În 2011, a descoperit prin obiectivul aparatului în mijlocul Bucureștiului, sub gunoaie și vegetație arsă, o comoară a naturii – Delta Văcărești. De atunci a făcut zeci de sesiuni fotografice prin care a documentat biodiversitatea impresionantă dintre blocurile din cartierul Berceni și s-a implicat în campania lansată de Salvați Delta și National Geographic de instituire a ariei protejate pe suprafața deltei. După ani de eforturi, campania e la un pas de succes, dar autoritățile tărăgănează decizia finală. Până atunci, Helmut Ignat explică prin fotografiile lui de ce e important să protejăm Delta Văcărești, care ar putea fi prima arie protejată din interiorul Bucureștiului.
Cum ați descoperit Delta Văcărești și ce înseamnă pentru dumneavoastră acest loc?
Am primit o misiune de la National Geographic România pentru realizarea unui reportaj despre acest loc, în legătură cu care circulau zvonuri interesante. Primele contacte, în februarie 2011, au fost dezolante: un dig betonat plin de gunoaie, un câmp cu vegetație arsă pe multe hectare, stuf uscat, copaci tăiați, câini agresivi etc. Treptat însă, faună, flora și peisajele mereu altele, în ciuda dimensiunilor relative mici, mi-au depășit cu mult așteptările. Din conștientizarea valorii ecosistemului și documentarea pentru reportaj a apărut și ideea Parcului Natural, transformată într-un proiect concret, gestionat cu pasiune de membrii unui grup de inițiativă (Național Geographic, Salvați Delta, Ecopolis, Kogayon). Îmi aduc aminte cu plăcere ca prima mențiune despre un model de referință – Costanera Sur din Buenos Aires – am găsit-o chiar într-un material întâlnit în “Green Report”. Ulterior, în drum spre Antarctica, chiar am reușit să vizitez acest loc.
Mulți numesc acest loc o comoară a biodiversității. Care sunt cele mai importante și rare specii pe care le-ați imortalizat aici?
Da, este un ecosistem robust care, odată protejat, va oferi tuturor generațiilor viitoare o oază de natură în orașul lor, căreia îi va crește valoarea urbanistică pe măsura trecerii timpului. Eu aș fi evitat cuvintele mari, care creează un nivel prea ridicat al așteptărilor pentru cei mai puțin familiarizați cu condițiile din natură. De exemplu, s-a propagat la nesfârșit în presă informația ca la Văcărești se întâlnesc “94 de specii rare de păsări”! Acest lucru generează o mare dezamăgire pentru cei care se așteaptă ca, la prima vizită, indiferent de anotimp, să zboare în jurul lor sute de exemplare din cele 94 de specii rare, eventual și cu un aspect superexotic! În realitate, vorbim, desigur, ca și în cazul oricărei alte zone naturale din lume, de totalul speciilor semnalate și fotografiate de-a lungul timpului, dintre care doar o parte cuibăresc aici (aproximativ 30 de specii), o parte se află doar în pasaj sau iernează aici.
Flora oferă imagini încântătoare pe timpul sezonului cald. Desigur, sunt și multe specii de insecte, mai puțin interesante pentru necunoscători, dar foarte importante pentru ecosistem, dar, desigur, avem și surprize spectaculoase, cum ar fi vulpile și, mai ales, vidrele. De identificarea și clasificarea speciilor se ocupă specialiștii, eu mă limitez la fotografie. Cei interesați de o analiza detaliată a faunei și florei din Văcărești pot consulta “Studiul de fundamentare”, pus la dispoziția publicului pe site-ul Salvati Delta.
De ce are nevoie Bucureștiul de Parcul Natural Văcărești?
De ce parc? Pentru că orașului i s-au răpit ,după ’89, sute de hectare de spații verzi, iar acum trebuie să ne luptăm pentru fiecare metru care mai poate fi salvat. Necesitatea de noi parcuri este impusă nu numai de normele internaționale, dar și de propriile strategii de dezvoltare (teoretice, pentru că, de fapt, Bucureștiul ocupa un rușinos ultim loc în clasamentul European Green City Index, capitolul guvernarea de mediu). De fapt, nici nu este prea mult de discutat aici, este evident.
De ce natural? Pentru că direcția mondială este de readucere a naturii și biodiversității în interiorul orașelor, cu beneficii majore pentru populație și cu un rol educativ imens pentru copii. În acest scop, au fost create în marea majoritate a orașelor importante sute de arii naturale protejate urbane. New York are 47, Londra peste 40, Viena 30% din suprafața administrativă, și așa mai departe. Pentru București ar fi prima arie naturală protejată și speram să fie doar un început, un model pentru toate orașele României. În parcuri tip Herăstrău nu se poate face educație ecologică și cultiva dragostea pentru natură.
De ce Văcărești? Pentru că aici se întrunesc toate condițiile, s-a creat deja un ecosistem, în 25 de ani. Sunt 25 de ani într-un fel câștigați, pentru că un parc creat de la “zero”, azi va arăta cu adevărat bine peste foarte mult timp! Este un proiect de notorietate mondială, o soluție ideală pentru un oraș îmbâcsit. Orice altă propunere în afară de parc ar însemna betonare, ceea ce este inadmisibil. Pentru că este ultima șansă a orașului, nu mia există o asemenea suprafașă verde.
