Text de Gabriel Paun, coordonator campanii Greenpeace Romania
Porumbul reprezinta una dintre cele mai raspandite culturi comerciale de pe glob. Il regasim in multe dintre alimentele pe care le consumam frecvent, de la bauturi racoritoare sau alcoolice si paine, pana la alimente procesate sub forma de sirop sau amidon. Cantitati insemnate sunt folosite ca hrana pentru animale. Multi oameni, in tari precum cele din America Latina si Africa de Est, folosesc porumbul ca principala sursa de hrana.
In acest moment, companii agrochimice multinationale incearca sa preia controlul asupra acestei surse principale de hrana prin promovarea unor varietati de porumb modificate genetic (MG), despre care afirma ca ar aduce beneficii omenirii. Adevarul e ca foarte multi fermieri care au cultivat porumb MG nu au obtinut inca niciun beneficiu promis de acele companii. In plus, porumbul MG ameninta serios mediul, animalele si sanatatea oamenilor. Iata, in editia din aceasta luna a "Green Report", primele trei dintre cele sase mituri lansate de industria ingineriei genetice, dar si realitatea din spatele cultivarii si consumului de porumb MG.
Mitul 1: "Porumbul MG nu dauneaza mediului inconjurator"
Cea mai mare parte din porumbul modificat genetic (MG) cultivat in intreaga lume este porumbul Bt, o varietate care isi produce toxinele necesare distrugerii insectelor daunatoare. S-a dovedit insa ca toxinele porumbului Bt afecteaza si unele specii de fluturi. Specialistii mai sunt ingrijorati si de efectele culturilor de porumb Bt asupra terenurilor agricole. Si asta pentru ca toxinele porumbului modificat genetic sunt eliberate prin radacini si se pot acumula in sol. T25 este un alt soi de porumb modificat genetic in laboratoarele companiei germane Bayer. Acesta a fost proiectat sa fie tolerant la ierbicidele totale (HT). In timp, s-a dovedit ca si buruienile au reusit sa dezvolte o rezistenta la acest tip de ierbicide, lucru care i-a determinat pe agricultori sa foloseasca o cantitatea tot mai mare de substante chimice. Ierbicidele cu care se stropeste porumbul MG sunt, in cele mai multe cazuri, extrem de daunatoare pentru mediu. De exemplu, ierbicidele cu care a fost stropit porumbul T25 – glufosinat de amoniu – au fost descrise ca avand "un risc major pentru mamifere" de catre Autoritatea Europeana de Protectie a Consumatorului.
Mitul 2: "Porumbul MG nu dauneaza consumatorilor"
In 2005, intr-un caz initiat de Greenpeace, un tribunal din Germania i-a cerut companiei agrochimice Monsanto sa publice rezultatele studiilor efectuate pe cobai hraniti cu porumb Bt MG (MON 863). Cercetatorii Monsanto au spus ca nu a reusit sa descopere efectele negative ("semne de toxicitate") in organele interne ale cobailor. Refacute de cercetatori independenti, rezultatele au fost socante. Cobaii hraniti cu porumbul modificat genetic au prezentat semne de toxicitate la nivelul rinichilor si ficatului. In ciuda rezultatelor, porumbul modificat genetic fusese deja aprobat in peste 10 tari in intreaga lume, inclusiv in UE. Autoritatile din aceste tari au avut in credere deplina in cercetarile industriei agrochimice, ignorand studiile independente, si au permis unui produs de mare risc sa se strecoare prin sistemul de autorizare. Acest caz pune din nou accentul pe nevoia urgenta a cat mai multor cercetari independente asupra efectelor negative generate de porumbul MG.
Mitul 3: "Porumbul MG este necesar in lupta impotriva schimbarilor climatice"
Biomasa folosita pentru a produce energie curata, durabila, are un rol important in lupta impotriva schimbarilor climatice. Totusi, studii independente confirma ca etanolul obtinut din porumb este o forma de bioenergie ineficienta. In primul rand, folosirea porumbului ca materie prima pentru obtinerea etanolului duce la cresterea preturilor cerealelor si ameninta sigurant a alimentara in statele sarace ale lumii. In al doilea rand, exista un acord deschis care spune ca economiile de dioxid de carbon (CO2) obtinute prin folosirea etanolului produs din cereale sunt mici sau chiar negative, depinzand de tehnicile de productie utilizate si de inputurile surselor de energie.
In al treilea rand, folosirea porumbului MG pentru biocombustibil este o perspectiva chiar mai riscanta. Si asta pentru ca porumbul MG destinat combustibilului industrial contine proteine care, in mod normal, nu sunt prezente in dieta umana. Aceste proteine au potentialul de a fi toxice si de a provoca alergii. Din acest motiv, reprezentantii Departamentului de agricultura din Africa de Sud au respins, in martie 2007, solicitarea companiei Syngenta de a cultiva porumb MG destinat productiei de etanol.
