Anuntatele reduceri de salarii, pensii, indemnizatii pot parea cuiva din afara rezonabile: numai asa se pot salva finantele tarii de la dezastru. Dar cineva dinauntru judeca lucrurile altfel. Vede cata risipa s-a facut si se mai face, cum s-a scurs banul public spre cei care guverneaza, cum s-a supraincarcat aparatul administrativ, de la primarie in sus, cu persoane incompetente, dar apropiate sefilor, cum s-au platit polite electorale cu banii bugetului, cum s-a bocit pe interesul public cu lacrimi de crocodil de catre fiecare partid, de catre fiecare politician, mai ales cat era in opozitie. Romania nu, partidul da. In cazul in care vreunul a vrut totusi binele natiunii si a reusit ce se vede, atunci inseamna ca este incompetent si nu trebuia ales acolo. Dar cati ar fi trebuit alesi unde sunt?
Putina lume mai crede ca de vina pentru cele ce se intampla acum in Romania este doar actuala guvernare. Asta nu inseamna ca toti aceia care, cu o zi inainte de manifestarea crizei mondiale si in Romania, anuntau ca pe noi nu ne va atinge sau toti aceia care, inainte chiar ca ea sa se manifeste din plin – ceea ce inca nu s-a intamplat – ne anuntau triumfatori (!) ca la noi criza e pe cale sa se incheie si alte baliverne de acest tip erau de buna-credinta. Dupa ce ca noi aici, in Romania, avem o organizare a orice, inclusiv a economiei, asa cum toata lumea stie, exemplara pentru notiunea „haos", s-au mai potrivit si alegerile exact in momentul cand ar fi trebuit luate masurile nepopulare si nimeni dintre politicienii care-si proclama sustinerea pentru interesul general nu a vrut sa si-l sacrifice pe cel personal si de partid. Inca un semn ca sistemul ticalosit al dlui Basescu este in floare, chiar daca este practicat de altii decat cei la care se referea domnia sa.
Ne-am trezit in Uniunea Europeana, acum doi ani si ceva, cu conditiile, de fapt, neindeplinite, si ne-am bucurat. Si o mai facem inca. Recent, am fost mandru ca un prost, recunosc, ca nu stiu ce politisti de frontiera straini, de prin Canada si Olanda, s-au mirat admirativ de noile noastre pasapoarte. La asta am fost intotdeauna buni: sa luam fata cu suprafete lucitoare dincolo de care e neantul. Mai bine aveam o zdreanta de pasaport vechi si urat si traiam intr-o tara ca Polonia, de pilda, care s-a salvat din criza asa cum nici una de talia ei nu a reusit sa o faca.
Seriozitatea poloneza ne-a dat o lectie si de data asta. Noi suntem mereu fericiti ca i-am depasit pe bulgari, pe care traditia populara si poetul national ii ironizeaza, evident pe nedrept si dupa un model de relatie cu altul/altii care nu mai poate functiona azi. Dar sa ma intorc la UE-le in care ne lafaim. Suntem in situatia unui elev trecut in clasa a zecea, care nu si-a dat inca toate examenele de a opta, ori de cand s-or mai fi dand examene, conform ultimei variante, de ieri, a reformei invatamantului. Sau, mai potrivit pentru noi, ca activistii PCR carora li se dadeau licenta si doctoratul inainte de a se controla daca au (si nu prea aveau) bacalaureatul. Cam ca la universitatea aia faimoasa de azi de la noi, unde se fabrica diplome si licentiati pe banda rulanta. Cred ca si faimosul „profesor" Brucan a fost mult timp in situatia asta.
Eram fericiti ca nu suntem in situatia Greciei? Sa nu mai fim: acolo nu se mai dau salariile si pensiile 13 si 14. (Intelegeti ce am inteles si eu? Ca, adica, pana acum li se dadeau 14 salarii si pensii pe an? Si la ce cuantum!) Pentru ca, asa cum era Grecia si cand facea daruri, totusi acolo se producea ceva, acolo turismul macar functiona din plin si nu era dirijat de vreo favorita de-a presedintelui sau de-a prim-ministrului. Dar la noi, sa venim la subiect, in toiul crizei s-a batut din gura despre reforma, despre reduceri ale unui aparat administrativ minat de nepotism si clientelism, facandu-li-se cu ochiul, desigur, celor in cauza: las’ ca-i ducem noi si de data asta.
Numai ca de data asta, si de data asta, pe noi trebuia sa ne duca. Si ne-au dus. Cu vorba mincinoasa. Cand si guvernatorul Bancii Nationale a pronuntat celebra fraza cu minciunile guvernantilor, atunci am inteles, daca pana atunci n-as fi facut-o (si va asigur ca stiam, intelesesem), ca lucrurile sunt deosebit de grave. Daca grecilor li s-au taiat salariile si pensiile nr. 13 si 14, noua ni se vor taia nr. 11 si 12, mici din start si invizibile de acum inainte. Cel mai strigator la cer este ca sunt pusi laolalta cu clientii si rudele politicienilor mici si mari, la reducere, si profesorii, si medicii, categorii fara de care o natiune se duce dracului. Viitorul luminos e din nou asigurat. Reducerile din invatamant vor asigura cota de analfabeti si needucati necesara unei tari care sa nu conteze. Cu cele din sanatate se asigura si reducerea pensiilor: nu in cuantum, ci in numar, plus asigurarea ca multi nici n-or sa le mai prinda. Asa da, asta stiu si eu ca e reforma.
O vorba latineasca spune: fiat lex, pereat mundus, adica: sa fie lege, chiar de piere lumea. O putem schimba, ca sa semene cu ce se intampla acum la noi: sa fie reducere, chiar de piere lumea. Dar, apropo: salariile si indemnizatiile celor de sus cu cat se reduc? Pentru noi, ceilalti, totusi cel mai bine ar fi cu cianura. Adica lacul de la Rosia Montana sa fie extins.
