Fermierii americani simt binefacerile progresului stiintific pe propria piele. Transgenia in agricultura celei mai dezvoltate tari de pe planeta a creat un sistem semi-iobagesc, in care suzeranul tuturor este Compania aparata cavalereste de garda sa de avocati. Businessul de tip „Monsanto” se arata departe de nobilele idealuri ale cercetatorilor de la Harvard de acum patru decenii. Intre timp, planeta este bombardata cu brevetele de inventie pe seminte, iar Romania nu scapa. In numele unei vieti economice diverse, cu servicii variate si cu respect pentru taran si pentru mediul inconjurator, lumea isi pregateste apararea.
Text de RAUL CAZAN
Transgenia nu creste productia
Petru P., un taran ardelean harnic din lunca Muresului, si-a dedicat viata agriculturii in cele doua decade postcomuniste. Dupa ce ani intregi a fost angajat in marea industrie me¬alurgica ceausista, dupa falimentul economic al inceputului anilor ’90, el a trait din plin evenimentele unei istorii a agriculturii la fel de falite. Pe la inceputul anilor 2000 a existat si un episod in care a plantat seminte de porumb modificate genetic. Se poate scoate o poveste din acest episod? Transgenia s-a dovedit un fiasco, asemeni oricarei altei incercari in agricultura romaneasca. „Green Report” a aflat totusi ca porumbul transgenic nu rezista la temperaturi inalte apropiate de seceta, ci se lupta doar cu o mica insecta.
Cumpararea si recumpararea semintelor patentate se pare ca nu a fost atat de tragica in tara noastra, pentru ca micii proprietari nu au fost foarte interesati, iar episodul porumbului transgenic e aproape pe sfarsite. Acum, taranul aproape ca nu cultiva porumb, nici transgenic, nici conventional. La moda, pe ici pe colo, e rapita industriala, sursa etanolului care alimenteaza automobilele-hibrid ale vedetelor eco-chic. In ciuda transgeniei care apara planta de „relele” naturii, Petru P. constata „pe propria tarla” ca transgenia nu creste productia.
Decimat de supraoferta
„In anul 2009, comparativ cu anul 2008, au scazut atat suprafata cultivata cu porumb MON 810, cat si suprafata totala cultivata cu porumb conventional la nivelul Romaniei. (…) Consideram ca, in general, scaderea suprafetelor in 2009 fata de 2008 s-a produs pe fondul supraofertei si a scaderii pretului de comercializare a porumbului in toamna anului 2008, ceea ce a condus la diminuarea supra¬fetelor cultivate in 2009”, ne scrie Aurel-Florentin Badiu, de la Directia de Calitate, Cercetare si Dezvoltare de la Ministerul Agriculturii.
Altfel, nimic. „Problema nu e ca se cultiva plante modificate genetic, problema e ca nu se cultiva mai nimic”, ne spune fermierul.
Renuntand la orice partizanat, ne putem intreba la ce sunt bune ori rele organismele modificate genetic. Inca de la inceputul anilor 2000, largi campanii publicitare duse pe toate caile si in toate mediile de comunicare au impus falsa premisa si ipoteza ca transgenia ar asigura hrana pentru intreaga planeta si ar combate foametea. La noi, in Romania, de la 1 ianuarie 2007, data admiterii in Uniunea Europeana, se pot cultiva doar cateva soiuri de porumb transgenic, cu vedeta sa – MON 810, produs de compania americana Monsanto.Atunci, e mai bun MON 810 decat restul cucuruzelor?
Specialistii de la Ministerul Agriculturii sustin ca „porumbul modificat genetic MON 810 asigura protectie impotriva Sfredelitorului porumbului (o insecta ale carei larve fac perforatii in frunze, consuma polenul, rod galerii in maduva tulpinii sau chiar consuma boabele de pe stiuleti si transmit boli cauzate de microorganisme – n.r.). In zonele cu atac puternic, evenimentul de transformare MON 810 asigura protectia impotriva acestui daunator pe toata durata perioadei de vegetatie a porumbului”. Sporurile de productie se ridica la 10%-15% fata de porumbul conventional protejat chimic si scade costul de productie datorita economiei de timp, energie si insecticide, se mentioneaza in raspunsul Ministerului Agriculturii.
