Luna trecuta s-a votat in Comisia de Mediu a Parlamentului European pachetul privind schimbarile climatice. Cresterea economica si dezvoltarea Romaniei, pe de-o parte, dar si salvgardarea atmosferei prin reducrerea emisiilor de CO2 la nivel european, pe de alta parte, au creat tensiuni intre statele membre si europarlamentari. Doi europarlamentari romani, liberalul Csibi Magor si socialista Daciana Sarbu, comenteaza exclusiv pentru "Green Report" rezultatul votului de marti, 7 octombrie 2008, indeobste supranumita "Super-Tuesday".
Dilema dezvoltare – reducere emisii
Csibi Magor
Argumentul ecologistilor era ca numai cu un obiectiv de 30% vom putea avea sanse reale de a limita cresterea temperaturii globale la maximum 2o C fata de nivelurile perioadei preindustriale. La care as adauga, in cazul in care acest argument nu ar fi intru totul valabil, ca nu strica niciodata sa fii mai restrictiv cand vine vorba despre mediu. Argumentul industriei era insa ca o reducere de 30% ar afecta in mod decisiv competivitatea industriei, mai ales daca nu se ajunge la incheierea unui acord la nivel global. In orice caz, toate eforturile de reducere a gazelor cu efect de sera vor putea avea cu adevarat un efect numai daca va exista un acord international si toate tarile vor face eforturi similare. In caz contrar, toate emisiile "economisite" de industria europeana vor fi recuperate pe restul continentelor, prin relocarea industriei. Compromisul votat de Comisia de Mediu a PE a pastrat obiectivul initial de 20%, propus de Comisia Europeana, iar in cazul incheierii unui acord global, acest obiectiv se va modifica automat la 30%. Dupa parerea mea, acest compromis poate fi satisfacator pentru toate grupurile de interes.
Dilema mea, ca europarlamentar roman, a fost problema decalajului dintre industria tarii noastre si industriile din tarile dezvoltate. "Gratie" sistemului centralizat al perioadei comuniste, noi am reusit sa cream o industrie total neperformanta, dar si extrem de poluanta. Intarzierea aparitiei investitorilor pe piata, privatizarea destul de tarzie, dar si ineficienta, managementul deficitar al sistemului au incetinit reforma sectorului industrial din Romania si dupa caderea comunismului. Ca sa ilustrez afirmatia mea este de ajuns sa invoc faptul ca, in 2005, Romania a avut emisii de gaze cu efect de sera de 7,1 milioane de tone, mai putin decat Slovenia, Islanda, Luxemburg sau Malta. La factorii interni, se adauga si faptul ca, in timp ce industria din Romania se straduia sa supravietuiasca, industriile performante din tarile UE primeau ajutoare, fonduri si subventii substantiale pentru eficientizarea sistemului si reducerea emisiilor.
In acest context se vede clar ca exista un decalaj intre partea estica si cea vestica a Europei. Anul 2005, ca an de referinta pentru calcularea emisiilor, reprezinta pentru Romania emisiile unui sector industrial care abia incepe sa se puna pe picioare, in timp ce in cazul tarilor dezvoltate reprezinta emisiile unui sector bine conturat, dezvoltat si cu standarde implementate pe reducerea emisiilor.
Fara sa incerc sa argumentez in favoarea industriei, este evident ca situatia tarii noastre in contextul discutiilor pe cotele de emisii nu este deloc usoara. Romania isi contureaza pozitia atragand atentia asupra necesitatii reducerii emisiilor, dar si asupra faptului ca exista o discrepanta reala intre stadiul de dezvoltare a industriilor in UE, iar noile state vor fi net dezavantajate de acest proiect.
Eu, din principiu, sustin reducerea emisiilor gazelor cu efect de sera si adesea sunt perceput drept prea ecologist chiar si de multi dintre colegii mei. Dar, de data aceasta, avand in vedere si pozitia sensibila a industriei noastre, am considerat ca este de datoria mea sa incerc sa reprezint cat mai bine interesele nationale. Impreuna cu alti deputati din regiunea noastra (estul Europei), am incercat sa depunem amendamentele necesare pentru a avea o legislatie cat mai favorabila pentru noile state membre, tinand cont si de necesitatea pastrarii competitivitatii industriei noastre. Insa, argumentele noastre nu au reusit sa convinga o majoritate a deputatilor si astfel nu au avut sorti de izbanda la vot.
