La începutul lunii februarie, Mihai Chirica, Primarul municipiului Iași, semna o scrisoare prin care se angaja să implementeze strategia „zero deșeuri” în oraș. Astfel, Iașiul ar urma să devină primul municipiu din România, cu o populație de peste 350.000 de locuitori, care aderă la rețeua internațională „Oraşe Zero Deşeuri”. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Green Report, Mihai Chirica a explicat care sunt provocările în ceea ce privește managementul deșeurilor în oraș, ce presupune aderarea la principiile zero waste, dar și cum planifică să protejeze mediul înconjurător și să îmbunătățească totodată viața cetățenilor.
După câteva minute de așteptare pe holul cabinetului, Mihai Chirica, Primarul Municipiului Iași, m-a primit într-o sală impunătoare. După ce ne-am așezat la o masă rotundă imensă, ticsită de dosare, mi-am scos carnețelul și am întrebat dacă pot înregistra interviul. Mi-a dat „undă verde”, precizând că, dacă nu înregistrez eu, tot o va face cineva. Am discutat despre situația actuală a deșeurilor în Iași, despre colectare selectivă, poluare, reciclare, despre educație și metode coercitive, dar și despre alte metode prin care primarul își propune să îmbunătățească viața cetățenilor și calitatea mediului în municipiul Iași.
DEPOZITAREA DEȘEURILOR
Care este situația managementului deșeurilor în Iași în acest moment?
Trebuie să vorbim despre marea poveste a deşeurilor menajere, cu care avem o mare problemă. În Iaşi, ne ducem viaţa 300.000 de locuitori pe 9.500 de hectare – o viaţă destul de tensionată. Depozităm la groapa de gunoi 120.000 de tone de deşeuri pe an. Reciclăm cam 10 – 12 procente. Avem o staţie de sortare, în interiorul depozitului. Materialul vegetal care nu se poate recicla ajunge la o staţie de compost ulta-modernă. Restul se duce către reciclare.
Avem cea mai performantă instalaţie de tratare a deşeurilor pe o rază de 1.000 de kilometri în jurul Iaşiului. După sortare, ce rămâne se depozitează la depozitul ecologic care are toate caracteristicile: membrane, sisteme de preluare a levigatului, levigatul se epurează într-o staţie specială, iar apa epurată în urmă tratării levigatului se deversează pe cursul Jijiei.
Avem un laborator de verificare permanentă, un sistem de preluare de gaz metan şi altele. Am reuşit să facem şi închiderea depozitului vechi. Depozitul istoric este închis 100%, deci nu mai pune niciun fel de problemă din punct de vedere ecologic. A fost acoperit în totalitate cu materiale inerte – pământ, moloz etc. Apoi, a fost înierbat şi are şi o instalaţie de preluare a gazelor care provin din descompunere. Din păcate, nu este o cantitate mare de gaze, căci, stând foarte multă vreme descoperit, s-au eliminat natural.
Din păcate, pentru că ar fi putut fi valorificate?
Exact. Acum, facem prin ardere directă în atmosferă, ceea ce este bine pentru că acea cantitate de CO2 care rezultă este mult mai puţin nocivă decât ar fi fost metanul. Nu avem o cantitate de gaz care să permită punerea în funcţiune a unui motor. Depozitul vechi a fost la Domneşti, el a fost închis în totalitate. Toate cantităţile de deşeuri care erau depozitate au fost acumulate pe o suprafaţă de aproximativ 5 hectare. A fost acoperit, cu zona de gard, cu preluarea levigatului şi tratarea lui.
Mai mult decât atât, am început un studiu pe care îl plăteşte Primăria Iaşi, fiind inclus în bugetul lunii în curs, privind curăţarea completă a zonei şi valorificarea ei. Vrem să decopertăm tot ce este în jurul depozitului, pentru că pământul este în continuare infestat, să aducem unul proaspăt, şi să redăm agriculturii această suprafață, căci ar fi păcat să lăsăm așa câteva zeci de hectare.
Și ce se va întâmplă cu deşeurile de acolo?
Le vom duce la depozitul nou, de la Țuțora. Distanţă dintre Domneşti şi Țuțora este mică, folosim o legătură directă dintre cele două depozite, nu trecem prin oraș. Intenţia noastră este să redăm terenul circuitului agricol sau altui scop, căci orice se poate face acolo. Vom lucra cu o firmă românească pentru asta și sperăm să atragem chiar un fond european.
Ce soluție aveți pentru deșeurile biodegradabile?
Avem cea mai mare instalaţie de compost din zona şi cea mai mare staţie de tratare de deşeuri. E formidabil cum din deşeuri ajungi să faci combustibil, care are o putere energetică asemănătoare cu a huilei – în jur de 6.000 de kilocalorii pe kilogram. Intenţia noastră este, prin scoaterea la licitaţie a serviciului acestuia, să putem valorifica energetic şi ceea ce rezultă prin tratarea deşeurilor.
