Microalgele sunt surse potrivite pentru producerea biocarburantilor si absorbtia emisiilor de CO2 degajate de termocentrale. Algele, care miros atat de urat si sunt periculoase atunci cand invadeaza plajele, au devenit o noua problema pentru locuitorii multor regiuni cu tarm la mare. Dar ele vor fi in curand noua sursa de petrol verde. Nu atat algele mari care umplu malurile marii, ci microalgele invizibile cu ochiul liber, cele pe care oamenii de stiinta incearca sa le transforme in biocarburantii celei de-a treia generatii, se afirma intr-un articol publicat recent de cotidianul Le Temps,
citat de ziare.com.
Microalgele sunt organisme acvatice microscopice care se hranesc prin fotosinteza. Asemanator plantelor terestre, microalgele utilizeaza energia soarelui pentru fotosinteza, in acest fel convertind energia solara in acumulare de energie chimica. Microalgele sunt convertori eficienti de energie solara datorita structurii lor celulare simple.
La sfarsitul anilor 1980, Statele Unite au inceput un vast program de cercetare pentru identificarea celor mai bune grupuri de alge care puteau produce petrol verde in cantitati mari. Odata cu boomul biocarburantilor, cercetarea asupra algelor nu numai ca a fost reluata, dar mai multe societati listate la Bursa au inregistrat o crestere substantiala de la inceputul anului: actiunile unora, cum ar fi PetroAlgae, au crescut cu 16.000%, inainte de a scadea dramatic la primele dificultati.
Abia se stinsese euforia naiva a pionierilor din domeniu, ca un nou anunt a provocat in iulie un mic val seismic in sectorul algelor, unde actioneaza cam 50 de firme. Gigantul mondial petrolier ExxonMobil care, contrar companiilor Chevron, Shell sau BP, a refuzat sa faca cel mai mic pas catre energiile regenerabile, si-a confirmat lansarea in industrializarea biocarburantilor din alge. Compania petroliera texana va investi 600 milioane de dolari, impreuna cu Synthetic Genomics, pentru a dezvolta, testa si produce biocarburanti din alge fotosintetice. Aceasta alianta a baronului aurului negru si a reputatului specialist in biologia sintetica, Graig Venter, vizeaza nu numai sa identifice cele mai bune alge uleioase, dar si sa combine structurile moleculare ale acestora pentru ca sa poata produce hidrocarburi la cerere. Companiile aeriene se gandesc deja la uzine de alge care sa produca kerosen verde pentru avioanele lor.
Exista numeroase avantaje ale algelor folosite ca biocarburanti. In primul rand, potentialele randamente sunt atragatoare: aproape 30 de tone de uleiuri pe hectar si pe an, adica de 10-15 ori mai mult decat productia de ulei dintr-o plantatie de rapita. Diverse studii mentioneaza chiar randamente de 60-90 de tone daca algele sunt "indopate" cu CO2. O analiza a Universitatii din New Hampshire, publicata in 2004, arata ca o suprafata de 120 de milioane de metri patrati, adica aria statului Carolina de Sud, ar fi suficienta pentru a acoperi consumul de carburanti al Statelor Unite.
Spre deosebire de celelate culturi energetice, din microalge se obtin numai combustibili de calitate superioara: carburanti si biogaz. Un alt avantaj fata de acestea este raportul cu solul: ca si metodele tehnice, cultivarea microalgelor nu prezinta careva cerinte fata de acesta si nu afecteaza fertilitatea lui. Avantajele microalgelor fata de metodele tehnice constau in posibilitatea stocarii energiei prin pastrarea indelungata a combustibilului si utilizarea lui in cantitatea necesara la vremea necesara. In plus, daca statii cu alge ar fi plasate langa fabrici sau centrale energetice, ar putea exista chiar posibilitatea de a reduce emisiile industriale.
Doua procedee concureaza pentru producerea energiei din alge. Prima consta in construirea unor "iazuri" in aer liber si recoltarea uleiului din alge. A doua utilizeaza bioreactoare gigant, in care algele nu intra in contact cu aerul exterior. In laborator, rezultatele sunt foarte promitatoare. Primele experiente arata totusi ca faza industrializarii se dovedeste a fi complexa si delicata. In aer liber, algele pot fi victimele schimbarilor bruste de temperatura sau muri din cauza unei invazii microbiene.
In ceea ce priveste bioreactoarele inchise, tehnologia ramane costisitoare si nu este usor de mentinut inmultirea puternica a organismelor si o buna iluminare, indispensabila pentru dezvoltarea lor. De altfel, proliferarea prea rapida a algelor in interiorul bioreactoarelor a fost fatala pentru experientele desfasurate de GreenFuel in Arizona.
Specialistii sunt totusi increzatori in puterea lor de a invinge obstacolele tehnice si economice. Primele mari uzine industriale sau ferme de alge ar trebui sa apara peste 5-10 ani. Potrivit unor studii, productia de biocarburanti din alge ar putea sa acopere 12% din consumul sectorului aerian si 6% din cel al traficului rutier. Ceea ce se anunta ca fiind o inovatie tehnologica este deocamdata la stadiul de proiect. In Franta, un program de cercetare coordonat de Olivier Bernard studiaza elaborarea unui model viabil de productie. Acest program, care a fost demarat in decembrie 2006, este finantat pentru trei ani cu 2,8 millioane de euro.
