In viziunea Andrei, romanii refuza sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile lor, iar neglijenta cu care isi trateaza propriul organism se traduce si in comportamentul fata de natura. Artista subliniaza faptul ca romanii nu au idee cum ar trebui sa gestioneze problema gunoaielor. Abia cand am inceput sa calatoresc prin alte tari mi-am dat seama ca, din pacate, romanul nu are o educatie ecologica si ca habar n-are care e urmarea directa a neglijentei lui. Militantii nostri apar, in ochii unora, ca niste caricaturi. Cat despre partidele noastre verzi, ele sunt sterse si slabe, iar poporul considera ca o organizatie de culoarea frunzei e mai degraba fascista decat prietenoasa cu mediul.
O sa radeti, pare un fleac, dar unul dintre primele semne ca nici nu ne trece prin cap sa ne asumam raspunderi e ca la noi nu exista cultura reciclabilelor. Romanii arunca recipientele din plastic laolalta cu resturile de hamburger, cutia din carton peste maldarul de cotoare de varza. Nimanui nu-i pasa ca unele materiale sunt biodegradabile, iar altele nu. Numai la noi veti vedea cosuri de asa-zis gunoi, in care se lafaie tone de borcane, hartii, PET-uri. Romanii nu cunosc definitia gunoiului.
La Viena mi-a atras atentia, pentru prima data in viata, faptul ca pe fiecare stalp stau agatate cate trei cosuri, cel putin. Intr-unul arunca resturi alimentare, intr-unul hartie, in altul sticla si plastic sau cutii de sucuri. Nimeni nu tranteste cutia de cola in cosul cu hartii sau, si mai rau, in cel cu gunoi biodegradabil.
Intr-o tara proverbial de curata cum e Austria, educatia se face prin puterea exemplului. Nu numai ca nimeni nu arunca nimic pe jos, dar si cosurile in sine dreseaza populatia. Am vazut cate-un turist din tari mai putin emancipate ecologic „scapand” cate-o sticla in cosul cu oase si coji de paine. Va rog sa ma credeti, nu doar o data, cate un austriac ros de spirit civic a bagat mana in cos si a reparat greseala turistului. Daca arunci o hartie pe jos, cineva de langa tine se va apleca si o va duce la cos, deci iti crapa obrazul de jena imediat. O mie de discursuri moralizatoare nu fac cat un gest care te pune la punct in tacere, fara scandal, dar cu multe intelesuri.
Ar fi multe de comentat pe tema asta, dar nici nu stiu ce sa spun mai intai. Uite, de exemplu, fumatul. Societatea romaneasca a ramas la mentalitatea anilor ’60-’70, cand oricine isi aprindea tigara in nasul altora fara ezitare sau, si mai si, exista obiceiul sa-i servesti pe ceilalti cu tigari din pachetul tau, de parca ai fi infulecat niste caramele, nu te-ai fi intoxicat de zor cu nicotina. Cu alte cuvinte: „Serveste-te, hai sa ne sinucidem impreuna!”.
Sigur, am evoluat de atunci, mai mult presati de normele Uniunii Europene decat de ratiunea noastra. S-au facut progrese in atitudinea fata de fumat, insa mai avem un drum lung de strabatut pana obtinem rezultate. Din pacate, stresul social actual te face sa ignori adevaratele probleme si sa traiesti cu impresia ca fumatul te ajuta sa faci fata tensiunilor nervoase – cand el, in realitate, te distruge lent.
In opinia mea, educatia verde pleaca dintr-o constiinta alba. Dar atata vreme cat ne vom gandi numai la noi si nu ne pasa de generatiile care vin, nu suntem, practic, decat niste organisme parazite, care se infrupta din darurile pamantului, dar nu-i ofera nimic in schimb.