Pe niște perne de granule de piatră, se împrăștie deșeul. După ce a fost trecut prin sortare, aici ajunge de regulă materia biodegradabilă – hârtia mărunțită care nu mai poate fi recuperată și resturile alimentare. Se împrăștie toată povestea asta, se aerează, intră în descompunere, tot biogazul se recuperează, sunt niște malaxoare imense, se învârte toată povestea aia, se transformă în fulgi, care sunt comprimați și transformați în brichete. Noi ne-am oprit la transformarea în fulgi, nu ne-am permis instalația de brichetare, dar cine va veni să gestioneze depozitul va trebui să o cumpere.
Ce se întâmplă apoi cu brichetele?
Bricheta ulterior se arde pentru obţinere de energie.
Aveţi în plan și construirea de incineratoare?
Nu cred că este cazul. Noi avem CET-ul chiar lângă depozit, iar la doi kilometri este depozitul de deșeuri. Acolo, ardem huilă energetică, dar brichetele nu pot fi arse cu aceeași tehnologie. Dar noi am reușit prin fonduri europene să devenim primul centru din România care este aproape no waste, deci nu dă niciun deşeu în atmosferă. Filtrează tot: am reuşit să îndepartăm NOx, carbon, tot. Și surpriză! Suntem primul oraş din România care facem reducere la costul la gigacalorie cu 20 de lei.
Cum a fost posibil?
În primul rând, am fost primul oraş din România care nu avea penalităţi la coş, pentru că am reuşit să facem plan de conformare. Cu toate acestea, unii spun că Iaşiul ar fi oraș poluat.
INFRINGEMENT PE POLUARE
Municipiul Iași, alături de București și Brașov, are totuși un infrigement pe poluare.
O prostie. Cei de la Agenţia de Protecţie a Mediului au pus instalaţia de măsurare lângă o brutărie. Noi am avut depăşiri de noxe pe 1 ianuarie, când toată lumea doarme, nu trece nicio maşină, niciun fluture nu zboară. Le-am spus: Instalația a măsurat masa care s-a mâncat în noaptea de Revelion, pentru că fabrica a produs cârnați, pâine etc. N-ai ce să le zici, că oamenii au muncit, că au şi restaurant lângă fabrică.”
Nu se ştia atunci când s-au făcut măsurătorile?
Ba da, se știe de ani de zile, dar nimeni nu înțelege că staţia trebuie mutată undeva unde chiar să măsoare ceva. Pentru că, acum, măsoară noxele de la fabrica de pâine. Și normal, nenea arde gaz, face pârjoale și rezultă noxe.
Dar raportarea se face la nivel european, nu?
Da. Și România pierde din cauza asta. Iar responsabilii spun că:
– Domnul Primar, da’ costă mutarea 20.000 de euro.
– Dar pe noi ne costă infringementul 100.000 de euro pe zi. Dăm 20.000 de euro, punem în bugetul local, şi hai să o mutăm de acolo.
– Nu, că nu ne lasă comisia.
– Păi, normal că nu te lasă, că vor să plăteşti. Că banii aia se duc înapoi la ei.
Și așa avem depășiri în pădure. Ar trebui ca cei care au instalat stația să plătească din banii lor infringementul ăsta. Și mă surprinde că ştie și Agenţia Naţională, doamna de acolo a fost cred că de 100 de ori la Iași, i-am trimis un milion de scrisori şi îi tot explic că nu are cum să aibă depăşiri, pentru că acolo nu se mai întâmplă nimic. Am pus copăcei în jurul ei (stației, n.r.). Îi tot explic că n-are cum. Dorm eu pe ea, că nu sunt noxe. Și, totuși, are depășiri permanente, căci este şi o pizzerie acolo. Are și patiserie, și restaurant. Omul a zis: „Eu exist aici dinaintea staţiei voastre. V-am spus că am coşul de fum lângă stație.” Şi de fapt asta măsoară staţia respectivă.
Am modificat transportul public, am schimbat poziţionarea staţiilor de transport, că tot ziceau că vine maşina, care n-are euro nu-ştiu-care și din cauza asta există depășiri. Am desfiinţat şi un tramvai, că să nu mai treacă pe acolo şi tot are depăşiri.
Tramvaiul polua?
Din cauza vibraţiilor, se ridică praful. Când au fost lucrările la aeroport, au decopertat câteva zeci de hectare odată. Vântul a luat praful şi l-a dus pe staţia de la Domneşti. Tărăboi imens, în toată România. I-am sunat și i-am întrebat:
– Ce s-a întâmplat?
– Sunt depăşiri la staţie, se întâmplă ceva.
– Normal, se lucrează la doi kilometri și s-au decopertat 40 de hectare.
– Păi udați.
