În lunile de iarnă, spitalele din România înregistrează peste 2.000 de cazuri suplimentare de boli cardiovasculare și sute de internări pentru afecțiuni pulmonare, corelate cu valorile ridicate ale poluării. În podcastul Green Report Ce s-a ars în plămân, nu se mai reface, dr. Beatrice Mahler vorbește despre legătura dovedită dintre particulele PM2,5 și sănătatea publică, studiile ignorate de autorități și absența specialiștilor din procesul decizional privind calitatea aerului.
Într-un nou episod al Green Report Podcast, dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog și fost manager al Institutului „Marius Nasta” din București, explică de ce aerul contaminat afectează întregul organism, de la creier până la sistemul cardiovascular.
„Plămânul nu se reface. Ceea ce s-a pierdut nu mai poate fi recuperat, dar există zone de rezervă care ne ajută să trăim”, spune dr. Mahler, subliniind importanța prevenției și a unei vieți active în combaterea efectelor poluării.
Episodul aduce în prim-plan legătura dovedită dintre aerul poluat și bolile respiratorii sau cardiovasculare, dar și responsabilitatea individuală – de la reducerea surselor de poluare în locuințe, până la implicarea civică pentru politici publice care protejează sănătatea comunității.
„Avem soluții. Important este să conștientizăm cât de mult contează fiecare respirație”, transmite dr. Mahler.
Bolile pulmonare nu mai pot fi atribuite exclusiv fumatului
Expunerea la factori de mediu, precum aerul poluat sau fumul produs de gătitul pe sobe, contribuie semnificativ la îmbolnăvirea plămânilor.
Dr. Beatrice Mahler atrage atenția asupra unei direcții de cercetare tot mai importante în medicina respiratorie: legătura dintre poluare și bolile pulmonare cronice.
„Este o direcție spre care, vrem, nu vrem, trebuie să mergem, pentru că lumea științifică trebuie să găsească răspunsuri”, afirmă dr. Mahler, subliniind nevoia de cercetare în domeniul impactului factorilor de mediu asupra sănătății.
Dacă în trecut se considera că boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este asociată exclusiv cu fumatul, realitatea este mult mai complexă.
„Existau un număr de pacienți care nu erau fumători și care totuși sufereau de boli cronice pulmonare”, explică medicul.
Tot mai multe studii evidențiază rolul determinant al particulelor toxice în apariția bolilor respiratorii, inclusiv al cancerului pulmonar, chiar și în rândul nefumătorilor.
„Numărul crescut de cancere apare nu doar la cei care fumează”, adaugă dr. Mahler.
Un exemplu notabil vine din Asia, unde cercetătorii au analizat situația femeilor care dezvoltau boli pulmonare deși nu fumaseră niciodată.
„Femeile erau bolnave de boli pulmonare, deși nu erau fumătoare. Găteau pe sobe toată viața lor, foc deschis, cu lemne, cu ce puteau, iar ele inhalau acele particule prin activitatea zilnică pe care o făceau”, explică dr. Mahler.
Rezultatul: afectarea funcției pulmonare cauzată de expunerea repetată la poluanți domestici.
Aceste descoperiri au determinat comunitatea științifică să reevalueze relația dintre sănătate și aerul pe care îl respirăm.
Costurile ignorării poluării: comunități bolnave și presiune pe sistemul medical
Calitatea aerului a devenit o preocupare esențială pentru sănătatea publică, pe măsură ce efectele industrializării necontrolate se acumulează în tăcere.
Dr. Beatrice Mahler explică de ce monitorizarea aerului și reglementările economice nu mai pot fi opționale.
„Industrializarea aduce și părți bune, dar și părți mai puțin bune”, avertizează medicul.
Fără măsuri care să reducă efectele nocive, costurile reale nu sunt doar de mediu, ci și economice.
„Atunci când nu reglezi părțile mai puțin bune, efectul este dezastruos din punct de vedere economic, aș spune, pentru stat”, susține dr. Mahler.
Presiunea se transferă asupra sistemului sanitar, iar cheltuielile cresc accelerat.
Populația din zonele afectate de poluare ajunge să depindă cronic de îngrijiri medicale.
„Oamenii care trăiesc în zonele respective ajung să fie niște persoane dependente de sistemul medical, dependente de medicamente”, subliniază ea.
Mai grav este că în lipsa informațiilor corecte, locuitorii nu înțeleg cauza reală a bolilor.
„Practic, nu înțeleg de ce, la un moment dat, toți se îmbolnăvesc”, spune Mahler.
Creșterea bolilor cronice respiratorii și cardiovasculare în comunități industrializate nu este întâmplătoare.
Este rezultatul direct al expunerii prelungite la aer poluat și al lipsei intervențiilor de prevenție.
Un exemplu frecvent întâlnit în cabinetul medicului pneumolog este cel al românilor întorși din străinătate, după ani de muncă în țări ca Spania sau Italia.
Odată reveniți în București, aceștia se confruntă cu probleme respiratorii recurente, deși nu au avut astfel de simptome în perioada petrecută în afara țării.
