Romania, dezavantajata de ratarea unui acord la Copenhaga

Textul negocierilor climatice care trebuie finalizate la Copenhaga are deocamdata multe paranteze patrate asupra carora nu s-a ajuns la consens, cu cateva saptamani inainte de summitul ONU unde se asteapta semnarea unui acord post-Kyoto. Daca din punct de vedere politic este posibil un acord, acest lucru este greu de realizat din punct de vedere tehnic, ne explica Doru Irimie, consilier in cadrul directiei de Paduri si Dezvoltare Forestiera a Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR) si membru al grupului de lucru care elaboreaza pozitia Romaniei in cadrul negocierilor internationale inaintea summitului pe tema schimbarilor climatice din decembrie. Intr-un interviu acordat Green Report, el vorbeste despre dezavantajul pe care l-ar avea Romania in cazul in care liderii lumii nu ajung la un acord in decembrie.

Interviu de Carmen Albisteanu
carmen.albisteanu@green-report.ro

Faceti parte dintr-un grup de lucru format din reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, Economiei, Mediului, Agriculturii si Transporturilor. In ce consta activitatea grupului si care este rolul lui?

Rolul grupului de lucru este de a pregati pozitia Romaniei in negocierile internationale care se finalizeaza la Copenhaga cu un acord care va urma protocolului de la Kyoto. Pozitia pe care o stabilim noi in cadrul grupului de lucru va fi sustinuta, in primul rand, in cadrul negocierile din interiorul UE. Acolo este locul unde noi, ca stat membru, avem posibilitatea sa ne exprimam si sa ne aparam pozitia.

Statele membre vorbesc cu aceeasi voce, cea a presedintiei UE – Suedia. La acest nivel, ca stat membru nu mai ai oportunitatea de a te exprima, tot ce poti sa faci este sa iti sustii pozitia in cadrul grupurilor de lucru. Iar daca nu exista consens, ceea ce se poate intampla este ca Uniunea Europeana sa nu se poata prezenta o singura voce, ci o pozitie diluata, nu foarte clara.

Care este rolul MAPDR in cadrul grupului de lucru?

Concret, rolul MAPDR este de a formula pozitia Romaniei pe doua aspecte: LULUCF (Land Use, Land-Use Change and Forestry) si REDD (Reducing emisiion from deforestation and forest degradation). Primul se refera la angajamentele statelor dezvoltate, iar al doilea la tarile in curs de dezvoltare, mai ales la cele care detin suprafete intinse de paduri tropicale, al caror ritm de defrisare a fost foarte intens in ultimii ani.

Land Use, Land-Use Change and Forestry (LULUCF) include activitatea de folosinta a terenurilor. Acesta este un capitol important intrucat emisiile din agricultura, administrarea ingrasamintelor pe baza de azot reprezinta 10% din emisiile totale, iar emisiile din folosirea terenurilor reprezinta pana la 14-20%. In total, nivelul de emisii ajunge pana la 30%, ceea ce inseamna ca ne situam pe locul doi din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera dupa sectorul de energie si transport. Din procentul de 14% cat reprezinta emisiile din LULUCF, cea mai mare parte este cauzata de sectorul forestier, de defrisarea padurilor.

Pe de alt aparte, REDD este un instrument de oprire a degradarii padurilor si terenurilor in tarile in curs de dezvoltare. Problema care se discuta este finantarea acestuia. O varianta ar fi prin piata carbonului, insa ONG-urile vor ca acesta sa fie finantat din fonduri publice, dar acestea sunt limitate. Se va ajunge probabil la o combinatie.

Care sunt directiile de dezvoltare forestiera in Romania si ce urmaresc ele?

Pe de-o parte trebuie sa stocam emisiile in paduri, iar pe de alta trebuie sa utilizam padurea in scop energetic. Lemnul nu mai stocheaza de la o anumita varsta. Din contra, incepe sa produca emisii si este perfect normal sa folosesti lemnul respectiv in scop energetic. Emisiile din arderea biomasei sunt mult sub emisiile produse la arderea combustibililor fosili. Astfel ca, dezvoltarea forestiera se axeaza pe componenta de biomasa din Planul National de Actiune pentru implementarea pachetului Energie si Schimbari Climatice care are ca termen iunie 2010, dupa care urmeaza procesul de monitorizare si, in cazul in care nu se urmeaza planul, procedura de infringement.