– 40 de hectare? Mi-ar trebui patru milioane de cisterne. Cum să le ud? Vom începe să le acoperim cu asfalt și nu o să mai fie.
– Vă băgăm în infrignement.
– Mai bine închideți România, în cazul ăsta. Puneți semn la intrare „Closed” și am terminat, nu mai facem nicio investiție în România, că avem praf. Păi normal că ai praf dacă noi am făcut investiții de 400 de milioane în 2015.
Dar au uitat să ne spună domnii de la Agenţia de Protecţie a Mediului că trebuia notificată Comisia Europeană. Pe perioada investiţiei, faci o notificare şi zici: „este afectată staţia de măsurare de la Tomeşti, cea de la Podul de Piatră și alta pe care o mai ai, datorită următoarelor motive: lucrări de modernizare, de construcție etc.”. Dar ei și-au făcut treaba exact invers. De-asta România are un infrigement pe poluare acum, din cauza incompetenței unor cetățeni.
Dar totuşi Primăria a fost nevoită să dezvolte un plan de măsuri ca să iasă din acest infringement.
L-am făcut şi l-am şi aplicat, inclusiv achiziţia de autobuze noi, că am zis că nu mai aducem autobuze care nu au cel puțin Euro 4. Am votat săptămâna trecută în şedinţă casarea tuturor celor 31 de autobuze care sunt non-Euro. O să facem achiziţia de autobuze noi până la sfârşitul anului, 80 de bucăţi, Euro 6.
Aveți și planuri pentru achiziția de autobuze electrice?
Nu tindem spre autobuze electrice, căci suntem în oraşul celor 7 coline. Sunt ineficiente, am făcut experimete și au rămas rapid fără curent. Dar avem cea mai dezvoltată reţea de tramvaie din România. Când Mazăre şi Primarul de la Braşov scoteau tramvaiele, noi dezvoltam infrastructura de tramvaie, cu o investiție de 200 de milioane de euro. Pe investiţii pe anul în curs avem 48 de milioane de euro. Mai avem câteva tronsoane şi terminăm toată reţeaua de tramvaie. Punem sisteme termice, absorbţie de vibraţie, de zgomot, tot ce trebuie.
După investiția de anul acesta, terminăm tot orașul. Inclusiv vrem să ducem tramvai în zona metropolitană, căci este cea mai eficientă formă de transport ever. N-ai cum să aduci ceva mai eficient decât tramvaiul.
Metroul?
Costurile sunt imense, niciodată nu se amortizează. Plus că, la tramvai, condiţiile de exploatare sunt altele. La metrou, îţi trebuie ventilaţie. Tramvaiul poate oricând să-şi amortizeze costurile. Autobuzul – never. La noi, consumurile de pe autobuz sunt imense. Noi cu ce scoatem din tramvai am reușit să echilibrăm balanţa. Chiar am reuşit să scoatem profit din transportul public: 200.000 de lei. Este prima oară din istoria administrării acestui oraş când transportul public nu pierde. Plătim tot, toate datoriile pe care le avem. Avem gratuităţi la pensionari, la elevi și studenţi conform legii educației, şi, fiind oraş studenţesc, avem ceva studenți. Chiar mă interesează să îi ajut să se mişte prin oraş.
RECICLAREA DEȘEURILOR
Revenind la deșeuri, aveți la Iași un centru de colectare selectivă a deșeurilor faimos la nivel național.
Avem mai multe centre de colectare selectivă, dirijate pe diverse tematici: unul numai pentru colectarea electrocasnicelor şi a sticlei, undeva în Podul de Piatră, pe o suprafaţă de teren pusă la dispoziţie de Municipul Iaşi. Apoi, Ecorom-ul a făcut un centru de colectare a electrocasnicelor şi a sticlei de diferite forme, atât sticle ca ambalaj, cât şi sticlă de geam.
Şi mai avem un centru tot al Ecotic, este un centru multi-funcţional, pentru că nu colectează doar ambalaje sau electrocasnice, ci mai multe categorii de deşeuri, cu excepţia deşeurilor menajere. Acest centru făcut de Ecotic în zona Tătăraşi, pe strada Grădinari, pe o suprafaţă de teren pusă la dispoziţie de Primărie. Funcţionează că o zonă de reciclare şi de creştere a duratei de viaţă a bunurilor refolosibile. Atunci când vin electrocasnicele, de exemplu, avem acolo un nene care se pricepe, repară şi dă unei familii. Abia când se strică de tot intră pe circuitul reciclării. Astfel, îi mai dă o şansă aparatului electrocasnic. Nu este o idee nouă, ţări precum Germania şi Austria fac asta de multă vreme, pentru a proteja mediul.
În restul orașului, ce infrastructură de colectare există? Ghene mai sunt în blocurile din Iaşi?
