Milioane de tone de deseuri rezultate din programul national de energie nucleara se intind in locatia izolata din sud-estul Washingtonului, in statul Hanford, informeaza ENN.
In zona vadului, portiunea dintre suprafata si panza freatica, se capteaza aproximativ doua milioane de curii radioactive si sute de mii de tone de chimicale. Caile de scurgere din subteran creeaza incertitudini in ceea ce priveste locul in care ajung aceste substante contaminate si ce se intampla cu ele. Din cauza ca raul Columbia inconjoara situl, este foarte important, atat pentru oameni cat si pentru mediu, ce compozitie au aceste deseuri si cat de repede se misca ele spre rau.
Rapoarte diferite au fost publicate referitoare la aceasta problema, rapoarte care au fost finantate de Departamentul de Energie si realizate de cercetatori ai Laboratorului National Pacific Northwest (PNNL) in colaborare cu alte laboratoare nationale si universitati.
Rapoartele detaliate subliniaza investigatiile facute in zona vadului din Hanford, pentru o mai buna intelegere a migratiei acestor deseuri in scopul de a reduce curgerea lor spre raul Columbia, protejand astfel raul si oamenii care locuiesc in aval. Prin studierea conditiilor biologice, geologice, geochimice si hidrologice din sit, oamenii de stiinta vor sa inteleaga si sa manipuleze mai bine factorii care controleaza soarta deseurilor.
Pana in prezent s-a stabilit ca straturile sedimentare afecteaza transportul deseurilor, atunci cand ploua sau ninge. Timp de trei decenii cercetatorii au analizat ce se intampla cand apa intra in sol, in special cum aceasta afecteaza miscarea deseurilor.
„Prin intelegerea a ceea ce se intampla din punct de vedere chimic si hidrologic in pamant si gasirea factorilor care controleaza interactiunile, vom putea gasi cheia rezolvarii problemei mostenirii nucleare de la Hanford”, a declarat Glendon Gee, laborant al PNNL.
Analizele chimice indica faptul ca un numar de contaminanti, cum este cesiumul, reactioneaza cu sedimentele si se misca numai in conditii extreme. Cercetatorii au mai descoperit ca uraniul interactioneaza cu sedimentele in mai multe feluri si miscarea variaza in functie de anumite conditii. Alte substante cum sunt tritiul si nitratul sunt relativ mobile. Aceste substante au fost transportate in adancime, in zona freatica. Tetraclorura de carbon si alti compusi organici s-au miscat in moduri complexe, in forma de vapori sau lichid si au ajuns in panza freatica.
Alte studii aditionale referitoare la transportul deseurilor sunt in curs de realizare la situl Hanford. Aceste studii vor stabili proportiile situatiei si vor determina ce solutii exista pentru remedierea problemei.
