Text de Raul Cazan
Un amic voia sa stie daca hrana bio va putea hrani toata planeta, sau macar toata Romania, si daca putem schimba conventionalul cu bio. Planeta arata ca un musuroi degradat si aglomerat, cu 6 miliarde de furnici, dintre care aproape 2 miliarde sufera de foame. Ne vom putea lipsi de produsele obtinute din agricultura conventionala astfel incat tratamentele chimice cu aditivi, cultivarea cu pesticide si impactul minim al productiei alimentelor asupra mediului sa fie posibile si sa salvam planeta? Putem sa ne hranim numai cu bio? Acum nu! Ne costa mai mult? Acum da!
Multe guri cer hrana
Un raport infricosator al FAO a aparut pe agenda politica a intregului glob: pentru prima data Natiunile Unite se lupta pentru a gasi rezervele
de hrana dedicate acoperirii foametei de pe planeta. Anne Erlich declara ritos ca „populatia este problema de mediu numarul l“, Lester Brown propune in debutul ultimei sale carti „stabilizarea populatiei“ ca prima masura de vindecare a mediului. Cu cat suntem mai multi, cu atat mai multe guri trebuie sa hranim. Putini ecologisti vorbesc despre asta, atrage atentia George Monbiot intr-un articol publicat recent.
Optimum Population Trust arata intr‑un studiu ca populatia, in ritmul curent de crestere, va ajunge la 134 trilioane de oameni pana in anul 2300. Pare ridicol; nimeni nu asteapta ca asa ceva sa se intample. ONU a estimat, in urma unei serii de studii demografice, ca populatia se va stabiliza pana catre anul 2200 la 10 miliarde de oameni.
Daca acceptam studiul ONU inseamna ca populatia va augmenta cu aproximativ 50%, apoi cresterea se va opri. Va fi astfel cu 50% mai greu sa hranim lumea si cu 50% mai greu sa prevenim folosirea irationala a resurselor.
In acest context apocaliptic, specialisti, oameni de stiinta, companii, guverne si institutii internationale ridica problema producerii hranei, dar mai ales a consumului ei.
Sa ne asteptam ca in viitorul apropiat intregul uscat al globului sa fie un mare teren arat cu mijloace conventionale, cu 70% din suprafata dedicata furajelor? Sau sa inventam noua agricultura, organica, solida, localizata care sa aiba forta de a hrani orasele de maine?
Agricultura conventionala e mai scumpa
Hrana organica este indeobste perceputa ca fiind mai costisitoare. Radicalii ecologisti nu sunt insa de acord. Asociatii mondiale ale micilor producatori se revolta impotriva unor giganti precum Monsanto, Syngenta, Pioneer sau Cargill. Iar vocea lor e sintetizata de ecoactivista indiana Vandana Shiva. Aceasta ne declara ca „hrana globalizata si industrializata nu este ieftina; ea este mult prea costisitoare pentru pamant, pentru fermieri si pentru sanatate. Planeta nu mai poate suporta povara exploatarii apelor freatice, a poluarii cu pesticide, a disparitiei speciilor si a destabilizarii climei. Totodata, fermierii nu mai pot suporta povara datoriilor bancare, indispensabile pentru exploatarile agricole industriale“.
Pe toate continentele se fac pasi mari catre sustinerea productiei locale in scopul consumului local. Campanii „buy local“ au deja mare succes in
Europa, SUA si in alte locuri. Exista inovatii precum Community Supported Africulture, cu consumatori care cumpara parti din culturile ce vor urma
de la mici companii sau de la fermieri. Acestia impart castigul ulterior, dar isi asuma si riscul unei productivitati mici. Germania, Elvetia si Japonia sunt tarile care au demarat sistemul. De nici 15 ani, Statele Unite se bucura de peste 3.000 de astfel de sisteme de-a lungul tarii. De curand, Marea Britanie sustine sistemul prin politici publice.
Vanzarea directa, la randu-i, are mare succes in toate tarile. Farmer’s markets au crescut cu 80% numai in SUA. In lantul producator‑consumator, practic, nu mai exista niciun intermediar. Tarile europene occidentale, prin politici ale administratiilor locale, sustin si ele vanzarea directa locala. Dincolo de dimensiunea umana si sociala, acest tip de vanzare are impactul cel mai redus asupra mediului. Pe de alta parte, certificarea Fair-Trade a devenit un loc comun in lumea occidentala.