Sfredelitorul, atac la MON 810
Problema este insa infinit mai complexa, iar avantajele punctuale de mai sus devin insignifiante. In jurul anului 1998, organismele modificate genetic patrund in noua Europa, iar in Romania sunt primite cu bratele deschise. „Cele mai raspandite la vremea aceea erau soia modificata genetic si o specie de cartof denumita «Superior new leaf» care proteja planta impotriva gandacului de Colorado”, spune Dan Craioveanu, de la Clubul Ecologic Transilvania. De atunci s-au facut teste si pe alte specii, insa nu au intrat in catalogul semintelor. Porumbul MON 810 a patruns in Romania incepand cu 2007 pentru ca era singurul eveniment de transformare (modificare genetica – n.r.) admis in UE.
Sfredelitorul de porumb nu este atat de periculos, exista multe alte metode de a lupta impotriva lui. Soiurile romanesti traditionale au tulpina mai groasa, sustine Craioveanu, si chiar daca Sfredelitorul o patrunde, nu va afecta cultura. „La romani prinde bine statistica cu productia la hectar, mostenita din vremuri comuniste. Nici Monsanto nu se lauda cu randament mai mare, doar cu preturi mai mici – si acestea pe termen scurt”, spune Craioveanu. MON 810 are tulpina mai subtire pentru ca „puterea” sa mearga in stiulete. Asadar, larva Sfredelitorului ataca in mod special porumbul lui Monsanto.
Instrumente inutile si periculoase
Organismele modificate genetic sunt niste instrumente, iar instrumentele ne ajuta sa facem ceea ce e bine, ne spune Michael Pollan, un erou al luptei pentru promovarea hranei organice si produse locale in America. Dar ce bine dorim sa facem?, se intreaba autorul „Dilemei Omnivorului”. Trebuie sa nu mai imprastiem atat de multe pesticide. Dar sunt OMG-urile singura cale pentru a face asa ceva? Nu. Trebuie sa plantam policulturi in loc de monoculturi, de exemplu. Dar companiei Monsanto nu-i place aceasta strategie, pentru ca vrea sa vanda cat mai multe. Astfel, OMG-urile au fost doar o cale spre a vinde cat mai mult ierbicid Roundup, produs de acelasi Monsanto.
„Prima generatie de produse modificate genetic nu a oferit nimic consumatorului. Hrana nu a fost mai ieftina si a fost crescuta cu pesticide – de multe ori mai multe pesticide decat in agricultura conventionala. La sfarsitul anilor 1990, companiile imi povesteau despre a doua generatie de produse, care trebuiau sa asigure o nutritie superioara. Unde sunt?”, se intreaba Pollan.
Inca avem aceleasi recolte precum la mijlocul anilor 1990. Ar fi o sugestie ca ori capitalul pentru cercetare si dezvoltare s-a „uscat”, ori au descoperit ca este prea dificil sa faca aceste produse complexe sa functioneze. In orice situatie, aceasta industrie este „in corzi”. „Nu cred ca peste zece ani vom mai vorbi despre OMG-uri”, conchide Pollan.
Speranta Biotech
In anii ’70 si ’80, laboratoarele de la marile universitati americane din Massachusetts incepusera sa lucreze cu fervoare – si cu autorizarea Washingtonului – la experimente cu ADN recombinant. Biotehnologia modifica infime organisme pentru a ajuta oamenii. Rezultatele din anii 1980 erau extraordinare descoperiri stiintifice si pasi uriasi pentru medicina.
