Lipite pe ziduri, stalpi si garduri au aparut, de vreo luna, afise cat o coala A4, cerand populatiei din centrul Capitalei: SALVATI CISMIGIUL! Indemnul este insotit de imaginea unui copac sub forma pumnului, din degetele caruia fusesera rupte crengile infrunzite, avand totusi inca radacini adanci. Se cerea participarea la un "miting in fata primariei, vineri, 27 feb. ora 12", organizat de Asociatia Salvati Bucurestiul impreuna cu 20 de ONG-uri.
Protestul era menit sa prefigureze sedinta Consiliului General, in care se discuta adoptarea Planului "Cismigiu – Brezoianu", de a construi in zona Gradina Cismigiu – Bdul. Regina Elisabeta – Calea Victoriei – Piata Walter Maracineanu – str. Ion Campineanu 3 blocuri supradimensionate, in imediata apropiere a celui mai vechi parc din Bucuresti, pentru hotel, birouri, restaurante si locuinte.
In final, s-a solicitat primarului general Sorin Oprescu si consiliului sau organizarea unui referendum local, sa-si spuna cuvantul, in primul rand, asociatiile de chiriasi sau proprietari din perimetrul afectat, respectiv artera Brezoianu, cu intrarile directe in Cismigiu. Aici sunt mai multe cladiri vechi, unele de patrimoniu, cum ar fi Palatul Universul si Casa Cazzavillan, care necesita nu numai protejare, ci si restaurari, in vederea introducerii principalei atractii a Bucurestiului intr-un circuit turistico-istoric si economic, de mare interes urbanistic, in care rolul principal il poate avea tocmai Gradina Cismigiu, iarna, primavara, vara si toamna.
Pe locul noua in Romania
Mai ales ca acum, Cismigiul este pe locul al noualea, in topul obiectivelor de vazut in Romania, intr-un clasament de 10 intocmit de "tripadvisor.com", pentru turistii care vor sa viziteze Bucurestiul.
Despre acest rai de verdeata si liniste s-au scris destule carti, de-a lungul vremii, "marea gradina" fiind prezenta in operele lui Constantin C. Giurescu, Constantin Kiritescu, Henri Stahl, Ion Lahovari s.a.; au locuit in preajma I.D.Suchianu, Ioan Zalomit, Constantin Titel Petrescu, Victor Eftimiu, arhitectul Petre Antonescu, cel care a avut un rol deosebit in devenirea Cismigiului, ca simbol al Micului Paris, in perioada interbelica. Si cate alte personalitati ale vietii cultural-artistice, scriitoricesti si politice n-au strabatut aleile acestui parc, de 17 hectare, pe multe cladiri din preajma lui fiind puse placi comemorative.
Dar cel care l-a nemurit a fost Grigore Bajenaru, cu acel roman adolescentin "Cismigiu et Co", cu eroii-elevi de la liceele Sava si Lazar. O epoca in care s-au zamislit, pe langa scrieri, opere de arta, precum statui si busturi ale unor inaintasi ai spiritualitatii romanesti, din vremuri indepartate, pana in epoca moderna a tarii.
A fost si statiune balneara
Acest monument de natura amenajata si ocrotita in centrul Capitalei, provenit dintr-o balta puturoasa inundata periodic de Dambovita, are o istorie de peste un secol si jumatate, fiind inaugurat oficial in 1860. Aici au fost adusi arhitecti peisagisti vienezi, Carol W. Meyer si ulterior Friederich Robhuhn, pentru a-i trasa aleile, peluzele, locurile de joaca pentru copii si cele de odihna si recreere pentru varstnici. In acea perioada s-au plantat peste 30.000 de pomi si arbori ornamentali, lacul fiind indiguit si dotat cu "tasnitori" sau "aruncatori de apa".
Aici si-a sarbatorit regele Carol I nunta de argint (1894), la restaurantul "Monte Carlo", opera arhitectului Ion Mincu, si a fost deschisa prima expozitie a cooperatorilor romani. Inca din 1852, administratia parcului-gradina elaborase un Regulament foarte strict, cu numeroase interdictii, pentru "buna traire" a tuturor – vizitatori si peisaj.
