Warning: Array to string conversion in /home/greenreport/public_html/wp-includes/shortcodes.php on line 433
Array

Unirea Alba: Rosia Montana fata In fata cu cianura

Proiectul minier de la Rosia Montana este cu siguranta unul dintre cele mai controversate proiecte industriale din Romania ultimului deceniu. Cianura, poluarea mediului inconjurator, natura moarta sunt doar cateva din temerile pe care le au cei care se opun proiectului companiei Rosia Montana Gold Corporation. Care este adevarul? Care este pretul platit de natura pentru un proiect care afirma ca va aduce peste 4 miliarde de Euro in economia romaneasca?

– La Rosia Montana urmeaza sa fie dezvoltata cea mai mare mina de aur din Europa. Ce riscuri comporta proiectul minier pe care il propuneti asupra mediului? Sunt indreptatite temerile vizavi de cianura?

– Va fi cea mai mare mina de aur din Europa pentru ca va produce anual cea mai mare cantitate de aur, nu pentru ca s-ar intinde pe o suprafata foarte mare. Din contra, este un proiect compact, care concentreaza toate obiectivele miniere intr-o "amprenta" de doar 12 kmp, si mai are vreo 4 kmp de zone protejate istoric si natural si zone de protectie. Orice proiect industrial prezinta, in mod evident, riscuri, insa important este felul in care aceste riscuri sunt constientizate si controlate, astfel incat impactul asupra mediului si asupra comunitatii sa fie minim. Conceptul care sta la baza proiectului nostru este cel de minerit responsabil, care pana acum in Romania nu a existat, in special daca ne gandim la industrializarea masiva din perioada comunista.

Cianura este un cuvant care sperie, dar este o substanta folosita in foarte multe ramuri industriale. Putina lume stie ca din productia mondiala de cianura doar 13% se foloseste in minerit, restul mergand in industria produselor de sinteza chimica – in special a maselor plastice, industria cosmetica, farmaceutica, alimentara, galvanizari si acoperiri metalice etc. De asemenea, putina lume stie ca aceasta substanta a fost folosita in mineritul romanesc zeci de ani, la Baia Mare, Baia de Aries sau Gura Barza.

Este absurd sa afirmam ca este o substanta nepericuloasa, insa toxicitatea ei este conditionata de modul in care este utilizata si mai ales de concentratia sa. Astazi, orice companie miniera din Europa care foloseste cianura in procesul de extractie trebuie sa respecte legislatia europeana privind managementul deseurilor extractive, altfel proiectul nu primeste autorizatia de functionare – si aici ma refer la Directiva Europeana 2006/21, intrata in vigoare si in Romania in august 2008.

Conform acestei directive, in noile mine, nivelul maxim de cianura la descarcarea in iaz nu trebuie sa depaseasca 10 mg/l. Sterilul care va fi deversat in iazul de decantare propus de Proiectul Rosia Montana va contine o concentratie de cianura de 5-7 mg/litru, deci sub limita admisa de UE. Prin comparatie, concentratia de cianura dintr-o ceasca de cafea poate ajunge la 6 mg/ litru.

Cianura este folosita in industria miniera de peste 100 de ani, iar in ultimii 20 de ani, 90% din aurul din intreaga lume a fost extras prin aceasta tehnologie. In Europa exista in prezent peste 20 de operatiuni care folosesc cianura in diferite stadii de dezvoltare (planificare, constructie, operare) in Suedia, Italia, Spania, Slovacia, Finlanda, Turcia. De asemenea, se foloseste cu succes in Groenlanda, SUA, Canada, Australia si Noua Zeelanda.

l"Tehnologia folosita corect: asta vrem sa facem la Rosia Montana"

– Se vorbeste foarte mult de tehnologii alternative care sa inlocuiasca procedurile bazate pe cianura.

– La scara industriala, toate operatiunile de extractie a aurului din minereuri cu continuturi scazute din intreaga lume utilizeaza, intr-o anumita faza, cianura de sodiu ca agent de lesiere. Este un proces folosit si verificat de peste 100 de ani, cu riscuri si masuri de prevenire a lor foarte cunoscute, care permite gestionarea in siguranta a acestei tehnologii. Desi cercetarile continua, nu exista in prezent alternative realiste la cianura pentru recuperarea aurului din minereuri cu continuturi scazute. Mai mult decat atat, cercetarile nu indica nici o tehnologie care ar putea fi dezvoltata pentru utilizare la scara industriala in viitorul apropiat.

