În România, mii de copii se trezesc dimineața nu pentru a merge la școală, ci pentru a-și ajuta familiile să supraviețuiască. Viitorul lor se măsoară în zile de muncă și nu în ani de școală. Sunt copiii României rurale, prinși într-un sistem care nu le oferă șanse reale să viseze la altceva decât la viața părinților lor.
Deși școala ar trebui să fie o cale spre o viață mai bună, pentru mulți dintre acești copii ea devine o povară, iar abandonul școlar nu este doar o alegere, ci un răspuns la condiții de viață imposibile.
Cu peste 600.000 de elevi care au părăsit sistemul educațional sau sunt în urmă cu studiile, România rurală trăiește o criză profundă, una care riscă să frângă generații întregi.
Abandonul școlar și tinerii NEETs: o criză care frânează viitorul României
România se confruntă cu una dintre cele mai mari probleme educaționale din Uniunea Europeană, având o rată a abandonului școlar de 16%, comparativ cu media europeană de 10%.
Situația este și mai gravă în mediul rural, unde trăiește jumătate din populația țării (51%), iar peste 600.000 de elevi nu frecventează școala la nivelul corespunzător sau au renunțat complet la studii.
Această realitate este agravată de numărul mare de tineri NEETs – cei care nu sunt implicați nici în educație, nici pe piața muncii – care ajunge la 19,8%, cel mai ridicat procent din UE.
În lipsa oportunităților educaționale și de angajare, acești tineri rămân captivi în munca la negru sau trăiesc din ajutoare sociale, perpetuând cicluri de sărăcie, excluziune socială, inegalitate de gen și lipsă de competențe.
Criza educației devine astfel o problemă sistemică, afectând nu doar generația tânără, ci și viitorul dezvoltării economice și sociale a țării.
„Părinți la Sat”: o radiografie a educației în mediul rural și a impactului traumei și oportunităților
Pentru a înțelege cum poate fi crescut nivelul de școlarizare în România rurală, Asociația BookLand și Unlock, cu sprijinul Leroy Merlin, au realizat studiul „Părinți la Sat”.
Această cercetare inedită aduce în prim-plan relația complexă dintre copii și școală, precum și perspectivele părinților asupra educației – cât de importantă este pentru ei și cum își susțin (sau nu) copiii să învețe.
„Există o Românie profundă care stă ascunsă și pe care foarte puțini se încumetă să o exploreze. O Românie amorțită și blocată în zone rurale, unde oamenii sunt ancorați doar în prezentul căruia trebuie să-i supraviețuiască. Ei nu au o viziune pe termen lung, pentru că nu au pe ce să se bazeze. Nu există joburi stabile, oportunități de dezvoltare sau un plan de creștere al comunității”, a declarat Adina Vlad, Managing Partner Unlock
Studiul scoate la iveală discrepanțe semnificative determinate de accesul la oportunități și de traumele din familie.
Părinții care au avut șansa de a se dezvolta material și emoțional acordă mai multă atenție educației și valorilor pe care le transmit copiilor.
În contrast, familiile aflate în sărăcie extremă, incapabile să asigure un trai decent, se simt captive într-un cerc vicios al neputinței, în care educația devine o preocupare secundară sau inaccesibilă.
Această radiografie a mediului rural evidențiază provocările și potențialul unei Românii care luptă să-și sprijine generațiile viitoare, subliniind nevoia urgentă de intervenții concrete pentru a rupe ciclurile de sărăcie și excluziune socială.
Valorile părinților din mediul rural: familia, copiii și statutul social
În satele argeșene, familia rămâne nucleul valorilor, iar copiii reprezintă sensul vieții pentru părinți, care își definesc identitatea și valoarea prin ei.
Deși există încercări de a depăși mentalitățile tradiționale bazate pe „gura lumii”, rezistența la schimbare este încă mare.
Familia este asociată cu siguranța și statutul în comunitate, iar mulți părinți sunt dispuși să rămână în relații toxice din cauza presiunilor sociale. Totodată, statutul social este măsurat prin bunuri materiale: o casă mare (chiar dacă neterminată) simbolizează bogăția, iar hainele de brand devin un indicator de valoare personală și mijloc de recunoaștere socială.