Totusi, la inceputul anilor 1970, tinerii americani – inca o generatie a celor care spuneau „nu” razboiului din Vietnam si care organizau primele miscari ecologiste – ridicau problema bioterorismului sau a posibilelor accidente izvorate din joaca de-a Dumnezeu cu ADN-ul organismelor. Presa americana si vest-europeana incepea, fara succes, sa-i sperie pe cititori.
In cele din urma, beneficiile OMG-urilor castigasera. Businessul cu biotehnologie inflorea. Anul 1982 e o piatra unghiulara in istoria biotehnologiei si marcheaza aprobarea de catre Administratia Hranei si Medicamentelor (FDA) din SUA a unui medicament produs in labora¬toarele biotech: Humulin.
Acesta era o forma de insulina modificata genetic, botezata de prea bine, ne spune Michael Pollan, un erou al luptei pentru promovarea hranei organice si produse locale in America. Dar ce bine dorim sa facem?, se intreaba autorul „Dilemei Omnivorului”. Trebuie sa nu mai imprastiem atat de multe pesticide. Dar sunt OMG-urile singura cale pentru a face asa ceva? Nu. Trebuie sa plantam policulturi in loc de monoculturi, de exemplu. Dar companiei Monsanto nu-i place aceasta strategie, pentru ca vrea sa vanda cat mai multe. Astfel, OMG-urile au fost doar o cale spre a vinde cat mai mult ierbicid Roundup, produs de acelasi Monsanto.
„Prima generatie de produse modificate genetic nu a oferit nimic consumatorului. Hrana nu a fost mai ieftina si a fost crescuta cu pesticide – de multe ori mai multe pesticide decat in agricultura conventionala. La sfarsitul anilor 1990, companiile imi povesteau despre a doua generatie de produse, care trebuiau sa asigure o nutritie superioara. Unde sunt?”, se intreaba Pollan.
Inca avem aceleasi recolte precum la mijlocul anilor 1990. Ar fi o sugestie ca ori capitalul pentru cercetare si dezvoltare s-a „uscat”, ori au descoperit ca este prea dificil sa faca aceste produse complexe sa functioneze. In orice situatie, aceasta industrie este „in corzi”. „Nu cred ca peste zece ani vom mai vorbi despre OMG-uri”, conchide Pollan.
Opozitia
Singura opozitie impotriva biotehnologiei si aplicatiilor sale in anii ‘80 era sustinuta de o singura voce, aceea a neobositului Jeremy Rifkin. Fundatia pentru Trenduri Economice din Washington, D.C. a trimis pentru „Green Report” o scurta explicatie ce reprezinta punctul de vedere al presedintelui sau, Rifkin. Lovitura de gratie data biotehnologiei in 1987 a fost probabil ceea ce Rifkin numeste „ice-minus fiasco”.
Era anul in care transgenia se apropia de farfuriile noastre. Rifkin a dat in judecata guvernul american pentru a opri eliberarea bacteriilor transgenice care trebuiau sa impiedice formarea de cristale de gheata pe plante. Bacteriile trebuiau sa „protejeze” capsunele de inghet. Bacteriile ar fi creat un haos in patternurile meteorologice locale daca s-ar fi multiplicat si ar fi scapat in atmosfera. Zapada s-ar fi transformat in ploaie, iar ploaia de vara ar fi disparut, lasand loc secetei si distrugerii ecosistemului, crede presedintele.
Grupul lui Rifkin a reusit sa impuna un moratoriu temporar ce interzicea scoaterea din laborator a bacteriilor modificate genetic. Compania Advanced Genetic Sciences – AGS, ce producea OMG-ul, eliberase deja in mod ilegal bacteria pe arborii din gradina sa, contaminand mai multe plante. E o practica ce va fi des repetata in deceniile ce vor urma.
Cand guvernul american a dat companiei aprobarea pentru a testa bacteria antiinghet pe campul de capsune, o mare demonstratie de relatii publice era pregatita. Turme de reporteri prezenti pe campul cu pricina au gasit toate plantele de capsune scoase din pamant si lasate sa se usuce sub soare. Ceea ce trebuia sa fie o zdrobitoare demonstratie de victorie a stiintei corporatiei si de victorie a progresului s-a transformat intr-o incercare ridicola a angajatilor companiei de a resuscita capsunele. „Reactiunea” activistilor ecologisti avea sa se repete la randu-i in deceniile ce vor urma.