Tot aici, imediat dupa Primul Razboi Mondial, medicul Stefan Anastasiu, inspector sanitar, analizand componentele chimice ale apelor tamaduitoare descoperite in preajma, a creat, pe locul actualului pavilion de muzica, o statiune "pentru tratamentul cu ape minerale romanesti, cu intentia de a contribui la punerea in valoare a apelor minerale si de a veni in ajutorul suferinzilor ce nu se pot duce la izvor". Apa era adusa in recipiente speciale si folosita in tratarea mai multor afectiuni: gastrite, colite, litiaze, boli de piele si tulburari de nutritie… Dupa Al Doilea Razboi Mondial, stabilimentul a fost abandonat, comunistii considerand ca-i apanajul burghezo-mosierimii in descompunere!
Si acum exista interdictii, dar si contraveninenti carora nu le pasa. Cu doar 4-6 politisti comunitari si 20 de salariati, nu se pot tine in frau dezordinea si stricaciunile. Se devasteaza peste tot. Intr-o noapte, au fost scosi bulbii de lalele, de-abia plantati; chiar "gradina japoneza" a fost calcata in picioare.
Intr-o dimineata, piatra cubica de la intrarea in "Movila" fusese dezghiocata si aruncata morman, alaturi. Fiecare arbore ocrotit – si sunt multi, unii de varste seculare – avea placute explicative, numeroase disparand sau pur si simplu fiind acoperite cu grafitti. Sunt furate lanturile si stalpisorii metalici din zonele marginase ale parcului, de catre "cautatorii" de fier vechi. Pana si monumentele si statuile beneficiaza de un asemenea tratament, din partea iubitorilor de… arta. Asa se face ca aproape jumatate din gradina este permanent in suferinta; cu banii alocati reparatiilor anuale, Primaria ar putea sustine mai multi angajati, pentru cele 17 hectare de verde, liniste si desfatare, din buricul targului.
Sfarsitul unui altfel de inceput
La cumpana secolelor XIX – XX, si-n special dupa primul razboi mondial, perimetrul adiacent parcului s-a imbogatit cu edificii si cladiri ce au rezistat vremii si vremurilor, cu cinematografe si teatre, cu hoteluri si restaurante, precum "Cismigiu" si "Gambrinus", redactii de pe fosta strada Sarindar (actualmente str. C. Mille, unde-i si redactia noastra), "palatul" fostului ziar Universul si locuintele Cazzavillanilor. Totul, in armonie arhitectonica si urbanistica, pentru a proteja si pune in evidenta inegalabila gradina, marginita de "inaltimi" normale in epoca, precum chiar Primaria Municipala si sediul Colegiului "Gh. Lazar", continuand, in partea opusa parcului, cu Palatul Kretulescu, proiectat de arhitectul Petre Antonescu si construit in 1902, actualmente sediul UNESCO.
Cu buna credinta, regulile scrise/nescrise ale acestei perioade s-au respectat (inclusiv de catre unii edili comunisti), de asa maniera incat Gradina Cismigiu si imprejurimile ei inca faceau parte din Micul Paris, cu toate desele adaugiri si schimbari de destinatii si proprietari. Drept care, zona era catalogata de prima importanta, pentru citadini si vizitatorii urbei noastre (va amintiti "ne vedem pe bul"?!).
Acum, in fata fostelor cinematografe zac mormane de hainuri (second hand) si salile respective sunt in "demolare", iar multe au zabrele, ca de puscarii. Pe cine sa-i mai atraga parcurgerea Bulevardului Elisabeta? Uita actualii consilieri municipali, ca vizavi de marele lor edificiu, in buza Cismigiului, la "intrarea Spicul" se afla primul chiosc de ziare din Capitala, la initiativa gazetarului Nae Bassarabescu, acum un biet si parasit vestigiu, in care se cumpara chips-uri, guma de mestecat si tigari, mai putin ziare.