Dragostea față de copii este adesea exprimată prin ceea ce părinții pot oferi sau lăsa moștenire, consolidând astfel un model cultural în care materialismul și tradițiile se împletesc.
Temerile părinților din mediul rural: marginalizare, abandon școlar și insecuritate financiară
Părinții din mediul rural se confruntă cu o gamă variată de temeri, de la marginalizarea și discriminarea copiilor lor până la riscul ca aceștia să abandoneze școala.
Printre cauzele principale ale abandonului școlar identificate se numără sarcinile în rândul adolescentelor – România fiind pe primul loc în Europa la acest capitol – și bullying-ul din școli.
Mulți părinți se simt neputincioși în fața problemelor comportamentale sau a întârzierilor de învățare ale copiilor, iar cei care nu pot ajuta la teme tind să desconsidere școala, văzută ca un loc unde copiii sunt ridiculizați.
Frica de a nu fi părinți suficient de buni este amplificată în cazul mamelor aflate în relații abuzive, care se tem că își pot pierde copiii din cauza condițiilor de viață precare.
Insecuritatea financiară este o altă sursă majoră de anxietate. Familiile care depind de alocații, ajutoare sociale sau muncă zilieră trăiesc constant cu teama de a pierde sursele de venit, ceea ce le afectează capacitatea de a planifica pe termen lung sau de a prioritiza educația copiilor.
Aceste temeri reflectă un blocaj sistemic care perpetuează sărăcia și lipsa de oportunități.
Condițiile locative precare, o barieră în calea educației în mediul rural
Copiii care locuiesc în case insalubre, fără spațiu pentru igienă personală sau pentru teme, sunt mult mai predispuși să renunțe la școală, educația devenind o preocupare secundară într-o luptă zilnică pentru supraviețuire.
În multe gospodării, spațiul de învățare este improvizat – o masă mică în bucătărie sau în dormitor, folosită și pentru alte activități. Investițiile în crearea unui loc dedicat studiului nu sunt o prioritate pentru aceste familii, al căror focus rămâne pe necesitățile de bază.
În unele cazuri, copiii preferă să rămână acasă pentru a-și îngriji frații mai mici, permițând părinților să muncească și să aducă venituri suplimentare.
Această lipsă de spațiu adecvat subliniază legătura strânsă dintre condițiile locative și accesul la educație, evidențiind nevoia urgentă de intervenții pentru îmbunătățirea mediului de viață al familiilor vulnerabile.
Insecuritatea financiară și prioritățile în familiile rurale: impactul asupra educației
Lipsa banilor generează un sentiment profund de nesiguranță în rândul familiilor din mediul rural, unde oportunitățile de angajare sunt limitate și precare. Mulți locuitori aleg să plece în străinătate, în timp ce cei rămași prioritizează nevoile imediate („ce-i în mână nu-i minciună”) și evită planificarea pe termen lung.
Paradoxal, părinții cu resurse financiare limitate sunt mai susceptibili să cedeze presiunilor copiilor pentru a cumpăra haine de brand sau jucării, în timp ce familiile mai stabile financiar sunt mai chibzuite.
Această diferență reflectă o atitudine generalizată în rândul celor afectați de deprivare financiară: o lipsă de încredere atât în propriile capacități („nu pot”), cât și în mediu („nu se poate”).
Aceia dintre noi pentru care accesul la educație, la un loc de muncă, la familii care își poartă de grijă și își cresc copiii fără grija zilei de mâine, care au un cămin și o comunitate apropiată, reprezintă doar o parte a României. Partea pentru care ʻnormalul’ este un cuvânt uzual, ușor de înțeles. Însă în România profundă, din nefericire, trăiesc cei vulnerabili: familii dezrădăcinate, adulți privați de șansa la un loc de muncă și pentru care hrana zilnică nu reprezintă o nevoie primară, ci de multe ori una la care aspiră,
a declarat Mihaela Voinea, Lider Dezvoltare Durabilă Leroy Merlin România.