Per total, din punctul de vedere al ecologistului din mine, pachetul este unul destul de multumitor, destul de "verde". Dar din punctul de vedere al reprezentantului Romaniei, pachetul este unul destul de incomod. Sunt increzator ca va asigura un mediu mai curat cetatenilor, dar, in acelasi timp, va accentua diferenta de dezvoltare dintre noi si restul Uniunii Europene.
Un pas inainte
Daciana Sarbu
7 octombrie 2008 are toate sansele sa ramana o data istorica intr-un virtual calendar ecologic al planetei. In aceasta zi, Comisia de Mediu a Parlamentului European a votat in favoarea unui pachet de propuneri legislative care ilustreaza concret politica ambitioasa a Uniunii Europene in domeniul combaterii incalzirii globale. Cele trei rapoarte votate se refera la licitarea emisiilor de carbon, "impartirea efortului" de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, respectiv captarea si inmagazinarea dioxidului de carbon. Desi nu sunt de acord cu una dintre concluziile finale, deoarece ea defavorizeaza Romania, totusi consider aceasta decizie drept un mare pas inainte, pe baza caruia putem construi un sistem eficient si echitabil de protejare a mediului in cadrul UE.
Votul pe Pachetul privind schimbarile climatice a reusit sa blocheze tentativa grupului popular (PPE), care urmarea subminarea obiectivelor din schema de revizuire a cotelor de emisii, realizand trecerea de la nivelurile inalte de alocari gratuite catre un sistem de licitatii ale carbonului. In acest fel se va stabili un pret real al carbonului care va forta – intr-un mod cat mai ieftin si cat mai eficient – reducerea emisiilor de carbon, dar si distribuirea costurilor adaptarii la schimbarile climatice in mod egal intre industrie si contribuabili. Am respins propunerea grupului PPE de a oferi 100% alocari gratuite industriei dupa 2013, intrucat experienta din Faza II a EU ETS a demonstrat faptul ca foarte multe sectoare industriale care au beneficiat de un nivel inalt de alocari gratuite au avut, pe aceasta cale, profituri bonus. In final, arhitectura de baza a pachetului de mediu in privinta metodei de utilizare a licitatiilor pentru sectorul energetic si pentru industriile consumatoare de energie a ramas aceeasi.
In ceea ce priveste cele 500 de milioane permise de emisii de rezerva, destinate in mod normal nou-intratilor in schema ETS si care vor fi acordate in final centrelor demonstrative de captare si depozitare a carbonului, Romania este dezavantajata, intrucat aceasta rezerva ar fi putut permite dezvoltarea de noi capacitati industriale sau extinderea celor existente. Desi am votat impotriva amendamentului de compromis, care prevedea acordarea acestor permise centrelor CCS, presiunea din partea Marii Britanii pentru obtinerea acestor permise a fost suficienta pentru a aproba propunerea.
Sunt multumita insa ca limita instalat iilor care vor putea fi exceptate de la sistemul ETS a fost ridicata de la 10.000 la 25.000 de tone, pentru a asigura o eficienta a costurilor, si ca, pentru incalzirile centrale, vor fi acordate alocari gratuite.
Am incercat ca prin amendamentele depuse sa schimbam nivelul de referinta de la 2005 la 1990, insa nu a existat suficienta sustinere pentru aceasta propunere, cu exceptia Ungariei. Cu toate acestea, propunerea Comisiei de introducere a unui mecanism de solidaritate, respectiv mai multe drepturi de licitatii pentru tarile din Europa de Est, a ramas neamendata.
Sustinerea acestui pachet arata ca Uniunea Europeana isi asuma un rol autentic in lupta cu schimbarile climatice. La finalul lui 2008, Consiliul, Parlamentul si Comisia vor negocia, in cadrul unui "trialog", o intelegere finala asupra propunerilor, urmand ca in decembrie 2009, la summitul de mediu al Natiunilor Unite de la Copenhaga, Uniunea Europeana sa se prezinte cu o politica de mediu puternica si unitara.