Multi nationalele ofera solutii. Contra cost
reprezentantii companiilor agricole multinationale sustin ca alta cale nu exista, iar exploatarea masiva va diminua clivajele alimentare dintre
tarile dezvoltate si cele ale lumii a treia. Randamentele agriculturii de masa sunt intr-adevar mari. Cu toate acestea, pentru a reduce impactul asupra solului si asupra climei au aparut tehnici precum agricultura rationalizata sau agricultura de precizie – site specific farming. Intrarile de origine industriala sau chimica in agricultura sunt bine controlate si reduse la strictele nevoi ale plantelor cultivate, astfel incat sa nu ramana in mediu cantitati excedentare de pesticide sau alte substante. Cu alte cuvinte, unele mari companii nu mai cauta un randament maximal, ci unul optim, in functie de conditiile locale.
Aceste tehnici sunt aplicate, deocamdata, doar in tarile bogate, unde instrumentele de control ale statului sunt puternice. Totodata, au nevoie de un nivel inalt de competenta tehnica si stiintifica pentru analize sofisticate ale solului. Mai pe scurt, e nevoie de fonduri financiare extrem de mari.
Consumul, cea mai importanta ramura a agriculturi
Clivajele alimentare dintre nord si sud pe care le aminteam se amplifica insa alarmant. In contextul crizei financiare, multi docenti si specialisti atrag atentia ca nu doar modul de productie trebuie inlocuit, ci… si consumul.
FAO estimeaza ca 75% din diversitatea genetica a agriculturii a fost pierduta in ultimul secol. Mii se soiuri s-au adoptat la conditiile climatice ale locului intr-o evolutie care a durat secole. Marea agricultura de azi foloseste cam 150 de specii pentru cultivare, in urma proiectului Green Revolution din anii ’50 care a vizat primele incrucisari genetice. Desi pastrarea semintelor nu tine de esenta cutivarii bio, Syngenta, al treilea gigant al transgeniei agricole, a inceput sa o faca. Mai mult, si-a deschis chiar linii de productie bio.
Daca intreaga lume va trece pe agricultura organica, efectele vor fi diferite in functie de localizarea pe glob. Brazilia, Mexic si India pot obtine recolte mai bune din culturile bio decat din cele conventionale la porumb, grau, orez, cafea si chiar legume. Castigul consta in greutatea fructelor si semintelor – cu o constitutie mai voluminoasa si o masa mai mare, arata un studiu al Universitatii din Essex.
Solutia este insa mult mai complexa in lumea industrializata. Aici, o trecere pe organic ar duce la o cadere imediata a recoltelor de cereale, sfecla si rapita cu un procent care ar varia intre 30-60%, in special in Europa. In SUA, fermele care au devenit organice au suferit caderi de 10-15% in productie, insa si-au revenitin termen scurt, gratie diversificarii productiei.
Daca locuitorii Europei septentrionale ar consuma numai cereale, cartofi, carne, legume, fructe si lana organice, iar pentru incalzire ar folosi numai biomasa, ar trebui sa micsoreze consumul saptamanal de carne de vita cu 230 g sau de produse lactate cu 4 kg. Astfel s-ar ajunge la cantitatea consumata in 1945. Pe langa acestea, deseurile alimentare ar trebui refolosite ca furaje, iar sistemul de canalizare sa fie sursa de fertilizatori organici.
Si risipa e resursa
„Risipa alimentelor constituie cel mai mare faliment al pietei contemporane, iar acest faliment este dovedit empiric“, ne declara profesorul Andrea Segre, de la Universitatea din Bologna. Asa cum este studiat modelul de productie, trebuie studiate economic si sociologic si patternurile de consum. Produsele care se arunca in apropierea scadentei termenului reprezinta un inestetism al microeconomiei, spune Segre. „Excesul trebuie consumat si astfel cel cu stomacul gol poate fi hranit“, adauga profesorul.
Segre conduce un grup de cercetare international denumit Last Minute Market, care incearca sa sustina o economie a reciprocitatii, ale carei produse sunt asa-zisele bunuri rationale. Acestea sunt produse alimentare in apropierea scadentei care devin bunuri publice si care extind notiunea de public. Organizatii nonguvernamentale si retaileri au creat o retea prin care alimentele „ultimului minut“ sunt puse pe o piata care intregeste accesul la hrana.
Insa solutia se afla tot in productia bio si in dinamica acestei noi piete care creste si se dezvolta… organic.
