Agricultura ecologică nu este un “teren fertil” pentru bule speculative

Este de notorietate faptul că sectorul european al produselor bio se dezvoltă rapid, ceea ce se poate observa analizând datele statistice. În acest context, se poate discuta și despre o dinamizare a agriculturii autohtone, înscriindu-ne astfel în direcția consacrată la nivel european. Însă, această dinamizare este una pozitivă, fără pericolul dezvoltării unor bule speculative?

Ce anume stimulează acest interes pentru agricultură bio?  În primul rând, existența unei cereri pentru produsele organice românești din partea țărilor UE, unde România exportă deja peste 80% din producția sa bio. Principalele destinații pentru produsele românești sunt Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și țările nordice, iar produsele exportate sunt extrem de variate – de la cereale, produse oleaginoase, fructe, miere până la produse animale. În ultimii ani, exporturile de produse bio au depășit 100 de milioane de euro anual, iar potențialul de creștere se menține în continuare la un nivel ridicat”, spune Anca Scurtescu, senior manager servicii de audit PwC România.

Potrivit acesteia, deși pe piața internă consumul de 2% de produse bio din total alimente este încă mult sub  media UE, și acesta începe să se crească pe fondul interesului sporit acordat unei alimentații sănătoase.

“În prezent, agricultura ecologică este foarte atractivă pentru tinerii fermieri care își doresc să înceapă o afacere în acest domeniu și să o dezvolte în viitor. În ceea ce privește marii investitori, interesul lor pentru fermele bio este deocamdată redus. Aceasta se datorează în principal faptului că fermele ecologice nu au ajuns încă la o dimensiune a afacerii suficient de mare”, a mai spus aceasta.

Faptul că interesul investitorilor față de acest domeniu a crescut semnificativ se reflectă și în solicitările pe care casele de avocatură le primesc din partea clienților lor.

Am asistat atât investitori români, cât și străini, cu privire la achiziția unor suprafețe extinse de terenuri agricole și forestiere. În acest sens, am realizat analize diligente extinse cu privire la titlurile de proprietate și riscurile derivând din documentele analizate, înființarea societăților de proiect în vederea achiziției terenurilor, structurarea unor tranzacții complexe și redactarea tuturor documentelor aferente precum și cu privire la gestionarea activității ulterior achiziției terenurilor, inclusiv  asistență cu privire la accesarea subvențiilor acordate de către stat, aspecte de dreptul mediului”, a spus Larisa Popoviciu, senior associate, Zamfirescu Racoti & Partners.

Firmele de avocatură au înregistrat solicitări pentru asistență la achiziția unor terenuri sau ferme agricole, încheierea unor contracte de concesiune și arendă, dar și pentru contracte de vânzare produse și contracte de garanții pentru securizarea încasării prețului produselor.

„Doar în anul 2013, firma noastră a asistat la cumpărarea și dezvoltarea de proiecte agricole cu privire la aproximativ 20.000 de hectare de teren agricol. De asemenea, avocații noștri au asistat un important investitor în domeniul produselor lactate cu privire la toate operațiunile acestuia în România, încă de la momentul inițierii unei investiții de tip „greenfield”. În ceea ce privește agricultura ecologică, o pondere semnificativă a clienților noștri a investit sau intenționează să investească în acest sector”, a spus Radu Noslacan, junior associate Pachiu & Associates.

Potențialul de creștere amputat de legislația achiziționării terenurilor agricole 

Ca orice alt sector al economiei care este subdezvoltat, potențialul de creștere al sectorului agricol este mare și, implicit, potențialul de a atrage investiții directe este pe măsură. Astfel, strict teoretic, sectorul agricol are un potențial crescut de dezvoltare, tocmai datorită faptului că, în mare parte, agricultura practicată în țara noastră este una de subzistență și că, în continuare, suprafețe întinse de teren agricol sunt neexploatate.

Dacă ne referim la agricultura ecologică, potențialul de dezvoltare rezidă, la nivel teoretic, tocmai în faptul ca terenurile agricole din România nu au fost încă exploatate la nivel industrial, precum în alte părți ale Europei sau ale lumii. În acest context, trebuie menționat ca, începând cu intrarea în vigoare a legii nr.17/2014, tranzacțiile cu terenuri agricole sunt îngreunate prin instituirea unor drepturi de preemțiune în favoarea mai multor persoane și entități, precum și prin obligarea la parcurgerea unor proceduri prealabile vânzării unor astfel de terenuri. Astfel, această nouă lege a început deja să își facă simțite efectele, mulți investitori fiind descurajați să mai investestească în agricultură”, explică Noslacan.