UE. Dialog, nu piata
Sustinatorii biotehnologiei din Europa spun ca OMG sunt pur si simplu urmatorul pas in dezvoltarea agriculturii. Oponentii reclama un teribil pas al interventiei umane in natura. Chiar in momentul in care Romania se deschidea transgeniei ca o floare, UE lansa un moratoriu de facto privind punerea pe piata a organismelor modificate genetic. Un numar restrans de plante era autorizat pentru culturi comerciale. Era si este o pozitie relativ inconfortabila a UE si deschidea dezbateri violente sub dreptul comercial international si mai putin violente sub dreptul comunitar. Exista o tensiune acuta intre aceasta restrictie comerciala si liberalizarea schimburilor in UE. Un lobby intens si activitati legislative intense au incercat de-a lungul a mai mult de un deceniu sa reinceapa procesul de autorizare.
Spre deosebire de Statele Unite, in UE s-a discutat si se discuta dilema relatiei dintre expertiza stiintifica si participare publica. Decizii legate de biotehnologie nu necesita doar cunoasterea stiintifica a expertilor, ci si consideratii legate de intrebari fundamentale privind lumea si mediul inconjurator in care vrem sa traim: ingrijorari etice privind relatia omului cu natura, probleme sociale, economice si politice legate de controlul corporatiilor asupra sectorului alimentar, acceptiuni ale riscului, respectarea principiului preventiei. Aceste riscuri ipotetice si teoretice in reglementarea OMG au dus catre o cultura a dialogului si nu spre falsa „mana invizibila” a pietei. Insa chiar daca dreptul comunitar e relativ permisiv, multe state membre au spus „nu” cultivarii OMG.
Glifosatul, secretul dominatiei
Foarte discret, pe la sfarsitul anilor ’70, un aminoacid numit glifosat si-a facut intrarea in sistemul de brevetare american. Aminoacizii sunt acele componente dietare care formeaza proteinele. Dar glifosatul nu e ceva ce am vrea sa mancam la masa de pranz. In loc sa ajute la constructia proteinelor in interiorul plantelor, glifosatul blocheaza sinteza aminoacizilor esentiali si duce la moarte. Aceasta „calitate” face din glifosat unul dintre cele mai redutabile ierbicide si este motivul pentru care structura sa biochimica a fost brevetata.
In forma comerciala a ierbicidului Roundup, glifosatul este varful de lance al dominatiei Monsanto in industria semintelor transgenice. Recombinarea AND-ului plantei cu cel al bacteriei Bacilus thuriengensis (Bt) o face imuna la ierbicid. Monsanto vinde, asadar, si otrava, si antidotul. Patentarea semintelor si roialitatile pentru folosirea lor au depasit ca importanta problematica populatiei, a mediului inconjurator sau a accesului la hrana.
Brevet pe natura
Marea problema legata de plantele transgenice este patentarea semintelor de catre Monsanto si goana lacoma a companiei dupa roialitatile fermierilor, folosindu-se de sistemul judiciar american in interiorul Statelor Unite si de WTO cu ale sale reguli de liber schimb, pe plan global. Daca practicile sinistre ale Monsanto in Statele Unite ale Americii sunt narate si sustinute de imagini puternice in documentarul Food, Inc. (un „Adevar incomod” al hranei), restul lumii mai are o sansa in lupta impotriva degradarii meselor zilnice.
Obiectul patentului pentru seminte de plante modificate genetic este in functie de tara. La modul general vorbind insa, este vorba despre un „ceva” viu care defineste o planta si care (acel ceva) fie se regaseste in mod natural, dar intr-un sistem mai complex (si atunci trebuie extras de acolo), fie nu se regaseste in mod natural (de exemplu se combina niste gene care nu se regasesc natural in acelasi organism).