Pus in valoare, si acest unic detaliu "de epoca" poate deveni un loc de prima importanta, pentru cei ce strabat zona si vor sa intre in Cismigiu. Despre "ruinurile" Gambrinusului, nimeni sau aproape nimeni nu stie nimic!
In schimb, acum e vorba de constructii supradimensionate, de 42 metri, care sa sufoce cladirile din preajma, sa acopere o parte din vederea spre Cismigiu si sa se ajunga, cu o "strada", pana in gardul parcului, luand spatiul proprietatea particulara a unui bloc. La emiterea proiectului, nu s-a crezut de cuviinta sa fie consultati cetatenii locului. Mai mult.
Organizarea unui asemenea santier inseamna mutilarea perimetrului din imediata apropiere, "intrarile" fiindu-i blocate multa vreme, artera Brezoianu devenind aproape impracticabila. Si asta, de ce si mai ales pentru cine? De aici, necesitatea unui referendum, prin implicarea celor trei parti implicate (investitorul Universul SA, autoritatea locala si societatea civila), pentru care mai multe asociatii si-au oferit suportul logistic si uman, in mod gratuit!
O acolada absolut necesara
Stiu ca acest P.U.Z. Brezoianu nr. 23-25 a primit mai multe avize "de specialitate", privind amenajarea teritoriului si urbanism, dar de ce atata graba, pentru noi birouri, spatii comerciale, de servicii si alimentatie publica, de hotel si locuinte? In zona exista un hotel modernizat si vreo alte doua in curs de renovare, iar de magazine si carciumi nu duce lipsa; cat priveste locuintele si birourile, credem ca aici e spilul. Metrul patrat de pamant costa imens si cine-l poseda sau obtine (pe ce cai?) are asigurata existenta pana la adanci batraneti si lasa o mostenire considerabila urmasilor, urmasilor sai bucuresteni …
Deci, miza-i foarte mare. De aici, suspicinile privind "ilegalitatea proiectului", care nu a avut in vedere parerile traitorilor din preajma, dar nici posibila afectare a Cismigiului, parc situat pe locul al noulea, in destinatiile romanilor si ale strainilor care ne viziteaza tara.
Municipalitatea, in loc sa se implice in restructurarea marii artere "Elisabeta", se lasa impinsa intr-un nou conflict de interese. Capitala a mai trecut, si trece, prin astfel de procese; amintim doar hotararea privind Parcul Bordei si, de curand, cea a dezmembrarii cladirii de 19 etaje, din imediata vecinatate a Catedralei "Sf. Iosif".
Sa amintim ca, la inceputul acestei constructii "faraonice", acum doi ani, ziarul ZIUA s-a implicat direct, prin organizarea si sustinerea actiunilor de protest menite sa stopeze lucrarile, la cel menit sa fie un building numit "Cathedral Plaza". Nu numai cladirea ca atare afecta un monument istoric, spiritual si de arhitectura, intrat in patrimoniul national, ci si imprejurimile ei aveau de suferit. Dincolo de avize si recomandari, constructia s-a dovedit a fi "subreda", firma Millenium trebuind sa-si gaseasca alte chichite avocatesti, pentru a-si salva fierataniile.
Aviz firmelor implicate
Asa-i si cu Planul Cismigiu-Brezoianu. Numai ca acum e doar pe hartie, spre aprobarea CGPMB, care si-a amanat verdictul.
Pana la aflarea rezultatului viitorului referendum, ZIUA pune la dispozitia cititorilor si a celor interesati de soarta acestei zone, un e-mail ziua@ziua.ro, "pentru SALVATI CISMIGIUL". Asteptam opiniile dumneavoastra.
P.S. Pana in ziua de 10 martie, pe bloguri au aparut 27 de interventii, multe dintre ele aratand ca, de fapt, in zona se prefigureaza cladiri mult mai inalte decat cele anuntate oficial. De altfel, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, se dezice de avizul favorabil dat in mai 2008, afirmand ca "…atat Palatul Universul, cat si cladirile din jur, inclusiv parcul Cismigiu, sunt clasate ca monumente istorice…".
