Nu e rau deloc, s-o recunoastem. Dincolo de ce poate fi enervant si necivilizant, Parcul "Carol al II-lea", adica Herastraul, plasat in partea nordica a Bucurestiului, are cate ceva pentru fiecare. Daca nu porniti la plimbare exact in weekend, cand e aglomerat, de multe ori populat cu diverse "specimene" si cu ceva manele date la un volum convingator la vreuna din terasele de pe malul lacului, o sa gasiti un parc absolut agreabil, cu flori si plante minunate, cu coltisoare umbroase unde puteti citi, visa sau dormita, dar si cu zone in care se face plaja.
Daca vreti sa-l redescoperiti, nu ascultati cliseele carcotase si ideile primite de-a gata de la diversi. Nu, nu se ajunge greu deloc, cum fals afirma cei care inca n-au masina. Statia de metrou Aurel Vlaicu va duce direct in parc, iar autobuzele care circula in zona sunt destule. Ca circulatia e cum e, asta e o alta chestiune.
Un loc pentru toti
Ideal ar fi sa faceti o oprire intr-o zi a saptamanii. Eu asa am facut acum cateva zile, undeva in jurul pranzului, cand se cam incalzise, e drept. Am intrat pe la intrarea din dreptul gurii de metrou, la care troneaza parca prea impunator statuia lui Charles de Gaulle, am inaintat pe alee, am ajuns imediat in zona Expoflora si am coborat pe malul. lacului. Putinele personaje pe care le-am intalnit au fost bunici sau cu nepoti, bone plimband copii, foarte putin adolescenti, cateva cupluri si trecatori, probabil in drum spre Piata Presei Libere sau Casa Scanteii.
Cum am regasit Herastraul ? Foarte bine. Acelasi parc pe tipic englezesc, foarte aerisit, intinzandu-se pe o suprafata generoasa, de aproximativ 110 hectare. De fapt, o imensa gradina cu multe plante relativ recent aduse, cu o infatisare demna de toata atentia. O gradina cu multi artari, frasini si plopi, un lac inconjurat de puzderie de salcii, explozii de levantica si crini salbatici, splendide tufe de trandafiri cataratori care, aproapo, sunt in floare acum. Le puteti vedea macar in materialul video care insoteste acest articol, alcatuit din fotografii facute in Herastrau.
Am ajuns la Gradina Japoneza – parcul are astfel de zone tematice, care ar putea arata si mai bine, e adevarat – si la Gradina de Trandafiri, care se afla chiar pe malul lacului si de care dai imediat dupa ce traversezi un mic pod, la baza caruia se vind toate obiectele de balci : vata pe bat, floricele (daca ceri asa ceva, vanzatorul iti replica "adica popcorn"!), inghetata, lanterne si bratari fosforescente etc. Daca se vand, noi aducem, nu? De ce sa ne mai revoltam, din moment ce acelasi lucru, ba o tiganie chiar mai mare, am vazut la Tuileries, gradina istorica a Parisului, acum cativa ani?
Ce se poate face in Herastrau? Putem sta pur si simplu pe iarba, la soare sau sub o salcie. Putem face o plimbare cu barca pe lac sau cu hidrobuzul, si nici nu costa prea mult. Putem merge la parcul de distractii pentru copii sau in zone special amenajate pentru diverse jocuri sportive. Mai sunt si terasale sau restaurantele de pe malul lacului, desi putine dintre ele arata imbietor. E loc, cum spuneam, pentru multe si multi.
Intai mlastina, apoi parc
Inainte de anii ’30 ai secolului trecut, zona pe care se intinde azi cel mai mare parc al Bucurestiului era, de fapt, o mlastina. Asanarea ei a durat cativa ani, iar parcul a aparut in 1936 pe malurile Lacului Herastrau, iar astazi este delimitat de Bulevardul Constantin Prezan, Bulevardul Aviatorilor, Soseaua Nordului, Strada Elena Vacarescu si Soseaua Kiseleff.
La Muzeul Satului, care ocupa si el o suprafata semnificativa din acest spatiu in aer liber, vom merge saptamana viitoare.
Pentru mai multe informatii viziteaza ZIUA