Piata bio creste, in ciuda crizei
Piata internationala a produselor bio a crescut anul trecut cu 5 miliarde de dolari si a ajuns la o valoare globala de peste 47 de miliarde de dolari. In ciuda crizei economice, piata este in crestere, si oportunitatile de business si de consum sunt tot mai mari, ne-a declarat Catherine diMatteo, presedintele IFOAM – Federatia Internationala a Miscarilor din Agricultura Organica, la Targul Biofach 2009, desfasurat la Nürnberg.
„Cum se poate vorbi despre noi oportunitati in acest an in care avem de-a face cu criza financiara, cu consumatori limitati de preturile hranei, competitia cu alte produse conventionale, greenwashing, probleme legate de saracie ori criza resurselor, dar si cu mari scandaluri in sectorul produselor organice?“, se intreaba DiMatteo. Oportunitatea consta in a crea cererepe piata in scopul, mai inalt, de a asigura o agricultura diversa, de a garanta protectia mediului si sustenabilitate. „Nu fac apologia unor standarde organice tot mai stricte pentru ca aceasta abordare e birocratica si pana acum a dat rezultate slabe, ci a unei continue educatii ecologice pentru producatori, procesatori, inspectori, certificatori, legislatori si, nu in ultimul rand, pentru marele public“, incheie DiMatteo.
Bio, in cifre globale
La nivel mondial, suprafata consacrata agriculturii biologice se ridica in prezent la 30,4 milioane de hectare, cu Australia in fruntea clasamentului – 12,3 milioane de hectare, arata studiul pietei globale bio realizat de consultanta britanica Organic Monitor.
China (2,3 milioane ha), Argentina (2,2 milioane ha) si SUA (1,6 milioane ha) se claseaza pe urmatoarele locuri. La scara globala, Oceania este continentul cu cea mai mare suprafata cultivata organic (42%), urmat de Europa (24%) si de America Latina – cu 16%.
Bio, in cifre europene
Helga Willer, directorul Institutului de cercetare in agricultura biologica din Elvetia, ne-a spus ca „suprafata cultivata cu bio va inregistra o crestere la nivel mondial in 2009; previziunea se bazeaza pe o crestere inceputa in septembrie 2008“. Numai economiile bio europene au incheiat anul trecut cu o crestere de 7% si cu o suprafata dedicata agriculturii organice care depaseste 8 milioane de hectare. Tarile din Europa Centrala si de Est sunt motorul care inregistreaza cea mai mare rata de crestere, adauga Willer.
Aceasta crestere neta este constatata pentru fiecare tara europeana in parte, spune Burkhard Schaer de la Ecozept si autorul raportului „Specialised Organic Retail Europe – 2008“. Deschiderea de magazine dedicate sectorului bio in zonele urbane aglomerate din estul
continentului, dar si liniile bio promovate de marii retaileri vor duce catre o crestere semnificativa si in 2009, adauga cercetatorul.
Bio-Romania
„Intrebarea daca bio poate hrani lumea nu isi are sensul. Important este faptul ca in ziua de azi avem oportunitatea de a alege. Consumatorii
devin parte activa in alegerea si consumul hranei, devin actori politici“, ne declara Abdelaziz Messai, General Manager la Ecocert, o societate germano-franceza de certificare bio cu operatiuni in Romania.
Exista abordari subiective in a aprecia calitatea unor produse alimentare si impactul productiei ori transportuui lor asupra mediului. „Un exemplu de abordare subiectiva este miscarea Slow Food care insista pe educarea gustului. Dar bio are avantajul unor evaluari obiective si al unor certificari care garanteaza calitatea“, adauga Messai.
Romania are un atu. Calitatea solului si slaba dezvolare industriala a tarii pot fi un mare avantaj pentru a produce aceste alimente cu impact minim de mediu si cu minim de aditivi chimici. In termeni de business, sa nu uitam nici mana de lucru ieftina. Pe de alta parte, romanii sunt bine pregatiti, au cunostinte bune de productie alimentara si de practica agricola. Exista totusi multi oameni care produc numai pentru propria gospodarie, desi, cu ajutor, ar putea intra oricand in sectorul comercial.