Pentru patentarea semintelor modificate genetic de catre Monsanto a fost vorba despre un brevet de vreo 400.000 de pagini de formule chimice, in mare parte. Bineinteles, in SUA. Reductio ad absurdum: Romania ar putea sa nu recunoasca un astfel de patent?
Stefan Gavrilescu, avocat specializat in proprietate intelectuala, raspunde pentru „Green Report”. „Cred ca e o problema un pic irelevanta. Cei care detin astfel de patente sunt concerne foarte mari, dintre care cel mai mare este Monsanto. Ele nu obliga Romania sa recunoasca patentele, ci vin aici si le inregistreaza pentru ca Romania are Legea brevetelor. Ele isi pot inregistra brevetele si aici conform legii romanesti”.
„Filosofia patentarii semintelor e simpla in esenta, dar, sincer, inca nu sunt lamurit daca cineva are 100% dreptate. In mod surprinzator, este mult mai usor sa gasesti mai multe materiale anti-OMG decat materiale de informare in doctrina juridica”, spune Gavrilescu.
Este foarte scump sa inventezi o planta cu anumite caracteristici: de exemplu, o planta care respinge anumiti daunatori insecte sau alte plante. O planta modificata genetic poate avea in ea insasi (adica in materia ei esentiala, in tesutul celular vegetal) substante care sunt nocive pentru anumiti sau toti daunatorii. Sa pui o bacterie rezistenta la pesticide prin modificare genetica in planta respectiva este un proces de cercetare despre care se afirma ca este foarte costisitor. „Pe de alta parte insa, odata ce ai inventat procesul, este foarte usor sa folosesti rezultatul inventiei fara sa platesti. Astfel, eu, Monsanto, inventez planta rezistenta la un gandac si pun 100 saci pe piata. Pai, daca nu am nicio protectie, in anul urmator cei 100 de cultivatori fac doar samanta si o vand cu profit altor cultivatori. Iar eu am investit degeaba in cercetare”, spune Gavrilescu.
Aceasta este ratiunea seaca din spatele protectiei proprietatii intelectuale a semintelor transgenice.
Contaminarea cu patente
Desi ar putea suna bizar, contaminarea cu OMG poate crea probleme si din perspectiva patentarii. Un act normativ relativ recent permite ca in orice samanta comercializata sa existe un procentaj de 0,5% de seminte contaminate.
Agricultorul poate cumpara o samanta ce poate avea sub 0,5% trasaturi patentate, insa se poate ajunge la situatii ciudate si anormale, spune Craioveanu. „Odata plantate, contaminarea plantelor poate creste in progresie geometrica, iar fermierul poate intra in ilegalitate si poate fi obligat sa plateasca roialitati cand cultura i-a depasit procentul legal. In mod evident, fermierul nu are nicio vina, vina i se prezuma prin lege. Este o contaminare cu patente”, incheie Craioveanu.
Patentarea semintelor este ilegitima
Acum incep discutiile. In SUA, pana prin anii interbelici inventia de soiuri noi de plante se petrecea in institutii ale statului. Mai tarziu a inceput privatizarea acestei activitati si implicit a aparut nevoia de protectie legala. Evident, semintele sunt ale naturii, insa semintele lui Monsanto nu se regasesc „natural” in natura.
Desi, si aici e interesant, exista deja conflicte intre marii fabricanti si diversi fermieri mici care au gasit soiuri rezistente natural la diverse probleme, arata Gavrilescu.
Aici, foarte interesant, exista plante rezistente la schimbarile climatice pre-cum un soi de orez din India, rezistent la inundatii. Marile companii incearca sa smulga informatia din soiul respectiv si sa-l patenteze, desi el e folosit in mod natural de mii de ani.