Nu. Pe toate le-am desfiinţat acum patru ani de zile. Acolo unde existau, am pus un punct gospodăresc exterior, căci ne era nouă foarte greu să colectăm, pe lângă incendiile care se produceau în permanență acolo.
Ce ați pus în locul lor?
Noi avem containere de colectare selectivă pentru hârtie, plastic și amestec la aproape toate punctele gospodăreşti. Și nu sunt puține – aproximativ 500 de unități gospodăreşti. Problema este însă de educaţie. Am spus că marea noastră problema nu este că lumea nu înţelege, ci că nu este ajutată să înţeleagă.
Dacă în Occident represaliile sunt la un nivel foarte crescut pentru pedepsirea celor care nu respectă o regulă, la noi am zis să începem cu acordarea unor facilităţi, după care începem să creştem foarte mult amenzile.
La cât vor ajunge?
Colegii mei lucrează şi vom duce valoarea minimă prevăzută de lege spre valoarea maximă. În momentul în care l-ai văzut că a pus deșeu peste hârtie şi altele, îl amendăm. Am spus: tot ce trece de 1.000 de lei (ca valoare a amenzii pentru neconformarea la lege, n.r.), diferenţa dintre valoarea minimă şi cea maximă să nu fie mai mare de 150 de lei. Tot ce este sub 1.000 de lei, să nu aibă diferențe între valoarea minimă şi maximă mai mari de 50 de lei. În felul acesta, prin aceste măsuri punitive, încercăm să-i obişnuim că trebuie să respecte şi legea.
Asta când se va întâmpla?
În maximum 3 luni. Sunt mulţi care acum plătesc şi zic: „Eh, ce-s 100 de lei?”
Există în acest moment infrastructura care să permită implementarea unei astfel de măsuri? Există preluare separată a deșeurilor colectate?
Deșeurile sunt preluate în masă, pentru că avem staţie de sortare. Şi se despart acolo. Dar, în această gândire, vrem să facem colectarea selectivă pe zile. Azi luăm hârtia, mâine – plastic, poimâne – amestecul. Anul ăsta, ne-am propus să mai cumpărăm încă 12 autospeciale. Avem inclusiv vehicule cu colectare diferenţiată, adică maşini de transport cu niște containere separate, pentru diverse fracții.
Se poate implementa separarea pe mai multe fracții în viitor?
Există şi o problemă la nivel național în ceea ce priveşte valorificarea materialelor recuperabile: avem o criză a hârtiei, a sticlei şi a plasticului. În momentul de faţă, nu avem valorificatori de sticlă.
Este Green Group-ul.
Unii reciclatori au momente din an când nu funcționează, nu primesc deșeuri din sticlă. Noi colectăm sticlă în Podul de Piatră, o sortăm pe culori etc. Dar nu o putem valorifica, pentru că n-are cine. Acum doi ani, a fost criza hârtiei şi nu mai primea nimeni carton, din cauza preţului foarte mare.
Reciclarea hârtiei, din câte știu, este o activitate profitabilă.
Anul trecut, în 2016, a reușit să intre pe profit. În 2015, a fost un an dezastru.
Totuşi reciclatorii se plâng de faptul că sunt nevoiți să importe deşeuri din străinătate, pentru a putea funcționa.
Se plâng ca să justifice faptul că importă deşeuri într-un mod mizerabil, pentru că primesc subvenţii de la statul care produce deșeul respectiv. Pe lista de import, încasează subvenţii și se plâng că nu au în România. Au în România. Acum doi ani, toate depozitele de la supermarketuri erau full. Mă suna disperat un director de supermarket să mă întrebe ce face cu ele, că nu i le ia nimeni.
STRATEGIA ZERO WASTE
De elaborarea și implementarea strategiei Zero Waste în Municipiul Iași se vor ocupa experți din cadrul Zero Waste România. Aceștia ne-au explicat ce presupune demersul:
Pe baza metodologiei „zero deșeuri”, se lucrează la elaborarea unui plan de acțiune pe termen scurt, mediu și lung. Acesta va fi adaptat la situația economică, socială și de mediu a municipiului Iași, în vederea implementării unor programe inovatoare de prevenție, pentru reducerea cantității de deșeuri generate. Obiectivele vor fi stabilite în cadrul urmatorului grup de lucru cu toți actorii implicați, care va avea loc la începutul lunii aprilie. Pe term lung, se vor avea în vedere obiectivele promovate de Prevederile Pachetului pentru Economie Circulară, adoptat la nivel european.
Am vrut să aflăm și de la Primarul Iașiului ce măsuri va adopta după aderarea la aceste principii.