Ce presupune acest pachet in domeniul padurilor?

In afara de cei 20-20-20, va trebui sa crestem eficienta energetica in locuintele individuale care se incalzesc cu lemne, deoarece este foarte redusa in prezent in Romania. In al doilea rand, va trebui sa utilizam in mod superior biomasa forestiera, nu trebuie sa mai lasam lemn sa se descompuna in zonele mai putin accesibile sau lemn care in momentul asta este greu vandabil deoarece exista cheltuieli de recoltare, ambalare si transport mai mari decat pretul pietei; trebuie intarit sistemul de control si paza in domeniul silviculturii, pentru ca daca ai pe piata neagra o cantitate mare de lemn nu e nimeni dispus sa isi ia mai scump. Nu putem creste prea mult cantitatea de lemn pe care o exploatam pentru ca avem o structura destul de nefavorabila pe clase de varsta, care nu ne permite sa recoltam prea mult in deceniile urmatoare, insa ne permite sa stocam, pentru ca padurile noastre au 60-70 de ani, varsta la care stocheaza cel mai mult. Nu in ultimul rand, sa mai facem ceva prin instrumentele pe care le avem pentru atingerea tintelor legale. O tinta foarte optimista in Codul Silvic, doua milioane de hectare de paduri noi, fata de cele sase milioane deja existente, pana in 2030, este foarte optimista, avand in vedere faptul ca se impaduresc alte terenuri decat cele forestiere, terenuri degradate.

Care sunt cele mai importante aspect ale negocierilor in cadrul UE? Pe ce subiecte nu exista consens?

Aspectele controversate sunt si cele mai importante – tintele de reducere si de finantare. UE ne cere o reducere de 20%, pe care o avem deja prin pachetul “Energie si schimbari climatice”. Noi suntem dispusi la 30% in cazul in care si alte state dezvoltate se angajeaza pentru tinte asemanatoare si in cazul in care economiile in curs de dezvoltare isi asuma si ele un angajament orientat spre o economie cu emisii reduse.
Alt punct sensibil al negocierilor este reportarea AAU-urilor (n.r. Assigned Amount Units, adica nivelul de emisii pe care o tara are voie sa il produca intr-o anumita perioada de timp, conform protocolului Kyoto). Tarile care nu vor avea surplus de AAU-uri si vor fi nevoite sa cumpere prin mecanismul flexibil national emision trading nu doresc ca acestea sa fie reportate, vor sa se stearga. Speculativ, au si un interes de a le cumpara pana in 2012. In conditiile in care ele nu mai sunt, pretul cade imediat si atunci apare posibilitatea de a le cumpara. Noi si cateva alte state membre avem alt interes.

Credeti ca se va ajunge la un acord in decembrie?

Politic, da, pentru ca schimbarile climatice sunt foarte sus pe agenda politica, aproape ca nu gasesti discurs care sa nu le includa. Tehnic, legal, este necesar pentru ca altfel nu mai avem nimic dupa protocolul de la Kyoto. A durat opt ani sa fie ratificat si a activat doar trei ani. Daca se mai prelungeste situatia, ne putem trezi in 2012 ca nu avem nimic in vigoare si nu avem ce sa aplicam. Totodata, o prelungire a protocolului de la Kyoto este inacceptabila, pentru ca ii exclude pe americani, poluatorii numarul 1, pe chinezi, poluatorii numarul 2 si pe altii. UE si alte cateva state dezvoltate nu pot sa faca diferenta. Tehnic, este problematic pentru ca asa cum arata documentul oficial dupa runda de negocieri de la Bonn – de 200 de pagini cu sute de alternative si mii de paranteze patrate asupra carora nu s-a ajuns la un consens, este foarte, foarte greu si probabil ca va trebui schimbat ceva: sa se lucreze foarte mult, sa se formeze un climat de cooperare. Sunt multe necunoscute. Se discuta ca ar fi doua posibilitati: daca nu se ajunge la un acord la Copenhaga in forma in care s-a pornit la drum acum doi ani, sa se ajunga doar la un acord politic cu niste angajamente generale, urmand ca intr-un an sau doi sa se clarifice, pentru ca si cu Kyoto a fost cam la fel.

