Mesaje din ce in ce mai dure, discursuri din ce in ce mai taioase, oameni mari ai lumii care iau cuvantul. Efecte ale incalzirii globale. Summitul de la Copenhaga, care va avea loc in decembrie, le da batai de cap sefilor de state si liderilor internationali. In urma discutiilor de la New York, din septembrie, care ar fi trebuit sa batatoreasca drumul catre un acord climatic global, lumea a ramas din nou cu un gust amar. Nici SUA, nici China nu au pus nimic nou pe masa.
Text de Oana Neneciu
New York, New York!
Nu putem vorbi despre optimism in urma summitului pe probleme de clima de la New York din luna septembrie. Toti actorii principali stau la panda. SUA se angajeaza la tinte fixe si importante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seara cu conditia ca Beijingul sa intre in schema. China se lauda cu realizarile de pana acum in lupta cu poluarea, dar nu da cifre exacte despre ce va face in viitor. Australia vrea, la randul ei, implicarea marilor actori ai lumii, iar tarile in curs de dezvoltare – este de acord toata lumea – nu pot fi lasate in afara unui acord.
Europa, prin vocea sefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, nu pare prea optimista. Stie ca, daca in urma cu un an si jumatate se puteau face presiuni ferme pentru un acord post-Kyoto ambitios, recesiunea care a lovit din plin lumea a adus precautie in randul sefilor de state.
Clima nu se joaca la poker
„Nu este momentul unei partide de poker, ci trebuie sa punem pe masa propuneri, oferte cat mai ambitioase cu putinta, in limitele constrangerilor noastre politice. Este exact ceea ce a facut Europa pana acum si ceea ce va face in continuare”, a „dat cu pumnul in masa” Barroso.
Cele doua teme ale statelor dezvoltate ale lumii pentru Copenhaga, schitate de presedintele Comisiei Europene, sunt definitivarea tintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera pe termen mediu si recunoasterea obligativitatii de a contribui la finantarea masurilor de atenuare si adaptare la schimbarile climatice intreprinse de tarile in curs de dezvoltare. Conform estimarilor UE, suma necesara se ridica la aproximativ 100 de miliarde de euro pe an.
„In functie de rezultatul dezbaterilor privind repartizarea acestei sarcini la nivel international, partea asumata de UE poate varia intre 10% si 30%, adica poate ajunge la 15 miliarde (22 de miliarde $) pe an. Cu alte cuvinte, va trebui sa fim pregatiti sa contribuim semnificativ pe termen mediu si sa luam totodata in considerare, pe termen scurt, finantarile de pornire destinate tarilor in curs de dezvoltare, eventual incepand cu anul viitor”, explica Barroso. El mai vrea un text clar, explicit, care sa fundamenteze un acord global:
„In urma reuniunii de la Bonn, proiectul de text cuprinde aproximativ 250 de pagini: o aglomerare inutila de optiuni alternative, un exces de paranteze patrate. Daca nu reusim sa-l clarificam, acest text risca sa devina cea mai lunga si mai complexa scrisoare de sinucidere din istorie”, conchide presedintele CE.
Cine face si desface?
Presedintele SUA, Barack Obama, a vorbit pentru prima data despre schimbarile climatice in discursul sau mult asteptat din cadrul summitului de la New York. „Nicio natiune, oricat de mare sau mica, bogata sau saraca, nu poate scapa de impactul incalzirii globale”, a recunoscut Obama in deschiderea discursului.
Desi nu a pronuntat nicio tinta a Statelor Unite, Obama a facut o radiografie a necesitatilor lumii pentru lupta cu incalzirea globala. „Problemele noastre sunt facute de om, deci vor putea fi rezolvate tot de om”, l-a citat Obama pe John F. Kennedy.
Chiar daca prioritatea natiunilor in acest moment este revigorarea economiei si asigurarea de locuri de munca pentru populatii, nu trebuie sa uitam sa gasim solutii de durata pentru incalzirea globala, a avertizat el. „Dificultatea nu este o scuza pentru resemnare. Greutatea nu este o scuza pentru inactiune. Si nu putem permite Perfectiunii sa devina inamicul Progresului”, a punctat Barack Obama.
Solutia? Capitalul uman propulsat de actiuni economice conforme progresului tehnologic: „Stim ca daca stabilim regulile corecte si subventiile potrivite vom dezlantui forta creativa a celor mai buni oameni de stiinta, ingineri si intreprinzatori, care vor construi o lume mai buna”, a promis, la final, Obama.
„Un procent semnificativ pana in 2020”
Cu atat isi va reduce China emisiile de gaze cu efect de sera. Presedintele Hu Jintao a mascat lipsa unei pozitii a Chinei in cadrul unui acord global prin rezultate nationale ale programului tot national de reducere a poluarii: ponderea combustibililor non-fosili va creste cu 15% pana in 2020 in industria Chinei, iar 40 de milioane de hectare de teren vor fi impadurite. Liderul chinez a recunoscut urgenta semnarii unui acord la Copenhaga in decembrie si a subliniat ca lupta impotriva schimbarilor climatice trebuie sa fie un efort din care sa beneficieze atat statele bogate, cat si cele in curs de dezvoltare. „Principiul responsabilitatii comune, dar diferentiate a fost stabilit ca baza pentru o cooperare internationala mai stransa”, a subliniat Hu Jintao. Presedintele a revenit apoi la actiunile intreprinse de China: „Am adoptat si implementat Programul National pentru Schimbari Climatice, care include tinte nationale obligatorii pentru a reduce intensitatea energetica si principalii poluanti si pentru a creste acoperirea padurilor si ponderea de energie regenerabila pentru perioada 2005- 2010”, a declarat presedintele chinez.
Unanimitate la Pittsburgh G20
„Subventiile ineficiente pentru combustibili fosili incurajeaza risipa de consum, distorsioneaza pietele, impiedica investitiile in sursele de energie curata si submineaza eforturile de a trata schimbarile climatice”, se arata in declaratia oficiala a celor mai dezvoltate 20 de tari ale lumii, reunite la Pittsburgh imediat dupa conferinta de la New York. Eliminarea subventiilor pentru combustibili fosili este singura masura la care s-au angajat in unanimitate liderii prezenti la Pittsburgh. Acestia le vor cere ministrilor de finante sa prezinte optiunile de finantare a programelor de mediu pentru tarile in curs de dezvoltare. La finele conferintei, cancelarul german Angela Merkel s-a declarat insa nemultumita de premisele conferintei ONU de la Copenhaga. „S-au facut progrese, mai ales din partea Chinei si a Japoniei”, a recunoscut ea, „insa trebuie sa spun ca, vazand ce mai trebuie realizat inainte de Copenhaga, nu pot sa fiu multumita”.