Amprenta romaneasca de carbon
Deja putem spune ca exista o piata bio in Romania. Ea este emergenta, sub 1%, dar incepe sa se structureze si creste in fiecare an. Sunt tot mai multi distributori, chiar daca cele mai multe produse bio care se vand in Romania sunt produse de import. „Este destul de ironic faptul ca certificam produse in Romania, care sunt exportate ca materie prima in strainatate, apoi se intorc ca importuri de produse finite in Romania. Aceasta stare de fapt are un cost de mediu foarte mare alaturi de alte costuri legate de transport, impachetare ori marketing“, spune Messai.
In Romania, cel mai important este sa se poata certifica si procesatorii, si distribuitorii, pe langa producatori. „Aceasta situatie se traduce prin faptul ca produsele vor ramane in Romania si nu vom mai fi exportatori de materie prima. In acest moment, prea multa marfa se intoarce. Acesta e sistemul deocamdata, e gresit, neecologic, dar inca nu e vina nimanui“, subliniaza Laszlo Szeredai, vicepresedintele Ecoinspect, o organizatie de certificare romaneasca.
In principiu, daca vinzi multa materie prima e posibil sa se intoarca inapoi in tara sub forma de produs finit, spune Marian Cioceanu, presedintele Asociatiei operatorilor din Agricultura Ecologica – BioRomania. „Noi ne focalizam pe dezvoltarea pietei de retailde la noi. Situatia s-a imbunatatit, exista produse bio pe rafturile magazinelor, insa modul in care acestea se comercializeaza este gresit pentru ca reglementarile de comercializare nu sunt respectate“.
Inechitatile unei piete de l%
Acum doi ani, piata bio, cea de retail, nu exista. Acum exista, insa produsele sunt foarte scumpe. Dar „aceasta e o caracteristica a pietei romanesti si nu a pietei bio in general. In Romania, pe lantul producator–consumator sunt prea multi intermediari straini, nu e o situatie prea democratica“, adauga Messai.
Dar de ce tot acest lant vicios nu se afla pe teritoriul Romaniei? Vina, considera Messai, ii apartine administratiei romanesti – trebuie prea multe autorizatii, stampile ovale si mult timp de pierdut. Cu vremea, normele europene din domeniu vor fi integrate.
Trebuie sa existe ajutor de la minister, mai ales ca subventiile care se vor da in sprijinul producatorilor de bio vor trece pe la Ministerul Agriculturii. Cu toate acestea, „la noi exista inca o mentalitate gresita, care pleaca de la pregatirea inconsistenta a specialistilor“, crede Laszlo Szeredai. „Toti agricultorii de la noi au lucrat si au invatat ca cel mai bine se lucreaza chimic. Nici nu vreau sa ma gandesc cum se iau diplomele in institutiile de educatie cu profil agricol“, adauga Szeredai.
„E mult de lucru, dar obiectivul major este subventia“, afirma Cioceanu. Productia de alimente bio are un randament cu 50% mai mic decat productia conventionala, precizeaza el. Pe langa asta, trebuie incurajata si dezvoltarea procesarii romanesti. Iar dimensiunea sociala implica si dezvoltarea fermelor de subzistenta, adica a gospodariilor care produc pentru ele insele.
„Intr-o tara normala nici nu ar trebui sa lucreze o organizatie de inspectie si certificare din alta tara“, crede Laszlo Szeredai. Certificarea, in cazul unei companii straine, se face de catre o comisie din tara de origine. „Realitatile romanesti sunt, practic, translatate in strainatate si se pierde multa informatie de valoare – e un fel de concurenta neloiala“.
La Ministerul Agriculturii de la Bucuresti nu exista inca o viziune foarte clara asupra certificarii bio. Exemplul Ungariei este edificator in acest sens:
dupa ce Ungaria a intrat in Uniunea Europeana, toate organismele de certificare au inceput sa se retraga de pe piata. Cea mai puternica a ramas cea locala, BioControl, subliniaza Szeredai.
Acreditarea unor astfel de organizatii de certificare se face de catre companii specializate. Ecoinspect, de exemplu, este acreditata de o companie americana denumita IOAS.
Soia, canepa si melci
Lapte de soia ar trebui sa bea toti romanii religiosi, este bautura perfecta pentru zilele de post, spune Iosif Bartha, manager Fito Fit, producator de produse de soia si canepa.
De altfel, numai in perioadele de post compania inregistreaza profit. Educatia privind alimentele ecologice in Romania este practic inexistenta,
continuam sa mancam multe aditive. Acum, retailerii isi deschid timid portile si catre alimentele organice, in supermarket mai apare cate un colt etichetat bio. Produsele noastre de soia se comercializeaza numai in hipermarketul Billa. In acest moment, exportul nostru este zero, insa sper ca dupa Biofach situatia sa se schimbe.