Marker Assisted Selection
„OMG-urile nu au niciun rost, creeaza doar probleme de sanatate si afecteaza mediul inconjurator. Toate produsele marilor companii producatoare de OMG sunt patentate, iar producatorii, fermierii, devin tot mai dependenti de formulele si hibrizii multinationalelor”, afirma Rifkin.
Exista insa o noua generatie de cercetare intitulata Marker Assisted Selection. Aceasta noua biotehnologie ar fi veritabila revolutie genomica, sunt de parere cei de la Fundatia pentru Trenduri Economice.
Ceea ce nu se stie, spune Rifkin, este ca majoritatea companiilor precum Monsanto sau Syngenta cerceteaza acum aceasta noua tehnologie. De ce? „Pentru ca OMG-urile nu functioneaza. Nu aduc niciun avantaj. De fapt sunt un barbarism. Sa combini doua entitati pentru a crea rezistenta la mediul toxic e gresit: creezi prea multa rezistenta, prea rapid. Monsanto si Syngenta nu vor sa vorbeasca despre asta pentru ca nu vor sa recunoasca faptul ca OMG nu functioneaza.
In Marker Assisted Selection se poate cartografia genomul unei plante. Specia ce urmeaza sa fie comercializata poate fi incrucisata la nivel nucleal cu o alta, salbatica, rezistenta la seceta, de exemplu. Rezultatul va fi un porumb mai rezistent la seceta. Este important de retinut ca operam numai cu porumb. Nu se combina ADN-ul plantei cu nicio bacterie, ci se fac doar combinatii intraspecie.
Daca aceasta selectie se combina cu agricultura agroecologica, fara drepturi de autor, ci open source, obtinem agricultura organica. „Stim totusi ca Monsanto nu ar face niciodata chestia asta, dar nu cu mult timp in urma am chemat la mine in birou reprezentanti ai marilor organizatii ecologice mondiale – Greenpeace, Friends of the Earth, Union of Concerned Scientists, si am declarat ca suntem impotriva OMG, dar nu impotriva cercetarii genetice atat timp cat putem face lucruri mai bune”, afirma Rifkin. Acest timp de selectie este in mod evident mai ieftin decat OMG. Noile generatii de plante vor fi mai bune, iar fermierii vor comunica si schimba intre ei hibrizii optimi.
Este un fel de file-sharing, se face exact la fel cum se schimba fisierele on-line. Toti vor trebui sa schimbe cunoasterea intre ei. Multinationalele nu vor putea monitoriza pe toata lumea.
Antidot impotriva patentelor
In Romania nu exista inca jurisprudenta cu cazuri „fermier vs. companie”. Insa Romania poate deveni un focar de contaminare cu plante transgenice tocmai pentru ca taranul pastreaza semintele, spune Craioveanu. Iar lacomia companiilor se va transforma in jurisprudenta.
Cum protejam aceste vechi ori noi soiuri impotriva unor astfel de injonctiuni? Exista niste incercari de protejare si la nivelul comunitptilor, insa nu au forta unor giganti corporatisti precum Monsanto. „Cred ca o solutie viabila pentru pastrarea publica a acestei cunoasteri este tot de tip ONG. Adica, in cazul orezului rezistent faci un ONG si aplici, de exemplu, la fundatia lui Bill si Melinda Gates sa-ti dea bani sa te ocupi cu patentarea lui”, sugereaza Gavrilescu.
E un exemplu foarte fatibil despre ce poate face efectiv societatea civila. Vrei sa pastrezi cunoasterea traditionala? Lasa discursurile revolutionare si patenteaza tu inaintea lor. Sau, mai simplu, fa o banca de seminte traditionale pentru ca cunoasterea existenta e preeminenta patentelor.
Daca vrei sa patentezi in Romania un porumb si el exista deja pe un camp undeva si daca poti demonstra ca era acolo de ani de zile, nu mai ai nevoie de patentare. Citeste despre Marker Assisted Selection. Sau doar produ ori consuma local.
Daca exista vointa din partea societatii, poti face orice pe calea justa si pe calea ecologica.
