Descoperirea culorii dinozaurilor si faptul ca universul ar putea fi “reciclat” sunt doua dintre cele mai mari descoperiri stiintifice ale anului trecut, prezente intr-un top realizat de Wired.com.
Australopithecus sediba
In luna aprilie, intr-o pestera din Africa de Sud a fost descoperit un schelet de 1,9 milioane de ani, Australopithecus sediba, a carui analiza a scos la iveala detalii despre o perioada mai putin cunoscuta a evolutiei omenirii.
Unele dintre trasaturile sale, cum ar fi bratele lungi sau nasul mare, sunt exact ca cele umane. Insa altele, printre care antebratul alungit si picioarele flexibile, dateaza din era primatelor. Cu toate acestea, este prea devreme pentru a sti daca Australopithecus sediba este un predecesor direct al omului sau doar se aseamana foarte bine cu acesta.
Culorile dinozaurilor
Pentru prima data, oamenii de stiinta au reusit sa foloseasca informatiile oferite de fosile pentru a interpreta culoarea dinozaurilor. Paleontologii au comparat celulele dinozaurilor cu cele similare din corpul pasarilor. Ei au studiat culorile create de diferite combinatii ale pigmentilor din penele pasarilor si a reusit sa recreeze culoarea unei specii de dinozaur cu pene, descoperita recent.
Cel mai probabil, dinozaurul avea pene portocalii pe cap, iar culoarea corpului sau era gri, cu urme albe pe aripi.
Universul ar putea fi reciclat
O noua analiza a radiatiilor cosmice circulare, de domeniul microundelor, ramase in urma Big Bang arata ca universul a fost reciclat in mod repetat. Doi fizicieni au anuntat in luna noiembrie ca modelele circulare ale universului, care este un spatiu uniform, arata ca acesta nu a trecut doar printr-o singura mare perioada de crestere in prima fractiune de secunda a existentei sale, asa cum au crezut pana acum majoritatea cosmologistilor.
De fapt, universul asa cum il cunoastem noi, ar putea fi doar un stadiu intr-un lung ciclu de „morti” si „renasteri”. Mai exact, cercetatorii sustin ca ar fi existat mai multe episoade de tipul Big Bang.
Embrionul cu trei parinti
Cercetatorii britanici au reusit sa creeze un embrion cu informatie genetica de la trei parinti, folosind cromozomi de la o celula-zigot (celula formata in urma fecundarii ovulului de catre spermatozoid) si adaugandu-i intr-o alta celula zigot, golita de cromozomi dar careia i-au fost pastrate mitocondriile.
Si alti cercetatori au reusit sa duca la bun sfarsit diferite variante ale experimentului in trecut, insa nici unul nu a folosit celule umane, cu care este mai greu de lucrat.
Tehnica nu a primit aprobare pentru a fi folosita in reproducerea umana, insa ar putea fi folosita pentru a preveni bolile mitocondriale ereditare, adesea fatale. De asemenea, ea ridica un semn de intrebare legat de etica: daca ADN-ul mitocondrial – doar o mica fractie din ADN-ul celulei, insa esentiala pentru functia acestuia – provine de la cineva care nu este mama si nici tatal embrionului, este si aceasta a treia persoana un parinte?
O planeta pe care poate exista viata
In septembrie a fost descoperita o planeta din afara sistemului solar pe care poate exista apa in forma lichida. Ea se afla exact in regiunea „nici prea calda, nici prea rece”, unde apa in forma lichida este intr-o stare stabila si ar putea gazdui forme de viata.
Existenta planetei a fost pusa sub semnul intrebarii atunci cand un alt grup de astronomi nu au reusit sa o gaseasca in informatiile lor. Insa descoperirea le-a alimentat astronomilor speranta ca zeci de alte lumi locuibile ar puta aparea, pe masura ce din ce in ce mai multe planete din afara sistemului solar sunt descoperite.
Antidotul HIV
Intr-un studiu realizat pe 889 de femei din Africa de Sud, cele care au folosit gelul vaginal cu microbicidul retroviral tenofovir au avut cu 39% mai putine sanse sa contacteze HIV. Femeile care l-au folosit cel mai des au avut o scadere cu 54% a riscului de infectare.
Gelul nu functioneaza ca un vaccin, insa cercetatorii care au realizat studiul sustin ca este prima speranta in lupta impotriva raspandirii HIV si SIDA. Ei sunt nerabdatori sa testeze siguranta tratamentului si eficienta sa pe o scara mai larga si sa vada daca este suficient de sigur pentru a fi pus la dispozitia publicului.
Apa pe Luna
Anul trecut, o racheta a NASA a ajuns intr-un crater de pe Luna si a descoperit acolo dovezi clare potrivit carora ar exista apa pe Luna.
Desi satelitul a trimis primele dovezi ca ar exista apa la sfarsitul anului 2009, datele finale nu au fost disponibile decat in octombrie 2010. Craterul in care a sapat satelitul continea peste 170 de litri de apa, iar estimarile arata ca circa 5,6% din solul de pe Luna ar putea fi umed. Aceste cantitati ar fi suficiente pentru a le fi de folos viitorilor colonisti selenari, sustin oamenii de stiinta.
Toata aceasta cantitate de apa a fost gasita langa polul sud al Lunii, insa in martie, un radar dintr-un satelit al Indiei a descoperit milioane de tone de apa si la polul nord.
Foto: wired.com
