sa continue succesul obtinut cu etanolul prin demararea producerii de biodiesel. Orice combustibil diesel trebuie sa contina minimum 2% biodiesel pana in anul 2008, crescand apoi la 5% pana in 2013. Guvernul spera ca fermierii saraci din nordul si nord-estul tarii sa primeasca o parte echitabila din beneficiile economice oferite de productia de biodiesel.
La inceputul anului 2006, Columbia a mandatat folosirea a 10% etanol in toata benzina vanduta in orasele a caror populatie depaseste 500.000 de locuitori. In Venezuela, principala companie producatoare de titei va sponsoriza construirea a 15 distilerii de trestie de zahar in urmatorii 5 ani, din moment ce guvernul doreste folosirea la nivel national de E10 (benzina cu 10% etanol). In Bolivia sunt construite 15 distilerii si guvernul ia in considerare folosirea de E25. Costa Rica si Guatemala sunt in stadiul de testare in vederea extinderii productiei de trestie de zahar pentru a obtine etanol. Argentina, Mexic, Paraguay si Peru iau in considerare biocombustibilul. Multe dintre aceste tari au urmat exemplul Braziliei, liderul mondial in folosirea de etanol.
In Japonia, guvernul a permis folosirea unui procent mic de amestec de etanol cu intentia de a inlocui 20% din cererea nationala de petrol cu biocombustili sau cu GTL pana in anul 2030. In Canada, guvernul are ca tinta ca 45 % din benzina consumata sa fie aditivata cu 10% etanol, pana in anul 2010.
In Asia de Sud-Est, Tailanda vrea sa micsoreze costul titeiului de import prin impulsionarea recoltelor de trestie de zahar: 10% amestec de etanol in benzina incepand cu anul2007. Din motive similare, in Filipine se va impune in curand un procent de 2% biodiesel pentru a sustine productia de nuci de cocos si 5% etanol, tot din 2007.
In India a reinceput un program de obtinere a etanolului din zahar, fapt care a dus la folosirea amestecului E5 in majoritatea regiunilor tarii. Guvernul planuieste ca, in functie de rezervele de etanol, sa impuna o limita minima de 10%. In China, guvernul a impus folosirea obligatorie de amestec E10 in cinci provincii (care concentreaza aproximativ 16% din automobilele din marele stat asiatic).
In Africa au inceput demersurile pentru a extinde producerea si utilizarea de biocombustibil in tari precum Benin, Ethiopia, Ghana, Guinea Bissau, Kenya, Malawi, Mozambic, Nigeria, Senegal, Africa de Sud si Zimbabwe.
