Ieri a fost Ziua Mondiala a Apei. O sarbatoare careia prea putina lume ii da atentie, mai ales in conditiile in care, de-a lungul anului, mai avem vreo cateva zile dedicate apei (Ziua Mondiala a Zonelor Umede – 2 februarie, Ziua Mondiala a Oceanelor – 8 iunie, Ziua Dunarii – 29 iunie, Ziua Internationala a Marii Negre – 31 octombrie).
Insa, in conditiile in care pe Dunare curg „valuri de PET-uri”, amestecate cu lesuri de animale inecate, in oras mii de galateni nu primesc apa potabila la robinet, fantanile arteziene nu functioneaza si pana si Plaja Dunarea arata ca dupa potop, stai si te intrebi de ce oare ni se mai aminteste ca pe 22 martie se sarbatoreste Ziua Mondiala a Apei?
„Ape curate pentru oameni sanatosi!”. Serios?
In cadrul unui comunicat de presa al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Galati, ni se comunica faptul ca „…Viata nu este posibila fara apa”.
„Anul acesta, sarbatorirea Zilei Mondiale a Apei are drept principal scop sa atraga atentia asupra importantei calitatii apei”.
„Ecosistemele sanatoase sunt sustinute de o buna calitate a apei, ceea ce duce la o imbunatatire a vietii umane”.
„Dimpotriva, o proasta calitate a apei afecteaza mediul inconjurator si starea de sanatate a populatiei”.
„Din acest motiv, sloganul din 2010 sub care se celebreaza evenimentul de mediu este ˝Ape curate pentru oameni sanatosi!˝”.
Frumos, insa numai pe hartie. In realitate, de Ziua Mondiala a Apei, la Galati, pe Dunare, au „curs la vale” valurile de PET-uri, printre care si lesul umflat al unui porc mistret…
Imaginea Dunarii murdare este deja obisnuita pentru galateni; „Viata libera” a atras atentia de cel putin trei ori pana acum, insa nici macar o singura institutie nu s-a sinchisit.
Nici Primaria, nici Agentia pentru Protectia Mediului, nici Garda de Mediu, nici Administratia Porturilor Dunarii Maritime, Administratia Fluviala a Dunarii de Jos, Capitania, ori Apele Romane, nimeni!
Poate ca astazi reprezentantii acestor institutii se vor disculpa, aruncand inca o data responsabilitatea de la un an la altul.
Explicatii fara greutate, in conditiile in care mizeria de pe Dunare balteste la malul falezei de peste o saptamana, intre terasele plutitoare, iar nimeni nu a luat pana acum nicio masura concreta!
Ieri, doar doi angajati ai unei terase lacustre se chinuiau sa desprinda din parame lesul porcului inecat, fapt care s-a intamplat, iar oribilul burduf si-a continuat drumul, plutind, poetic, pe Dunare.
Pe uscat si in mizerie
Nici in oras nu s-a simtit ca a fost Ziua Mondiala a Apei. Nu ca ar fi trebuit sa fim intampinati de picuri de roua, la iesirea din blocuri, insa macar valurile de praf iscat pe strazi ar fi putut fi „ostoite” cu … putina apa. In schimb, la Elice, praful este singurul care „lucreaza”.
Cum este si firesc pentru urbea noastra, muntii de pamant rezultati din excavari nu sunt acoperiti, asa ca vantul si soarele asigura raspandirea uniforma a prafului, peste tot.
Nici fantanile arteziene nu au functionat, iar imaginea dezolanta a fost reintregita de Papadie, „cheala”, ca o femeie bolnava incurabil…
La fel, indiferenta autoritatilor s-a vazut si in mizeria care baltea, ieri, printre salciile de la Plaja Dunarea, dar mai ales in programul de restrictionare a apei potabile catre mii de galateni.
Potrivit site-ului oficial al SC Apa Canal, ieri, 22 martie, cand mapamondul sarbatorea Ziua Apei, asociatia nr. 469 din Micro 19 s-a alaturat celorlalte 36 de asociatii care nu primesc apa de baut.
Pana la sfarsitul acestei luni, alte zece asociatii vor pati la fel, chit ca acolo traiesc (majoritatea) bun platnici.
Sa emiti comunicate de presa sterile, despre importanta apei, in conditiile in care Galatiul este realmente „pe uscat”, se cheama ipocrizie.
Ca noi, ca societate, suferim, pe langa ipocrizie si de indiferenta crasa, o stim foarte bine. Boala este lunga si are „la activ” 20 de ani. Si stiti cum se spune: „boala lunga…”.