Vrem să ajungem la un nivel de reciclare a materialelor refolosibile de 20%. Noi avem acum 11% (media națională este 13%, n.r.). Mai este o chestiune pe care România n-o ştie, dar trebuie să o afle: de fapt, recuperarea este mult mai mare decât credem noi, dar nimeni nu gestionează corect acest lucru. Sunt foarte mulţi colectori informali, aia care stau toată ziua şi răscolesc gunoaie. Eu niciodată nu îi pedepsesc pe ăştia, au un rol ecologic extraordinar de important. În primul rând, supravieţuiesc de acolo şi în al doilea rând chiar fac treaba mult mai bună decât o fac firmele de salubritate.
COLECTAREA INFORMALĂ
Îi puteţi ajută cumva?
Nu cred. Legal, deșeul, din momentul în care este în container, devine un bun public. Nu aş face decât să încurajez infracţiunea şi nu vreau să fac lucrul ăsta. Dar îi lăsăm în treaba lor, îi mai fugăresc când văd că răscolesc şi lasă pe jos. Dar s-au obişnuit acum, sunt civilizaţi. Iau ce trebuie să ia, depinde cum au comenzile.
Reprezentanții companiei de salubritate nu sunt însă de aceeași părere. Ana-Maria Șchiopu, Responsabila Departamentului de Management de Mediu din cadrul SalubrIS, operatorul de salubritate din Iași, s-a plâns de faptul că acești colectori informali le afectează performanțele, lăsând mizerie și luându-le obiectul muncii. Spune că SalubrIS încearcă să îi determine pe oameni să colecteze selectiv, prin tot felul de campanii de informare și tombole, însă, fără intervenția autorităților, nu își vor putea îndeplini obiectivele. Primarul știe cum s-ar putea rezolva problema.
Te poți duce la cumpărătorul de deşeuri, să îl întrebi: de unde cumperi? Cine ţi-a adus? Şi te-ai putea duce pe circuit până afli cine aduce. Grosso-modo, este un furt, dar este un furt pozitiv, în sensul că beneficiem cu toţii de muncă acelor oameni.
Zero Waste România încearcă să înființeze la Cluj o cooperativă pentru integrarea activității colectorilor informali. Este un model care funcționează foarte bine în Brazilia, de exemplu.
Da, în condițiile în care au și acte. Cea mai mare parte a lor nu au buletin.
PREVENIREA GENERĂRII DE DEȘEURI
Ministrul Mediului a anunțat că intenționează să modifice legea care taxează începând cu 1 ianuarie 2017 depozitarea la groapă a deșeuilor cu 80 de lei pe tonă. Cum vedeți această inițiativă?
Mi se pare corect, pentru că de vină nu este cetăţeanul în totalitate. Până la urmă, vina trebuie împărțită. Dar eu nu aș face asta, aş lăsa responsabilitatea publică şi spre cetățean, pentru că procesatorul ar vrea să recicleze 20%, dar dacă tu peste hârtie pui ciorba, n-o să poţi niciodată recicla hârtia respectivă. Şi mai e o chestiune. Noi nu înţelegem faptul că educația nu se poate face doar prin legi, ci şi prin măsuri coercitive.
Iar în ceea ce priveşte mediul, întotdeauna trebuie să fie o măsură coercitivă. Și nu trebuie să spunem noi asta. Ne uităm la statele civilizate. Ne ducem spre Singapore: acolo dacă mesteci gumă şi te vede poliţistul ai 5.000 de dolari amendă pe loc. Nu ai voie să consumi în spaţiul public, pentru că, la cele zece milioane de turişti zilnic, înseamnă zece milioane de gume, iar dacă mănânci de două ori, 20 de milioane. Ar însemna că, în câţiva ani, tot Singapore devine o gumă mare. Dacă te-a prins cu motorul pornit staționând, primeşti 5.000 de dolari amendă, căci poluezi aerul în mod nejustificat. Și tot așa. Dar amenzile sunt foarte mari, ceea ce mi se pare ok. Un stat normal.
Unele state au interzis comercializarea pungilor de plastic. Cum vi s-ar părea o astfel de măsură?
Mi s-ar părea foarte utilă introducerea ambalajelor reciclabile: borcan, sticlă. Mi se pare cea mai mare tâmpenie să promovezi PET-ul. Este eşecul omenirii, PET-ul ăsta. În condițiile în care tu, ca națiune, eşti un producător important de sticlă, cu exploatări de siliciu relevante, să stimulezi ambalajul de plastic, apoi să-ţi pui tot tu target-uri pe care nu le respecţi, mi se pare aberant. Dar toată apa se transportă în PET-uri, ceea ce este o mare prostie. Dacă s-ar transporta în sticlă, toată lumea ar avea de câştigat, inclusiv producătorii de sticlă.
Totuși, sticla este mai grea și mașinile ar consuma mai mult combustibil.
Da, dar în momentul în care o produci, noi fiind producători de apă, nu avem ce pierde. Poţi să ai propria ta sticlă reciclabilă. Am putea da o subvenție: pentru transportul de apă în sticlă primeşti nişte tichete de carburant. Este mai grea, într-adevăr, dar beneficiile sunt imense în ceea ce priveşte protecţia mediului. O sticlă o umpli de cel puţin două-trei ori.
