Peste 28% din raurile de la noi din tara se incadreaza in categoriile inferioare de calitate a apei, sub limitele stabilite la nivel european. Principalul factor de poluare ramane lispa statiilor de epurare a apei din marile orase.
Raportul privind calitatea resurselor de apa din Romania, realizat de Administrratia Nationala Apele Romane pentru anul 2008, indica o usoara imbunatatire a situatiei fata de anul precedent, aproximativ un sfert din apele de la noi din tara incadrandu-se in prima categorie – „foarte buna”.
Monitorizarea s-a facut pentru sase subsisteme, respectiv rauri, lacuri naturale si artificiale, ape subterane, ape tranzitorii, ape costiere si ape uzate.
„Primele doua categorii- buna si foarte buna – sunt cele care respecta standardele europene. Cresterea ponderii cu trei procente in prima categorie, fata de anul 2007, s-ar putea explica, pe de o parte, prin modernizarea unor statii de epurare a apei.
Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de faptul ca anul 2008 nu a fost nici pe departe la fel de secetos cum a fost 2007, iar temperaturile ridicate reduc capacitatea de autoepurare a apelor”, a explicat, pentru „Adevarul”, purtatorul de cuvant al ANAR, Ana-Maria Tanase.
In acelasi timp insa, aproape o treime din apele Romaniei raman in categoriile inferioare de calitate – moderata (19,4%), slaba (5,6%) si proasta (3,1%), adica sub limitele valabile la nivelul UE.
Apele de munte, cele mai curate
„Specificul reliefului, al climei, impreuna cu sursele de poluare creeaza cateva particularitati la nivelul resurselor de apa de suprafata din bazinele hidrografice. De aceea, apele de munte se incadreaza in categoria «foarte buna». Din acelasi considerent, raurile de la ses sunt in categoriile a doua, a treia si a patra”, a mai spus Ana-Maria Tanase.
Potrivit reprezentantilor ANAR, aceleasi caracteristici se aplica si apelor de suprafata din Dobrogea, unde temperaturile ridicate si debitele scazute duc la scaderea nivelului de oxigen din apa. „Fenomenul este si mai acut in cazul lacurilor din sud-estul tarii, a caror capacitate de regenerare este mult redusa”, spune purtatorul de cuvant al ANAR.
Dambovita „moarta”
Bazinele hidrografice unde se regasesc sectoare de rauri de categoria slaba si proasta sunt in bazinele hidrografice Siret, Ialomita-Buzau, Arges-Vedea, Olt, Mures, Somes-Tisa, Crisuri, Prut, Jiu.Cauzele tin de activitatile industriale si de lipsa statiilor de epurare a apei.
„Dambovita ramane insa cu cele mai mari probleme. Aici este vorba, pe de o parte, de lipsa statiei de epurare pentru apele menajere ale Bucurestiului, iar, pe de alta parte, de apele uzate ale localitatilor din jur, care sunt deversate in Dambovita sau in afluentii ei. Chiar daca se va construi statia de epurare, raul va avea nevoie de mult timp pentru regenerare, probabil 20-25 de ani”, a mai spus Ana-Maria Tanase.
Potrivit acesteia, ponderea apelor neepurate provenite de la principalele surse de poluare a scazut in 2008 fata de anul precedent de la 80% la 70%. „Cu toate acestea, procentul de ape neepurate ramane destul de mare, asa incat realizarea de noi statii de epurare si, in marile aglomerari urbane, a treptelor tertiare a statiilor de epurare este un imperativ”, spun cei de la ANAR.
Totodata, o mare problema a apelor de suprafata din Romania ramane cea a salubrizarii, suprafete intinse din luciul de apa al lacurilor fiind acoperite de peturi si alte deseuri de ambalaje.
Aproximativ 40 de orase din tara noastra, printre care si Bucurestiul, deverseaza apele uzate direct in rauri, fara epurare prealabila, contribuind masiv la poluarea apelor de suprafata.
Potrivit reprezentantilor ANAR, Romania este printre ultimele tari la epurarea apelor uzate, dupa noi fiind Bulgaria si Grecia.Investitiile in statiile de epurare la nivelul intregii tari ar trebui sa fie, pana in 2018, de 5,7 miliarde de euro.
Bucurestiul ramane pentru moment singura capitala europeana care nu are statie de epurare a apelor uzate. Pe fondul lipsei unei statii de epurare, Capitala este una dintre marile surse de contaminare a Dunarii.
Conform datelor de monitorizare a calitatii apei realizate de Administratia Nationala Apele Romane, 98,7% din lungimea fluviului Dunarea se incadreaza in categoria a doua de calitate, respectiv „buna”, avand o stare ecologica satisfacatoare si conforma cerintelor europene.
20-25 de ani
Reprezentantii ANAR spun ca Dambovita are nevoie de cel putin 20-25 de ani pentru a se regenera din punct de vedere chimic si biologic. Principala cauza de poluare a raului e data de lipsa statiei de epurare a apelor menajere din Capitala.
