Miliarde de lire sterline sunt risipite prin finantarea industriilor din tarile in curs de dezvoltare pentru a-si reduce emisiile, sustin academicieni si ecologisti in doua studii diferite, publicate de curand, informeaza The Guardian.
Acestia acuza ca principalul fond al ONU de finantare a proiectelor de mediu este abuzat de companii din domeniile chimic, eolian, hidro au de gaze care pretind credite pentru reducerea emisiilor pentru proiecte care nu ar indeplini cerintele. Rezultatul este ca nu se inregistreaza reduceri reale ale poluarii, in ciuda asigurarilor din partea guvernelor ca pietele de carbon reduc substantial emisiile de gaze cu efect de sera.
Criticile se axeaza pe Mecanismul pentru Dezvoltare Curata (CDM) al ONU, un sistem international stabilit in cadrul Protocolului de la Kyoto care permite tarilor bogate sa-si indeplineasca tintele de reducere a emisiilor prin finantarea de proiecte de energie curata din tarile in curs de dezvoltare. Companiile si guvernele europene cumpara credite in cadrul proiectului daca nu isi indeplinesc obiectivele de reducere a carbonului.
Piata creditelor CDM este in crestere. In prezent, valoreaza aproape 20 de miliarde de dolari pe an, dar se asteapta sa ajunga la peste 100 de miliarde de dolari in patru ani. Pana acum au fost aprobate peste 1.000 de proiecte, iar alte 2.000 se afla in curs de aprobare.
Doi academicieni ai Universitatii Standford au examinat peste 3.000 de proiecte care au aplicat sau chiar au primit fonduri CDM in valoare de peste 10 miliarde de dolari. Majoritatea nu ar fi trebuit luate in considerare pentru asistenta, arata raportul. „Aceste proiecte s-ar fi construit oricum”, a declarat David Victor, unul dintre profesori. „Se pare ca intre una si doua treimi din totalul de credite CDM nu reprezinta reduceri reale de emisii”, a adaugat acesta.
Guvernele, insa, considera ca CDM este vital pentru reducerea emisiilor la nivel global. Pentru castigarea de credite pentru un proiect, initiatorii acestuia trebuie sa dovedeasca faptul ca prin aceste fonduri se realizeaza reduceri de emisii in plus fata de cele care s-ar obtine fara aceste fonduri. Criticii sustin, insa, ca acestea sunt imposibil de dovedit. Academicienii de la Standford sustin ca aproape orice centrala hidro, eoliana sau de gaze naturale care urmeaza a fi construita in China in urmatorii patru ani aplica pentru credite CDM, desi strategia guvernului chinez este de a incuraja aceste industrii.
Un alt studiu publicat saptamana trecuta de catre grupul american International Rivers arata ca aproape trei sferturi din proiectele care au aplicat pentru CDM erau complete in momentul aprobarii, sugerand ca nu mai erau necesari banii CDM. „Ar trebui sa fie clar ca un proiect care este deja construit nu are nevoie de fonduri suplimentare pentru a fi construit”, a declarat Patrick McCully, directorul grupului.
