Comitetul Patrimoniului Cultural UNESCO a decis, marți, înscrierea sitului Roșia Montană în Patrimoniul cultural imaterial al umanității și în Patrimoniul mondial în pericol.
„Vocea colectivă a Roșiei a contat în toți anii de acțiuni civice. Comitetul UNESCO tocmai a decis listarea Roșiei Montane în patrimoniul mondial. E o victorie extraordinară și o dovadă clară că presiunea publică funcționează”, spune Avaaz.
În luna septembrie a anului 2016, la Paris, situl Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO, un prim pas către lista, mult mai restrânsă, a Patrimoniului UNESCO.
Doi ani mai târziu, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis amânarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO, la solicitarea Guvernului Dăncilă, care a invocat arbitrajul internaţional în curs.
La începutul anului trecut, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunţa că Executivul a decis să reia procedura de includere a zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, o notificare în acest sens fiind transmisă pe data de 31 ianuarie 2020.
Dosarul Roșia Montană, pregătit de fostul ministru al culturii, Corina Șuteu, a fost depus la UNESCO în 4 ianuarie 2017, în ultima zi a guvernului condus de Dacian Cioloș.
Compania Gabriel Resources a obţinut în anul 1999 o licenţă de explorare pentru proiectul minei de aur de la Roşia Montană, în care compania canadiană deţine o participaţie de 80,69% iar compania minieră de stat Minvest Deva deţine 19,31%. Compania canadiană a anunţat, pe data de 30 iunie 2017, că va chema în instanţă România la un Tribunal al Băncii Mondiale pentru că ar fi înregistrat pierderi de 4,4 miliarde de dolari, deoarece Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei în urma protestelor de stradă.
„Nenumărate organizaţii profesionale, la nivel naţional şi internaţional, timp de zeci de ani, s-au manifestat fără echivoc pentru salvarea acestui sit, date fiind valoarea şi unicitatea sitului la nivel mondial. Societatea civilă din România, căreia i s-a alăturat diaspora din zeci de ţări, s-a manifestat şi ea, ferm şi cu perseverenţă, împotriva distrugerii şi pentru protejarea şi valorificarea acestui loc în beneficiul comunităţii locale. Roşia Montană este de mai bine de 20 de ani lăsată fără investiţii şi fără strategii de dezvoltare la nivel local care să permită comunităţii să prospere. 30 de guverne au încercat până acum să înlesnească pentru o companie privată avizarea unui proiect minier disproporţionat şi ilegal (inclusiv prin legea specială care a activat întreaga societate civilă în 2013). În contextul arbitrajului de la Washington, statul român se apără tocmai susţinând că Gabriel Resources nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale, nu a convins societatea civilă (locală, naţională etc.) de beneficiile proiectului şi că nominalizarea la UNESCO nu afectează o eventuală avizare a proiectului minier”, notau organizaţiile de mediu într-o scrisoare deschisă adresată Guvernului în urmă cu două săptămâni.
În viziunea semnatarilor scrisorii, includerea pe Lista Patrimoniului Mondial a unui sit reprezintă un catalizator al dezvoltării economice durabile, în special a celei bazate pe turism cultural şi o recunoaştere pe care toate statele semnatare ale Convenţiei Patrimoniului se luptă să o obţină şi să o valorifice.
Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României este semnată, printre alţii, de: Asociaţia Roşia Montană în Patrimoniul Mondial/RosiaMontana.Community, Comunitatea Declic, Mining Watch România, Fundaţia Mihai Eminescu Trust, Fundaţia Pro Patrimonio, Greenpeace România, Coaliţia pentru Mediu, Fundaţia Eco-Civica, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), Consiliul Naţional al Elevilor (CNE), ActiveWatch, Fundaţia Terra Mileniul III, Asociaţia Act for Tomorrow, Zero Waste Romania, Asociaţia Bankwatch România etc.