Pentru asta, ar fi nevoie și de un sistem de returnare a unei garanții la predarea recipientului reciclabil.
Sistemul de garanţie de pe vremuri era foarte util.
Folosirea apei de la robinet cum vi se pare ca alternativă?
Mi s-ar părea o variantă bună în condițiile în care putem gestiona şi calitatea ei, dar din păcate nu o gestionăm, din motive de lipsă de profesionalism pe de o parte, iar pe de altă parte – din cauza costurilor. Este greu să gestionezi o apă 100% potabilă. Aţi făcut o verificare să vedeţi cum gestionează ei calitatea apei? Eu personal n-am încredere în rețeaua publică. Eu nu-mi las copiii să bea de la chiuvetă, pentru că eu ştiu ce-i pe conducte.
Acum câţiva ani, a fost o avarie la priza Chirița, unde este stația de tratare, şi au folosit o conductă abandonată de ani de zile, care fusese folosită de oamenii din zona pentru dejecţii, conductă care avea în ea şobolani morți de ani și ani de zile. Aia e crimă cu premeditare.
Cine ar trebui să se ocupe de prevenirea unor astfel de situații și de îmbunătăţirea calităţii apei?
Direcţia de Sănătate Publică ar trebui să aibă pe toate prizele de apă o instalaţie de monitorizare non-stop şi pe toate magistralele care alimentează orice localitate, atât pe intrare, cât şi pe ieşire, căci există conducte viciate. Există conducte care sunt sparte la un moment dat şi care trec prin zone mai puţin curate. Se absorb tot felul de impurități pe acolo, din cauza lucrărilor care se fac permanent, spargerilor accidentale etc. Avem momente în care apă este gălbuie, este cu tot felul de chestii prin ea. Din când în când, să desfaceți puțin sita, să vedeți ce iese.
Ăsta este și rolul sitei, în fond.
Dacă am avea un control asupra calităţii apei, da. Iar tot ce nu le iese lor la biotic se rezolva cu clor. Dozatoarele de clor funcţionează perfect.
Dar totuşi nu depășesc nivelul de clor admis.
Vă dau un exemplu de la Priza Prut.
(Se ridică și desenează pe flipboard)
Priza Prut este în aval faţă de colectorul de ape uzate al localităţii Ungheni. Acesta este cursul fluviului, aici este localitatea Ungheni şi aici este Priza Prut – Iaşi. Iar la 10 kilometri de localitatea Ungheni, este o conducta pentru apele uzate. Rușii au pus staţia de epurare în aval, la vreo 18 kilometri de Ungheni. Ei duc apa uzată aici şi o pompează reversibil în altă localitate. Asta se strică în continuu. Mor pompele alea, căci sunt făcute de pe vremea lui Stalin. În momentul în care se strică, staţia de epurare pompează aici şi deversează dejecţiile direct în Prut. Adică mai sus cu 10 kilometri faţă de priză noastră.
Se poate face ceva?
Da, ar trebui statul român, dacă e deștept, să facă o altă staţie de epurare, dar să o facem în localitatea Ungheni, să nu mai traversăm 18 kilometri cu ape uzate, pe conducte care se sparg. Plus că se lucrează sub presiune, aia când pocneşte, pocneşte, nu se joacă. Am propus să facem un proiect trans-frontalier. Ai mei spuneau să facem staţia de epurare în România. Am spus: „Pentru ce să tranzitez apele uzate pe sub Prut? Hai să o lăsăm acolo. Noi venim ca acoperiş european pentru ei şi îi ajutăm să-şi facă o altă staţie de epurare la Ungheni.
STIMULAREA COLECTĂRII
Spuneaţi despre creşterea nivelului de colectare. Ce alte măsuri veți implementa?
Să spunem că asta ar fi cea mai importantă: colectarea selectivă. Şi o chestie foarte importantă pentru noi este posibilitatea de a colecta în mod separat fracția umedă, care este în momentul de faţă în cantitatea cea mai mare. În plus, este fracția care depreciază cel mai mult atât calitatea deșeurilor, dar şi muncă noastră de zi cu zi. Vedeţi cum arată o autospecială de-asta, mai ales la fracția umedă. Este cea care distruge containerul, care provoacă mirosurile neplăcute şi reduce şi cantităţile de materiale biodegradabile. În plus, produce levigat, deșeul cel mai periculos de gestionat.
Am mai avut noi o încercare acum câţiva ani cu nişte italieni, prin care doream introducerea acelor pungi speciale pe care să le dăm fiecărui cetăţean. În momentul în care îşi face contract de salubritate, primeşte şi un număr de pungi speciale pt fracţie umedă. Şi el va avea de fiecare dată obligaţia să lase fracția umedă lângă restul deșeurilor. Mi s-a părut o idee foarte bună, uşor costisitoare, dar lumea nu era încă pregătită.
