Le putem numara pe degetele de la doua maini. Asta pentru ca sunt sase. Dar, inainte de a le barfi, sa zicem multumesc frumos si pentru artezienele care au rezistat in Galati. Ca fantani noi nu mai vedem pana hat, cam pana cand face poc furtunul de la dus si atunci sa vezi distractie si dans familial printre perdele de apa.
Adunarea – in Centru
Cum, doar n-o sa spuneti ca Micro 40-ul sau Micro 19-le merita atentie sau vreo fantana arteziana?! Pai, oamenii nu au nici macar apa curenta la robinet sau la tasnitoare, de unde sa le mai dam si ditamai fantana…?
Asa, concentrate pe o raza de vreo doi-trei kilometri, le avem pe toate sase pentru locuitorii Mazepelor, ai strazilor Brailei si Domneasca si fix atat.
Papadie inflorita
Cu apa. Cu stropii pe care nu ne putem supara, ca e primavara sau vara, ca transforma soarele in intepaturi racoroase. Oprita, papadia aminteste de lumina aprinsa in cinematograf – te face sa te intrebi daca nu cumva ai visat, si apa, si voaluri albe, si lumina.
Vise rele
Daca ar fi un top al artezienelor galatene, cea din Gradina Publica ar fi pe primul loc. La urate.
Hidosenia in forma de castron proptit pe patru picioare, a fost, colac peste pupaza, varuita in nuante de albastru-slapi, numai bun sa omoare sentimentul. In plus, nici forma haios-indecenta in care cade apa nu ajuta tot balamucul vizual.
Fata si pestii ei
Nu stiu de ce oamenii se leaga de Nespalata. Cel putin fata si-a indeplinit cu brio menirea urbana, de a sluji ca model 3 D pentru pustii pe care desenul din cartea de anatomie nu i-a convins intru totul.
Micuta piateta de langa Winmarkt are si ea apa ei. Pur si simplu, probabil proiectul prevedea o arteziana. A fost facuta si nimeni nu s-a mai intrebat oare ce naiba vroia ea de la Galati. Mai ales ca vizavi, in Parcul Eminescu, mai exista o fantana.
Cum nici despre ciupercile de la Spicu nu ne intrebam, mai ales ca daca avem de ales, mai bine le ocolim.
Exista o explicatie!
Una peste alta, doar nu ne-om crede la Roma, se ne improaste cu apa Poseidon si pruncii lui. In rest, sa ne simtim liberi sa aruncam cate o moneda pe spate, iar daca nu auzim cum cade in apa, pai sa stiti ca nu-i o intamplare…
