In loc de zona verde, Bucurestiul este inconjurat de o imensa groapa de gunoi. Nimeni nu face nimic in conditiile in care orasul produce anual peste un milion de tone de gunoi.
In mahalaua bucuresteana Giulesti-Sarbi, timpul pare ca a incetat sa mai curga sub povara gunoaielor si a noroaielor printre care oamenii se furiseaza cand mai ies din case.
Pana ajung la asfalt, se apara cu batul de cainii ce trag de hoiturile aruncate in drum si isi blesteama zilele ca ii ingroapa mizeria, iar, atunci cand ploua, apele, ce se preling prin curtile lor, lipsite de canalizare. „Ca sa ies din curte, ar trebui sa platesc un buldozer sa adune gunoaiele din poarta.
Pe strada Podul Cristinei, nu mai putem merge, trebuie sa ocolim pe niste ulite, pline si alea de gunoaiele ce stau aici de atata amar de vreme”, spune Luminita Paraschivescu, bucuresteanca din Giulesti-Sarbi. La margine de mahala, ruinele Manastirii Chiajna sunt napadite de peturi, ligheane sparte si oase putrezite, printre care copiii isi fac de joaca, iar parintii lor, de lucru, cautand fier vechi.
Din groapa de gunoi, ce se lasa langa cimitir si se intinde cat vezi cu ochii, apar din cand in cand, cu saci in spate, rromi, insotiti de stoluri de ciori si de pescarusi.
Gunoiul, aruncat din jeep direct pe sosea
„Traim greu aici, nu avem de niciunele, doar cu fierul vechi de pe groapa ne mai ducem zilele”, spune Ion Marin, care locuieste, si el, in Giulesti-Sarbi.
Ambalaje de hartie, vestitele peturi reciclabile, doze de bere sau suc, rame de ferestre sau pereti intregi de la casele daramate, baterii uzate, chiar seringi ori bandaje zac nu numai in Giulesti-Sarbi, ci in mai toate cartierele de la periferia Capitalei.
Spre soseaua de centura, prin Prelungirea Ghencea, si nu numai, printre blocurile comuniste nu mai creste nici matraguna. Cu cat te indrepti insa spre iesirea din Bucuresti, peisajul se schimba, aparand dintr-odata vile noi, in fata carora se inalta insa mormane de moloz.
Pe sosea trec in miezul zilei jeep-uri, din care soferii arunca direct pe asfalt saci cu deseuri, lasand in urma praf si indiferenta. Spre Bragadiru, pe sosea, zboara pungi de plastic, iar langa o arcada pe care scrie cu litere de-o schioapa „Ministerul Agriculturii si Alimentatiei” pamantul e acoperit cat vezi cu ochii in resturi de mancare, ligheane sparte, moloz si noroi.
„Domnii de la primarie nu fac nimic. Nu stiu decat sa-si cumpere voturile, cum au facut si anul asta, iar, in rest, ne napadeste mizeria”, spune Mihai Pavel din Bragadiru.
Starvurile dinspre Autostrada Soarelui
Un ditamai morman de oase de vaca, roase de caini si ciori, zace la intrarea pe Autostrada Soarelui, sub pasarela ce da spre padurea de la Cernica. Coaste, cranii, copite impanzesc campul. Un drum lateral soselei de centura este pavat cu oase de la unul dintre abatoarele din zona.
Peisajul apocaliptic este „indulcit” de cateva paturi vechi aruncate peste un munte de saci cu moloz. Soseaua, presarata de gropi de gunoi, persoane fara adapost, cladiri din lumea a treia ce se darama langa vilele cochete, celebra deja pentru tirurile ce asteapta in coloane fara sfarsit, se vrea europeana. Peste ea trec insa in zbor, pescarusii care se hranesc din hoiturile aruncate in groapa de gunoi de la Glina, goniti numai de cainii vaonzi.