Ar fi crescut evident costul serviciului.
Intenţia noastră este de a ajunge aproape de 9 lei pe lună, de la 7 cât este acum. Vom avea deci o creştere de 25% şi la persoane fizice, şi la persoane juridice. Și atunci vom putea introduce și sacoşele speciale pentru fracție umedă. Municipiul Iași este pe la jumătatea clasamentului în ceea ce privește prețul perceput pentru gestionarea deșeurilor.
Sistemul „plăteşti pentru cât arunci”, cu cântărirea deșeurilor, se poate integra?
Nu ştiu dacă se poate integra. Ar fi extraordinar de complicat, ar creşte foarte mult costurile de recuperare: să facturezi la fiecare om cât produce nu cred că se poate în momentul de faţă.
Later edit: Reprezentanții Zero Waste Romania ne-au explicat ulterior că există mai multe metode prin care se poate pune în practică sistemul „plătești pentru cât arunci”. Unul dintre ele este practicarea unui tarif diferențiat. La finalul lunii trecute, Primăria Municipiului Iași a agreat modificarea contractului cu operatorul de salubritate, incluzând o clauză referitoare la aplicarea tarifului diferențiat:
aplicarea progresivă a tarifului diferenţiat conform ordonanţei de urgenţă nr. 68/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, articolul 17, alineatele (11) şi (12), ceea ce va motiva cetăţenii să arunce mai puţin, va încuraja colectarea separată şi va penaliza producerea deşeurilor mixte/reziduale, conform cu legislatia in vigoare.
Primarul Municipiului Iași a mai precizat că există deja inițiative punctuale pentru stimularea colectării selective.
Prin Zero Deşeuri, se încearcă valorificarea complexă a deşeurilor municipale, printr-o colectare separată. Și cred că ideea principală este de a stimula iniţiativa publică, adică să îi dai cetăţeanului convingerea că, dacă o face, primeşte ceva ca recompensă, iar recompensa cea mai practică este cea financiară. Avem în şcoli tot felul de iniţiative, eu le-am introdus: aduci câteva kilograme de deșeuri de tip sticlă sau hârtie și primeşti lucruri de care ai nevoie la şcoală: caiete, pixuri, radiere. Vreau să extind acest program anul în curs, astfel încât în fiecare şcoală să existe un centru de colectare mic: aduci hârtie, cântărim, iar la 10 kilograme primeşti 2-3 caiețele, caiețele pe care le cumpăr eu. Pe mine mă interesează să stimulez iniţiativa de a nu mai aruncă aiurea.
La nivel de cetăţean cum s-ar transpune inițiativa?
Printr-un tarif diferenţiat. Dau un exemplu: lunea nu colectăm decât hârtie. Trecem pe la fiecare punct de colectare și cei care aduc doar hârtie primesc un bonus, sub forma reducerii tarifului de salubritate. Vrem să avem cel puțin o zi pe săptămână sau chiar două pentru tot ce înseamnă biodegradabil.
ALTE INIȚIATIVE DE MEDIU
Ce alte măsuri aveți planificate pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii din punctul de vedere al mediului în oraş?
Una dinte priorităţile noastre este de a lua cât mai multe măsuri privind stimularea populaţiei în ceea ce priveşte spaţiul de lângă bloc. Să iasă să şi-l întreţină. Noi să le punem la dispoziţie sămânţa pentru gazon sau altele și ei să iasă să lucreze. Vrem ca fiecare spaţiu de lângă bloc să devină grădina omului, nu însă în sensul general. Vrem să tăiem gardurile așa-zis vii, beţele alea care îţi scot ochii, dintr-un motiv simplu: pe spaţiul ăla de obicei sunt deşeuri, acolo stăteau căţeii şi toate animalele care nu aveau loc în casă. Tot ce este la stadă trebuie să fie peluză.
În cazul acelor blocuri care sunt locuite şi la parter, lăsăm perdea vegetală cât mai apropiată de bloc, iar restul descoperim, scoatem gardurile vii făcute de Ceauşescu, peluzam, punem aleiuță, băncuţă, masă de şah şi la revedere. Toată lumea să vină să îşi crească o plăntuţă sau ce vor.
Grădinărit urban se poate face în Iași?
Cei care fac asta nu cred că o fac pentru a-și lua mâncare acolo, o fac pentru a-şi umple timpul liber. Mi se pare o idee bună. Eu aş stimula grădinăritul urban, pentru că în primul rând te face gospodar. Mai bine văd că îşi pune pătrunjel decât să văd că e mereu o bălărie neexploatată.
