Prin Proiectul de Dezvoltare Forestiera s-au initiat cursuri de pregatire pentru angajatii din domeniu si un sistem informatic generalizat. Au fost refacute drumuri forestiere si au fost infiintate asociatii pentru administrarea terenurilor. Insa Bogdan Popa, directorul proiectului, crede ca o gospodarire durabila trebuie sustinuta de legi care sa incurajeze gandirea pozitiva a proprietarilor de paduri.
– De ce se spune ca proprietarii taie ilegal padurile?
– Exista tendinta de a se taia mai mult decat trebuie, care pleaca din dorinta proprietarilor de a se imbogati foarte repede. Legea e permisiva, chiar daca incearca sa interzica anumite situatii. Iata un exemplu: chiar daca esti pe proprietatea ta, esti pedepsit daca tai din padure. In mod normal, poti sa tai daca te duci la un administrator atestat care sa faca mai intai o evaluare.
Daca tai fara sa respecti anumite etape, e contraventie, poate sa fie si infractiune, in functie de cantitatea pe care o tai. Tu te superi, ca esti pe pamantul tau, te duci in instanta si instanta are cam aceeasi reactie: e pamantul omului si face ce vrea cu el. Mai bine ii dam un avertisment decat sa-l trimitem la inchisoare. Aici este problema. Numai un dialog permanent, prin care sa invatam unii de la altii, ne poate arata solutia pentru protejarea padurilor.
– Care e diferenta intre "defrisare" si "taiere rasa"?
– In termenii nostri, "defrisare" inseamna cand distrugi toata padurea si nu mai plantezi nimic, si transformi terenul in altceva, iar "taierea rasa" poate fi considerata un tratament, la un moment dat, prin care indepartezi vegetatia forestiera de pe o suprafata, pentru ca a ajuns la varsta cand incepe sa putrezeasca si trebuie regenerata. Dar poate fi si ca urmare a unei actiuni ilegale.
– Ce ne lipseste? De ce nu protejam padurea?
– Ca sa putem proteja padurea, in Romania e nevoie de o educatie speciala, mai ales in mediul rural. La oras, de bine, de rau, chiar daca nu actionezi in spiritul unei educatii, o constientizezi. Dar in mediul rural s-a intamplat un lucru foarte grav, in urma a 50 de ani de comunism. Oamenii sunt asa de saraci, incat nici nu-si pun problema sa nu taie padurea.
S-a modificat esential mentalitatea. Insa ei trebuie sa inceapa din nou sa priveasca padurea drept un prieten necesar, sa incerce sa o introduca in circuitul economic. Atunci cand tai prea mult, padurea nu-si mai poate indeplini celelalte functii, si o pierzi. Trebuie ca taranul sa constientizeze: padurea poate sa-mi dea lemn, recreere, poate sa-mi dea multe lucruri, dar eu trebuie sa iau din ea numai ciuperci, fragi, alune, lemne de foc si apoi trebuie sa o intretin ca sa-i ramana intreaga si fiului meu, si fiului lui. Asta inseamna gospodarire durabila.
– Cum poate fi educata populatia sa gospodareasca durabil padurea?
– Categoric ca este un proces foarte lent. Legea in statul roman se aplica asa: "Daca tai padurea, platesti o anumita suma". Dar in multe state europene se aplica o altfel de lege, de tip "acadea". Adica: "Sa stii ca daca tai padurea, vei putea sa castigi banii respectivi, insa daca n-o tai, eu iti dau aceiasi bani." Si asta e un mod eficient de a educa populatia.
– Dar, fara legea de tip "acadea", cum s-ar putea face?
– Ar trebui sa se inceapa cu sistemul educativ, dar nu neaparat prin constrangere, ci printr-o metoda prietenoasa, prin care omul vede ca, respectand anumite principii ecologice, el si familia lui au de castigat. In schimb, daca vede ca are de pierdut, inseamna ca are o problema. Este un proces de lunga durata.
– Care este intentia principala a proiectului?