Fito Fit este singurul producator de unt de canepa din Europa, expus in variante foarte exotice: crud, cu vanilie ori cu caruba. Tofu ori alte specialitati
vegetariene sunt, de asemenea, in oferta producatorului. Pe aceeasi linie se afla si EscarProd, singura companie din Europa producatoare de alimente bio bazate pe carne de melc.
Valoarea adaugata a naturii
Valoarea adaugata pentru natura si efectele sale ecologice, sociale, culturale si economice sunt inca neintelese in Romania. Taranii,
micii producatori, au un statut social scazut, si asta ii impinge la marginea societatii. Perceptia tipica pentru buna exploatare agricola poate fi rezumata la sintagma: bun = intensiv = terenuri extinse = mari investitii = mari castiguri. Dar aceasta judecata si practica duc la valori infime pentru natura, mediul inconjurator sufera. Acest fapt, de cele mai multe ori, ramane in afara discutiei. Comisia Europeana, in Politica Agricola Comuna, sprijina, de mai bine de un deceniu, agricultura de intensitate mica.
Toate peisajele din zilele noastre, impadurite ori agricole, sunt facute si conservate de mana omului cultivator. Habitatele autentic salbatice sunt demult disparute in urma plugului, toporului si a curiozitatii omului. Biodiversitatea din Romania, precum cea de pe intreg continentul european, depinde de aceste habitate seminaturale care se afla sub gestiunea micilor agricultori sau exploatatori forestieri.
Bogatia speciilor este, in cele mai multe cazuri, strans legata de locurile in care se practica o agricultura de intensitate scazuta.
Importanta acestor habitate este recunoscuta si in sud-estul Europei si, implicit, in Romania. Un raport nascut din colaborarea dintre Forumul European pentru Conservarea Naturii si Pastoralism (EFNCP) si WWF Programul Dunare-Carpati intre 2006 si 2008 exprima marea valoare si rolul esential al sistemelor agricole locale in conservarea naturii.
Aderarea la Uniunea Europeana nu se traduce doar in mari investitii si transferuri de capital pe piata din tara noastra, ci si in sustinerea acestor tipuri de exploatare agricola. Pe vremea cand Romania si Bulgaria se straduiau sa adopteaquis-ul comunitar, ideea de HNV prindea contur in forma politicilor europene. Acestea se afla inca in stadiul de monitorizare si analiza a micilor sisteme agricole.
Mica agricultura, de intensitate redusa, se practica intr-o arie supranumita „extins rurala“. Aceste suprafete nu sunt arii protejate a caror exploatare
agricola trebuie bine limitata, precum in cazul siturilor Natura 2000. Ele sunt zone in care fermierii aplica practicile agricole de veacuri, sunt combinatia armonioasa intre natura si un conservationism innascut al comunitatilor locale.
La scara mondiala si europeana traim in ‚,noua economie“. Uniunea Europeana a lucrat ani buni pentru a dezvolta agricultura de exploatare masiva, iar acum realizeaza ca trebuie sa se intoarca la mica economie cu o valoare adaugata atat pentru producatori ori pentru consumatori, cat si pentru natura.
Observam in planul de dezvoltare agricola a Uniunii Europene o schimbare majora a paradigmei economice. In final, vorbim despre o balanta dezechilibrata, pe ale carei talere se afla cantiatea de hrana, pe de-o parte, si calitatea ei, pe de alta. Teritoriul a redevenit un element esential al dezvoltarii, iar, in productia de hrana, micul producator il protejeaza instinctiv. Europa Occidentala a distrus aceasta parte a economiei odata cu solul, in tari precum Italia, Franta ori Germania, unde mult sub 4% mai sunt tarani producatori. UE isi da seama abia acum de marea greseala.
E foarte important ca Romania sa nu faca aceeasi eroare, afirma Carlo Petrini, liderul Slow Food. „Ne aflam in fata unei contradictii: Romania a iesit din economia colectivista, din forme si sabloane productive centralizate, nascute din modernismul socialist stupid. Acesta a distrus mare parte din traditia seculara a productiei. Pare bizar, dar acum capitalul occidental s-a pliat perfect pe formele anacronice ale socialismului. Exista productie agricola industriala, foarte bine. Insa trebuie sa existe si o cale a micii economii agricole.“