Am alocat sume pentru refacerea spaţiilor verzi, am pus 500.000 de lei pentru proiecte de regenerare urbană, pentru spaţiile dintre blocuri. Am mai propus ca în toate spaţiile dintre blocuri care acum sunt folosite ca parcări să punem sisteme cu grilaj, care permit creşterea ierbii şi am şi făcut-o, fără avizul celor de la Minister.
Am pus câteva sute de metri pătraţi, să le demonstrez că se poate. Este un taluz pe Bulevardul Independenţei, pe care l-am acoperit cu grile de-astea, pe care am pus pământ şi gazon şi a crescut şi este verde şi frumos. Şi vrem să facem acelaşi lucru şi între blocuri. Adică decopertăm 30 de centimetri, facem o infrastructură de piatră spartă şi 15 centimetri punem pământ vegetal. Iar fiecare nene care are maşină va închiria un loc acolo şi va calca pe gazon. În felul ăsta, rezolvăm problema pământului pe care acum îl cară prin oraș pe roți. Apoi, amenajând parcări, omul nu mai călărește spațiile verzi şi fac şi eu un ban din vânzarea de abonamente. Cei de la Mediu au zis că nu se poate, căci este schimbarea destinaţiei. Se pare că este mai frumos să fie o sută de tone de pământ peste tot şi praf şi să-l înghițim, mai ales vara.
Care sunt planurile pe partea de mobilitate urbană?
Pentru anul în curs, cu fonduri europene, vrem să facem un serviciu de închiriere a bicicletelor şi să îl dăm în proiectare.
Ce spuneți despre măsurile pentru limitarea accesului maşinilor?
Cred că sunt obligatorii în oraşele mari, în centrele istorice în special. Şi o să introducem accesul contra cost în aceste zone. Cine vrea să vină cu maşină trebuie să plătească.
În momentul de faţă, din cauza greşelilor, ne-am procopsit cu foarte multe zone populate, căci avem supermarketuri în buricul târgului. Vom introduce accesul limitat pentru orice vehicul, cu tonetuță, ca pe vremea lui Ceauşescu.
– Stop, (fluieră), un’ te duci?
– Să descarc la supermarket.
– Corect, trebuie să mănânce lumea şi de la voi. 100 de lei. Cât cari?
– 20 de tone.
– 200 de lei.
Nu veți supăra retailerii?
Nu mă interesează. Pentru că retailerii nu mă întreabă pe mine de câte ori trebuie să repar la semafor din cauza văluririi pe care o fac prin staţionarea mașinilor. Ne interesează ca în felul acesta să avem bani pentru reparaţii de străzi. Aceeaşi taxă specială o vom aplica și pentru betoniere, în momentul în care se înregistrează (la RAR, n.r.). Astfel, voi putea repara drumul.
La toate intersecţiile care depăşesc 6%, o să vedeţi câte o moviliţa de beton, iar vara e nenorocire. Toată noaptea stau să sparg betoane. Că ziua nu pot, că e trafic.
În timp ce dumneavoastră vreți introducerea unor taxe de acces, guvernul a eliminat timbrul de mediu.
Este un guvern iresponsabil. Este o prostie maximă să laşi totul la free. Niciun stat civilizat şi nicio ţară care se respectă, de pe vremea romanilor, a grecilor şi a comuniştilor, toţi, sub diverse forme, şi-au reglementat chestia asta. Lipsa taxei duce la lipsa responsabilităților. Dacă tot elimini taxă după taxă şi tinzi spre zero, o să devinim că nomazii: nu plătesc nimic, nu primesc nimic, că n-am de unde să primesc dacă nu plătesc, şi o să stăm toţi că ţiganii cu corturile.
Care este soluţia?
Fiecare moment de creştere a nivelului de trăi trebuie plătit cumva. Dacă vrei să ai un mediu mai curat, trebuie să ai taxa de mediu mai mare. Vrei să ai o stradă mai bună? Trebuie să ai o taxa locală mai mare. Vrei să ai un loc de joacă mai frumos? Trebuie să ai o taxă mai mare. Altfel, nu ai cum să te civilizezi. Vrei un mediu mai curat? Trebuie să plăteşti. Nu poţi să faci un stat mai puternic prin anularea taxelor.
Toată lumea ştie treaba asta, numai Olguţa (Vasilescu, n.r.) nu ştie. Şi nu va află niciodată. Iar, când va afla, va fi prea târziu. Trebuie lăsate taxele rezonabile, după puterea de cumpărare a fiecărui cetăţean, iar cetăţeanul se responsabilizează faţă de comunitate prin taxe. Altfel, nu mai aparţine comunităţii.
După mai bine de o oră de discuții, Mihai Chirica a ieșit din sala impunătoare, grăbindu-se să ajungă la o ședință începută de peste jumătate de oră. Sperăm ca peste un an să facem împreună o nouă recapitulare, pentru a vedea cât din ce și-a propus va fi reușit să îndeplinească.