Cheltuielile legate de educație – rechizite, transport sau activități extrașcolare – nu reprezintă o prioritate pentru majoritatea familiilor. Facturile și utilitățile sunt pe primul loc, iar preocupările legate de haine și aparențe sociale domină bugetele, bullying-ul cauzat de îmbrăcăminte fiind frecvent în școli.
Cu toate acestea, părinții mai educați, care au aspirații ridicate pentru copiii lor, investesc mai mult în educație, în special în activități care stimulează dezvoltarea personală, cum ar fi sportul, învățarea unei limbi străine sau excursiile școlare.
Totuși, consumul pe țigări și alcool depășește cu mult alocările pentru educație, semnalând o nevoie urgentă de schimbare a priorităților și de sprijin pentru educația rurală.
Familia rurală: între tradiție, modernizare și aspirații limitate
În mediul rural, familia rămâne un pilon central al valorilor, dar adesea urmează modele tradiționale.
Femeile se căsătoresc și devin mame de la vârste fragede (16-18 ani), în special cele din medii defavorizate, iar rolurile de gen sunt clasice: femeia este responsabilă de gospodărie și educația copiilor, în timp ce implicarea bărbaților, deși prezentă în unele familii moderne, este limitată.
Familiile monoparentale sunt marcate de absența părinților plecați, copiii resimțind puternic lipsa acestora. Totuși, mamele singure reușesc adesea să ofere stabilitate și să ghideze copiii spre un viitor mai bun.
O schimbare notabilă apare în tendința mamelor de a-și încuraja fetele să devină independente financiar, să învețe o meserie și să evite dependența de un partener.
Aspirații profesionale reduse și credința în puterea diplomei
Deși un loc de muncă stabil și bine plătit este văzut ca ideal, părinții rareori își încurajează copiii să viseze mai departe decât cariere sigure în administrația publică (polițist, pompier, învățător, asistent).
Cei care își doresc copiii studenţi la o facultate o văd mai degrabă ca pe o garanție pentru un loc de muncă mai ușor („la birou, nu cu cârca”), fără o direcție clară asupra domeniului de studiu.
Această perspectivă este influențată de neîncrederea generală în sistemul educațional, reflectată în statistici naționale: doar 34% dintre români consideră că școala îi pregătește pe copii pentru viață, iar 7 din 10 spun că absolvenții întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă din cauza lipsei experienței practice (59%) și a oportunităților limitate din zonele lor (42%).
Planurile unui viitor și apartenența la comunitate: între dorința de stabilitate și provocările educației
Pentru familiile din mediul rural, planurile unui viitor sunt puternic influențate de resursele financiare și statutul în comunitate. În ciuda dificultăților, majoritatea părinților își doresc ca tinerii să rămână aproape de familie, să se dezvolte personal și profesional în comunitățile în care au crescut.
Acest sprijin reciproc între generații este esențial pentru familiile cu resurse limitate, oferind stabilitate în fața provocărilor zilnice.
Totuși, capacitatea acestor familii de a susține tinerii este redusă, mai ales pentru copiii care nu sunt integrați în sistemul educațional. Deși România are cea mai mare pondere a populației de vârstă școlară din regiune, doar 18% dintre aceștia sunt încadrați în școli, o cifră mai mică decât în Polonia (20%) sau Germania (21%). Tendința este în scădere.
Studiul „Părinți la Sat” a scos în evidență problemele sistemice care împiedică progresul acestor comunități.
Poveștile familiilor intervievate descriu analfabetism, discriminare, abuz și medii toxice care limitează șansele copiilor de a-și construi un viitor stabil. Totuși, această cercetare subliniază și importanța comunicării și a sprijinului adaptat pentru a încuraja dezvoltarea unei generații capabile să depășească aceste obstacole.
Tipologii parentale identificate în mediul rural:
Studiul introduce un instrument util pentru înțelegerea părinților din mediul rural, evidențiind cinci stiluri parentale și modul în care acestea influențează susținerea educației copiilor:
- Stilul traumatic
- Părinții sunt prinși în propria neputință și condiții limită.
- Nu reușesc să fie prezenți sau activi în educația copiilor.
- Copiii din aceste familii au cea mai mare nevoie de sprijin extern.