Cum se desfășoară o sesiune foto în Parcul Natural Văcărești?
Nu există o sesiune foto standard. Înseamnă răsărit sau apus, în aer cu elicopterul sau în apă cu costumul de neopren, pe terasa “Observatorului” de la Asmita, pe acoperișul mașinii sau al hotelului Rin, în stuf de peste doi metri sau în barcă, pe căldura înăbușitoare sau ger napraznic, în nămol sau zăpadă până la genunchi, înseamnă bucuria de a fi martorul unor momente frumoase sau revolta de a descoperi noi distrugeri. Şi înseamnă, întotdeauna, prea puțin timp.
Care ar fi părțile plăcute și cele neplăcute la o sesiune foto în Văcărești?
Fără îndoială cele mai plăcute momente sunt cele în care am ocazia de a surprinde momente “intime” din viața “de familie” a păsărilor, fără a le deranja, ceea ce este foarte greu. Aceste viețuitoare sunt foarte timide și speriate, mai ales la noi; este amuzant să auzi oameni că “nu sunt păsări, pentru că eu nu le-am văzut”. Sunt întotdeauna, dar, în general, nu se adună în întâmpinarea vizitatorilor, dimpotrivă, se camuflează, zboară sau se ascund în stuf. Cu excepția chirighițelor, care devin agresive, dacă te apropii de colonie. Îmi amintesc și satisfacția descoperirii în cardul aparatului-capcană a primelor fotografii cu vidre sau imaginea parcului învăluit de un strat subțire de ceață, sau cele câteva secvențe de hrănire în aer a ereților de stuf, după ore de așteptare. Neplăcute sunt imaginile, fotografiate sau nu, cu munții de gunoaie, copacii tăiați, incendii provocate și vegetația arsă, capcanele de pentru păsări. Neplăcut este și sentimentul de nemulțumire că nu am găsit până acum soluții pentru paza acestui loc, chiar și înainte de declararea parcului natural.
Cum ați interacționat cu oamenii din această zonă?
În general, fără probleme. Cu pescarii, ne ignorăm reciproc. Deși nu înțeleg deloc cum este posibil să lase atâtea “urme” ale prezenței lor. Oamenii din blocurile din jur mai întreabă cum merg procedurile administrative, sunt foarte interesați de a avea un parc în proximitate. Probleme am avut cu revendicatorii terenurilor, la acțiunile de ecologizare organizate de Salvați Delta. Aceștia au profitat de prezența presei pentru a-și face cunoscute opiniile, nu chiar favorabile înființări parcului. Dar poziția noastră este, considerăm, corectă. Parcul Văcărești este un obiectiv de interes public vital pentru oraș, foștii sau actualii proprietari trebuie să primească despăgubiri conform legilor și deciziilor instanțelor. Ceaușescu a făcut mult rău orașului și locuitorilor, dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Așa cum nu va fi demolată “Casa Poporului” pentru a se reface cartierul Uranus, așa, nici aici, nu are rost să discutăm despre demolarea “Acumulării Lac Văcărești” pentru a se reconstitui cartierul vechi.
Cea mai delicată situație este legată de locuitorii ilegali. Este evident că este imposibil să locuiască acolo fără a avea un impact negativ asupra mediului. Dar, pe de altă parte, câțiva dintre ei chiar ne-au ajutat în misiunea noastră și sperăm să putem ca, odată cu conturarea unei soluții administrative, să le oferim posibilitatea unei “reconversii profesionale” (respectiv să-și poată câștiga existența muncind aici, desigur fără a avea posibilitatea de a și locui în parc). Desigur că și autoritățile trebuie să se implice mai mult, pentru că simpla aruncare a lor dintr-o parte în alta nu rezolvă nimic. Sunt acolo și copii inteligenți și cu un fond bun, care trebuie duși la școală, pentru a deveni oameni “normali”.
Consiliul General al Municipiului București (CGMB) nu a avizat, deocamdată, înființarea ariei protejate Văcărești. Cum vă implicați, în continuare, în susținerea acestei cauze?
Afirmația trebuie puțin nuanțată: CGMB a votat favorabil de cel puțin două ori (dacă nu chiar de trei ori) proiectul PNV și chiar avem avizul administrativ al primăriei, încă din 29 aprilie 2014! Numai că efectele acestuia sunt suspendate, deoarece s-a găsit cineva să conteste tipul de ședința în care s-a votat printre multe altele și proiectul Văcărești. Apoi, au apărut niște complicații procedurale (necesitatea contestabilă de a fi votat cu majoritate de 2/3, părăsirea unei ședințe CGMB de către o parte a consilierilor, cei rămași nemaifiind suficient de mulți pentru un vot valabil…). În final, contează rezultatul: după nouă luni, CGMB și PMB, principalele entități ce au datoria să se ocupe de calitatea vieții cetățenilor orașului, nu sunt capabile să emită un simplu aviz necesar pentru înființarea unui parc care beneficiază de toate argumentele urbanistice, ecologice și sociale.
Partea, să-i spunem, amuzantă este că nu avem cu cine să ne luptăm, pentru că teoretic toată lumea susține proiectul. În aceste condiții, nu ne rămâne decât să continuăm dezvăluirea pentru populație a frumuseților locului, dar și a pericolelor permanente. Şi să le aducem aminte, periodic, cu umilință consilierilor că societatea îi plătește să servească interesul public.