Pe lângă legislația amintită, investitorii interesați de sectorul agricol trebuie să facă față unor provocări precum nefinalizarea cadastrului cu privire la terenurile agricole, lipsa unui sistem de irigații etc.

„Raportându-ne la proiectele în care ne-am asistat cliențiiă putem afirma că investițiile directe tind să fie asociate cu o relație de afaceri de durată, având în vedere faptul că dincolo de fonduri, investitorul străin poate furniza know-how, tehnologie, proceduri de management și marketing. Am observat că în ceea ce privește investitorii străini există un interes mai mare pentru astfel de investiții directe constând în majorări de capital social sau încheierea unor contracte de împrumut între investitor și grupul din care face parte acesta și societatea în care a învestit, precum și reinvestirea profitului”, susține Larisa Popoviciu.

Investitorii așteaptă un câștig constant pe termen lung

În opinia reprezentantului Pachiu & Associates, investitorii care aleg să investească în agricultură nu pot fi încadrați, cu ușurință, într-un portret- robot. Astfel, printre aceștia, regăsim atât investitori specializați în agricultură și cu o expertiza corespunzătoare, cât și fonduri de investiții care conștientizează potențialul acestui sector pe termen lung.

“Trebuie spus că, în ceea ce privește producția agricolă ecologică, investitorii sunt, în general, de talie medie, și aleg să își plaseze resursele financiare în acest domeniu în speranța unui câștig constant pe termen lung”, a adăugat acesta.

Referindu-ne tipul investitorului din sectorul agriculturii ecologice, Larisa Popoviciu subliniază faptul că străinii beneficiază de know-how și tehnologie, iar acest lucru îi pune, pentru moment, în avantaj.

“În ceea ce privește investitorii locali, aceștia se concentrează pe suprafețe de teren mai mici, având în vedere și capitalul disponibil mai mic, realizând tranziția de la gospodării tradiționale la o extindere spre acest tip de agricultură care presupune proceduri suplimentare de certificare ecologică”, a mai spus reprezentantul Zamfirescu Racoti & Partners.

Care sunt șansele formării unei bule speculative?

Piața agricolă nu a înregistrat creșteri atât de spectaculoase precum domeniul imobiliar sau cel al energiilor regenerabile. Există fără îndoială un interes ascendent pentru acest domeniu, însă se poate considera că este unul fundamentat, având în vedere faptul că producția agricolă acoperă nevoi esențiale.

“Pe termen scurt pot să apară bule speculative, însă pe termen lung dezvoltarea domeniului apare ca fiind fundamentată”, consideră Larisa Popoviciu.

De asemenea, Radu Noslacan, junior associate Pachiu & Associates, subliniază faptul că sectorul agriculturii ecologice presupune atât investiția în achiziționarea de terenuri agricole cât și investiții în aparatura și în personal calificat.

Aceasta înseamnă că o afacere în producția agricolă ecologica nu este limitată doar la dobândirea unor «asset-uri» ci depinde și de atingerea unui anumit nivel de know-how specific, ceea ce presupune în primul rând timp. Pe cale de consecință, un bussines în producția agricolă ecologica nu devine într-un scurt timp tranzactionabil și nu poate să dea astfel ocazia creării unor bule speculative pe modelul imobiliarelor și a regenerabilelor ”, explică acesta.

Totodată se pot observa eforturile investitorilor din ultimii ani de a comasa suprafețe cât mai mari de terenuri arabile. Cu acest prilej s-au majorat și prețurile terenurilor agricole, fără a atinge însă nivelul prețurilor aplicabile în alte state membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, se poate considera că gradul mare de fărâmițare al terenurilor arabile existent în continuare este o dovadă că agricultura este un domeniu care are în continuare potențial de dezvoltare.

Este de punctat și faptul că sunt o serie de factori care îngreunează acest proces, inclusiv nefinalizarea lucrărilor cadastrale la nivelul întregii țări, nefinalizarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale, inconsistențe în documentele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, suprapuneri ale suprafețelor de terenuri și recentele prevederi legale privind vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan care vor îngreuna procedurile de  achiziție de către investitori a unor astfel de terenuri.

“În general, orice sector al economiei poate face obiectul unor speculații. Totuși, agricultura ecologică prezintă un risc mai redus în acest sens, care se explica, în special, prin faptul că dezvoltarea unei afaceri în acest domeniu presupune mai mult decât o chestiune de cumpăra și de a vinde mai departe”, conchide Radu Noslacan.