- Stilul compensatoriu
- Părinții încearcă să le ofere copiilor ce le-a lipsit lor în copilărie, în special la nivel material.
- Prioritizează fericirea și confortul copiilor în detrimentul educației formale.
- Stilul ambițios
- Părinții își doresc performanțe academice excepționale de la copii.
- Caută să-și împlinească propriile visuri prin realizările copiilor, ceea ce poate pune presiune asupra acestora.
- Stilul progresiv
- Accent pe dezvoltarea emoțională și școlară a copiilor.
- Educația este văzută ca esențială, iar părinții sprijină explorarea intereselor copiilor.
- Stilul armonios
- Părinții se concentrează pe creșterea unor copii acceptați de comunitate, fără a pune accent pe super-performanță academică.
- Educația formală este valorizată pentru oportunitățile de socializare și expunere la un mediu diferit.
Campusul BookLand: educație gratuită și accesibilă pentru tinerii din mediul rural
Asociația BookLand aduce o soluție inovatoare pentru accesul la educație în mediul rural, construind primul Campus Preuniversitar Profesional în Sistem Dual în satul Vulturești, județul Argeș.
După ce a renovat și dotat 80 de școli și grădinițe din întreaga țară, organizația își propune să transforme educația profesională, oferind gratuitate completă pentru elevii care vor studia aici.
Gratuitate și sprijin complet pentru elevi
Campusul BookLand va fi 100% gratuit, oferind:
- Transport gratuit pentru toți elevii, indiferent de distanța de până la 50 km.
- Două mese pe zi pentru a asigura o nutriție echilibrată.
- Uniforme, rechizite și manuale gratuite, eliminând povara cheltuielilor suplimentare pentru familii.
- Cursuri extrașcolare gratuite, menite să stimuleze dezvoltarea personală și profesională.
Campusul BookLand este un proiect incredibil pentru oamenii de sat, parcă prea frumos să se întâmple. Dar o dată ce se va întâmpla, va schimba mult din față actuală a vieții la țară. Așa cum spunea Victor Hugo: ʻcând construiești o școală, închizi niște pușcăriiʼ. Sau cum spun oamenii din Argeș ʻva avea lumea mai mult curaj să facă copii și să dăm un viitor vieții la țară, care are atât de multe beneficii de fapt,
a declarat Adina Vlad, Managing Partner Unlock.
Infrastructură modernă și facilități complete
Campusul va oferi condiții de învățare moderne, comparabile cu cele din campusurile occidentale, incluzând:
- Săli de clasă, laboratoare, ateliere, bibliotecă, spații sportive și amfiteatru în aer liber.
- Mini-fermă, grădină de legume, livadă, cantină, brutărie și spălătorie, pentru a susține un mediu educațional complet integrat.
Educație duală pentru viitor
Campusul implementează sistemul de învățământ profesional dual, colaborând cu agenți economici locali pentru a pregăti teoretic și practic viitorii angajați, oferind astfel tinerilor o cale directă spre locuri de muncă bine remunerate.
Manualele, rechizitele, transportul, uniformele școlare și accesul la diferite activități vor fi asigurate integral de noi. Vom funcționa ca o școală privată, însă cu zero taxe!
a adăugat Mihaela Petrovan, Președinta Asociației BookLand.
„Mai mult, vom plăti printre cele mai mari burse liceenilor, care vor face practică la operatorii economici cu care vom încheia parteneriate și unde tinerii vor învăța meserii.
În misiunea asumată ne bazăm atât pe noi înșine – căci vom deschide întreprinderi sociale pentru a ne auto-gospodări, cât și pe partenerii care ni s-au alăturat, investind în crearea unor condiții mai bune de învățătură pentru copiii de la sat. Căci binele făcut se întoarce, a mai spus Petrovan.
Impactul asupra comunității
Din 2025, primii 300 de elevi din satele din apropiere vor beneficia de această inițiativă, iar capacitatea campusului va crește până la peste 1.200 de elevi.
Prin eliminarea barierelor financiare și logistice, Campusul BookLand oferă tinerilor din mediul rural șansa unei educații complete și a unui viitor mai bun.