Unul dintre principalele puncte ale acordului se refera la masurile de adaptare la schimbarile climatice? Ce ar presupune aceste masuri in cazul Romaniei?

Pe adaptare s-a ajuns la un acord, exista un fond de adaptare finantat intr-o anumita cota din valoarea share-urilor tranzactionate prin CDM. Adaptarea la schimbarile climatice se refera la statele subdezvoltate, la insule, la zonele aride si ecosistemele care ar fi afectate de o crestere cu un grad a temperaturilor. Ce inseamna adaptare la noi? Avem planul national de actiune impotriva desertificarii, programul de promovare si testare a speciilor, sunt masuri de cultivare a solului care sunt favorabile acumularii de apa in sol, exista posibilitatea de adaptare a categoriei de folosinta a terenului, irigatiile rationale, facute cum scrie la carte. Este greu de crezut ca vom mai putea aplica strategia pusa la punct, sa extindem suprafata irigata la cateva milioane de hectare, pentru ca in conditiile astea nu este nicio afacere, spre exemplu, sa pompezi apa de la adancime ca sa irigi culturile de grau, care au o rentabilitate mica.

Daca nu va fi semnat un acord, care vor fi consecintele pe plan international si local?

Pe plan national, consecintele vor fi triste. Pentru ca o sa mergem oricum cu ce ne-am angajat, tinte care nu numai ca nu vor contribui decisiv la reducerea emisiilor si a incalzirii globale, dar aduc Uniunii un dezavantaj din punct de vedere al competitivitatii economice. Daca altii nu au nicio restrictie de emisii si pot sa se dezvolte cum vor, iar noi trebuie sa adaptam orice proces la low emission, nu suntem intr-o pozitie favorabila, ca noi mai avem inca de recuperat anumite decalaje fata de media europeana. Nu este deloc in interesul nostru sa nu avem nimic dupa Copenhaga.
 
Care ar trebui sa fie prioritatile Romaniei dupa semnarea acordului?

Depinde de textul acordului, depinde de ce va mentiona in legatura cu LULUCF si REDU. Va trebui sa vedem cum putem sa dezvoltam structura fondului forestier ca sa tragem avantajele maxime de pe urma sistemului de contabilizare.

Cat de bine este promovat summitul COP15 in Romania?

Pot sa va spun ca, din sondajele pe care le-am vazut, ca un procent important de persoane nu stiu despre ce se intampla in decembrie. Este un procent sub media europeana si nu doar la nivel de opinie publica, dar si la nivel de cercetare, de teorie, de expertiza, la nivel politic. Este foarte usor in UE sa gasesti dialog pe tema asta, insa este un pic mai greu in cazul nostru. E loc de mai bine.

Cum se va schimba viata cotidiana a romanilor dupa summitul COP15?

Depinde foarte mult de continutul acordului. Oricum ar fi, este cert ca va trebui schimbat ceva si vorbesc in primul rand de eficienta energetica, de incalziorea in locuintele individuale, pentru ca si la capitolul asta suntem pe locul 26 din 27 in UE. Lasand la o parte tintele, pana acum ne-a fost simplu sa respectam Kyoto fara un efort sau o strategie respectata ad literam din cauza ca am avut industria care a colapsat in anii 90. Agricultura, care era si ea responsabila pentru un nivel ridicat de emisii, a scazut, au scazut nivelul de irigatii si de aplicare a fertilizantilor. Este o relatie foarte stransa intre emisii si activitatea economica. Dar pe viitor nu ne mai permitem si atunci vor trebui eforturi suplimentare, oricare ar fi rezultatele acordului.

Foto: Anita Vizireanu

spot_img

Newsletter-ul de mediu

Ultimele știri