– Mesajul nostru este sa promovam aceasta gos¬podarire durabila. Care nu inseamna conservare. De conservare se ocupa un alt proiect, derulat de Facultatea de Silvicultura din Brasov. Proiectul se raporteaza la o lista de habitate prioritare, la nivel european, care trebuie protejate. Aceasta retea de arii protejate se suprapune pe o retea deja existenta in Romania, de 12 parcuri nationale si 10 parcuri naturale, cu o suprafata totala de circa 500.000 de hectare, insumand nu neaparat arii forestiere.
Aceste zone sunt ocrotite pentru ca reprezinta o valoare, deci prezinta un motiv special de protectie. Fie o valoare de natura ecologica – conservam un anumit habitat, o anumita specie sau relatia dintre cele doua -, fie o valoare culturala, cum este cazul Sarmizegetusei. Sau poate fi vorba, pur si simplu, de valori sociale – zone care conserva un anumit peisaj – si asa mai departe.
– Care este proiectul, de fapt?
– Proiectul nostru spune: exploatarea masei lemnoase si a celorlalte produse ale padurii trebuie sa se faca in asa fel incat sa se asigure continuitatea ei. Padurea are o serie de functii. Atat timp cat padurea isi indeplineste aceste functii si o indeplineste si pe cea economica, situatia este absolut normala. In momentul in care padurea indeplineste numai functia economica, in detrimentul celorlalte, situatia devine problematica.
– Cum se restabileste acest echilibru?
– Proiectul nostru vine cu o serie de componente care actioneaza in direct, adica: sa gospodarim durabil padurea si, in acelasi timp, sa cream conditiile care sa permita utilizarea ei in directia cresterii contributiei industriei lemnului si a exploatarii forestiere in general, asa cum se intampla peste tot in lumea civilizata, fiind vorba de un sistem pragmatic. Desigur ca avem responsabilitatea protectiei unor anumite zone, dar avem si obligatia stiintei valorificarii resurselor naturale.
– Ce obiective ati atins?
– In cei doi ani de activitate am incercat sa intarim capacitatea autoritatii centrale de a emite legi, de a implementa legi. Apoi, am realizat si am pus la dispozitie programe de training pentru angajatii din acest domeniu – chiar in decembrie incep primele cursuri in cadrul carora vor fi scoliti in jur de trei sute de angajati – carora incercam sa le punem la dispozitie un sistem informatic generalizat.
Cum o mare parte din paduri se afla deja in proprietate privata, am infiintat asociatii locale, carora le-am trasat planuri de dezvoltare, modele de statut. Din 10 asociatii, cate s-au infiintat, unele s-au pierdut, altele merg foarte bine. Acum, un grup de proprietari nu mai trebuie sa mearga sa plateasca avocat etc. Are un statut de la noi, are un ghid foarte clar si amanuntit.
In unele planuri de dezvoltare s-au dat, in multe situatii, si solutii de finantare. Am fost preocupati de reabilitarea drumurilor forestiere in cadrul Regiei Nationale a Padurilor, deoarece au existat foarte multe calamitati in ultimul timp, care au distrus drumurile.
Oamenii sunt asa de saraci in mediul rural incat nici nu-si pun problema sa nu taie padurea. Ei trebuie sa inceapa din nou sa gandeasca ca n-au voie sa ia din padure mai mult decat poate da ea .
Bogdan Popa, doctor in silvicultura
Bogdan Popa, doctor in silvicultura
A absolvit Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, in anul 1997. In acelasi an, a fost angajat in cadrul Regiei Nationale a Padurilor – ROMSILVA, la Ocolul Silvic Galati, unde a activat pana in anul 2004. In perioada 2004-2006, a facut parte din conducerea Directiei Silvice Galati (RNP-ROMSILVA), ocupand pe rand functiile de director si director tehnic.
Din septembrie 2006, activeaza ca director operational in cadrul Unitatii de Management al Proiectului de Dezvoltare Forestiera, derulat de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, cu sprijin de la Banca Mondiala. In perioada 1998, a obtinut titlul de master la Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere cu specialitatea Biotehnologii moderne, iar in anul 2006, a obtinut titlul de doctor in silvicultura in cadrul aceleiasi institutii, lucrarea referindu-se la reconstructia ecologica.
Pentru mai multe informatii vizitati Adevarul