Variantele alternative cunoscute astazi nu sunt fezabile

pentru Rosia Montana din cauza caracteristicilor minereului, cum ar fi continutul de aur de 1,5 grame la tona, continut ridicat de sulfuri si comportamentul aurului si argintului la alti reactivi. Alte substante, cum ar fi bisulfidul, amoniul, tiocianatul sau sulfitul prezinta deficiente majore la utilizarea lor – au un grad mare de toxicitate sau prezinta rezultate slabe de extractie, sau sunt in stadiu experimental, de laborator.

– Cum comentati proiectele de lege privind interzicerea cianurii in minerit?

– Cred ca este o varianta nerealista. Si razele X sunt periculoase. Insa, in fiecare zi, milioane de vieti sunt salvate de radiografii. Tehnologia folosita corect: asta vrem sa facem la Rosia Montana. Mai ales in conditiile actualei crizei economice, cand investitiile in aur s-au dovedit extrem de profitabile, este nerealist sa interzici industrii care pot relansa economia unei tari. Trebuie mai degraba sa oferi solutii viabile, cu un impact minim asupra mediului. Vorbim de o tehnologie aplicata timp de peste 100 de ani in intreaga lume, de un proces verificat si controlat, care astazi ofera garantii. Folosite corect, aceste tehnologii inventate de om fac viata mai buna. De aceea au si fost inventate.

l"Baia Mare este garantia ca nu vom da gres"

– Accidentul de la Baia Mare. Care ar fi asemanarile?

– Niciuna. Vorbim de doua companii si doua proiecte total diferite. Spre exemplu, concentratia de cianura din iazul de decantare al exploatarii de la Baia Mare a fost de cateva sute de mg/litru, in timp ce proiectul de la Rosia Montana prevede o concentratie a cianurii la deversarea in iaz de 5-7 mg/litru. Barajul de la Rosia Montana este diferit in mod semnificativ de cel de la Baia Mare in ceea ce priveste proiectarea, constructia, capacitatea de stocare si rezistenta.

Astfel, barajul de la Rosia Montana va fi construit din piatra, pe o vale naturala, in timp ce barajul de la Baia Mare a fost construit in totalitate din steril de procesare. Barajul de la Rosia a fost proiectat de una dintre cele mai prestigioase companii de profil din lume si gandit astfel incat sa faca fata unui cutremur masurand 8 grade pe scara Richter si unor precipitatii catastrofale, care apar o data la 100 de milioane de ani. Pe scurt, Baia Mare este garantia ca noi nu vom da gres. Cunoastem greselile de acolo si investim pentru a fi siguri ca nu se vor repeta.

– Ce ramane in urma cianurii?

– Cu siguranta o Rosie Montana mai curata decat cea de acum, unde localnicii vor avea un nivel de trai mai bun. Activitatile miniere practicate in trecut au dus la poluarea solului si a apelor din zona, astfel incat, in prezent, apele din Rosia Montana se afla intr-un stadiu critic, sunt foarte acide si au o culoare rosie data de concentratiile mari de metale grele pe care le contin. Daca nu se va face nimic in aceasta privinta, generarea de ape acide ar putea continua la Rosia Montana pentru sute de ani, deoarece roca din vechile halde de steril si galerii continua sa reactioneze cu apa si oxigenul din aer. Compania noastra si-a asumat raspunderea ca, prin implementarea si derularea proiectului de la Rosia Montana, sa rezolve problema apelor poluate din zona, proces care ar costa statul roman zeci de milioane de dolari. Astfel, cu proiectul minier de la Rosia Montana, calitatea apei va fi net superioara celei existente in prezent.

De asemenea, intreaga zona industriala a proiectului va fi reabilitata progresiv, pe tot parcursul exploatarii miniere, si nu doar la final. Dintre cele patru cariere, trei vor fi umplute si apoi acoperite cu vegetatie, pentru a se incadra armonios in peisajul natural, iar una va fi umpluta cu apa si transformata intr-un lac de agrement. La randul sau, iazul de decantare va deveni un platou inalt, acoperit cu vegetatie.

Inca dinaintea inceperii exploatarii miniere, vom planta peste 1.000 de hectare de padure, chiar daca proiectul minier presupune despadurirea a doar 255 de hectare. In plus, ecologizarea este asigurata prin depunerea anuala a unei garantii financiare, al carei scop este acela de a acoperi cheltuielile de reabilitare a zonei in cazul in care compania nu isi indeplineste angajamentele luate.

spot_img

Ultimele știri