„Au ajuns în cabinetul medicului pneumolog întrebându-se de ce răcesc atât de des și de ce n-au răcit atâția ani de zile afară”, spune dr. Beatrice Mahler.
Chiar dacă unii ar putea pune aceste simptome pe seama stresului, a vârstei sau a condițiilor socio-economice, în multe cazuri, acești pacienți aveau un trai stabil.
Cauza reală este însă expunerea la aerul poluat din capitală.
„Nivelul de poluare din București produce o iritație atât de importantă la nivelul căilor aeriene, încât favorizează orice infecție respiratorie”, explică dr. Mahler.
Poluanții inhalatori determină o inflamație persistentă, care slăbește mecanismele naturale de apărare ale plămânului.
Într-un mediu curat, un plămân sănătos poate face față infecțiilor sezoniere.
Dar într-un oraș cu un nivel ridicat de poluare pe tot parcursul anului, capacitatea de apărare scade.
„La noi, din păcate, în restul anului, cel puțin în București, unde sunt și studii făcute, suntem expuși constant”, adaugă dr. Mahler.
Poluarea aerului provoacă 7 milioane de morți anual
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ șapte milioane de oameni mor în fiecare an din cauza calității precare a aerului.
În România, între 25.000–30.000 de decese anuale sunt atribuite direct poluării aerului.
Tot mai mulți pacienți încep să asocieze simptomele respiratorii cu poluarea.
„Din fericire, începem să conștientizăm impactul pe care poluarea aerului îl are asupra organismului”, spune dr. Mahler.
Medicul observă o schimbare în percepția pacienților, care vin deja informați.
„Sunt pacienți care ajung în cabinet și mă întreabă dacă problemele lor nu sunt legate de nivelul crescut de poluare din aer”, explică Mahler.
Craiova este unul dintre orașele unde pacienții ridică frecvent această întrebare.
„Sunt pacienți din orașe unde știm că există probleme de poluare și afecțiuni agravate de acest factor”, precizează medicul.
Poluarea urbană are surse și caracteristici diferite în funcție de sezon.
Vara, aerul este afectat în principal de transportul rutier și ozonul de la nivelul solului.
„Poluarea vine din modul în care roțile rulează pe asfalt, iar ozonul devine toxic pentru plămâni”, avertizează dr. Mahler.
În sezonul rece, situația se agravează.
„Avem o combinație între poluanții emiși de trafic, poluarea industrială și încălzirea în locuințe”, explică ea.
Soluția nu este renunțarea la transport sau încălzire, ci regândirea acestora.
„Cred că nu trebuie să eliminăm nici măcar transportul, dar trebuie să-l facem astfel încât să putem trăi împreună în același oraș”, spune dr. Mahler.
Mersul pe bicicletă în orașele poluate poate deveni periculos pentru sănătate
Transportul alternativ este o soluție necesară în orașele sufocate de trafic, dar care trebuie susținută prin infrastructură reală și funcțională.
În București, lipsa pistelor pentru biciclete, integrarea deficitară cu transportul public și expunerea ridicată la poluare reduc considerabil beneficiile mișcării fizice.
„Avem câteva piste de biciclete, dar se termină brusc. Nu ai cum să te bazezi pe ele în mod constant”, spune dr. Beatrice Mahler.
Ea subliniază că mersul cu bicicleta trebuie corelat cu opțiuni de transport urban mai prietenoase și adaptate realităților zilnice.
„Abia de curând putem urca bicicleta în metrou, dar nu și în autobuz. Poate vrei să pleci de acasă cu bicicleta și să o combini cu un mijloc de transport, fără să faci 20 de kilometri pedalat până la muncă”, explică Mahler.
Pe lângă lipsa infrastructurii, o altă problemă majoră o reprezintă aerul toxic.
Bucureștiul este vizat de o procedură de infringement pentru depășirea limitelor legale privind calitatea aerului urban.
Comisia Europeană a constatat niveluri ridicate de PM10 și NO2, fără măsuri eficiente din partea autorităților române.
În 2024, a fost declanșată o nouă procedură din cauza lipsei unui Plan Integrat de Calitate a Aerului actualizat.
Depășirile persistente și monitorizarea deficitară expun România la sancțiuni și pun în pericol sănătatea publică.
Efortul fizic intens crește frecvența respirației și implicit cantitatea de particule poluante inhalate.
„În momentul în care respirăm aer încărcat de particule și facem efort, concentrația de poluanți inhalată este mult mai mare”, explică Mahler.
Particulele fine, precum PM2.5 sau PM1, nu se opresc în plămâni.
„Acestea trec în sânge”, avertizează ea. „De aceea poluarea este o boală multisistemică, afectează toate organele.”
Tot mai multe afecțiuni sistemice sunt corelate cu nivelul crescut de poluare, deși majoritatea dovezilor sunt încă retrospective.
„Vedem câți bolnavi sunt și ce nivel de poluare există. Statistic, apar corelații”, spune dr. Mahler.
Medicina viitorului: va putea dovedi poluarea ca sursă directă de boală?
În viitor, cercetarea ar putea permite identificarea cauzalității directe între tipul de poluanți și boala suferită.
„Ne-ar plăcea să putem spune pacientului: boala aceasta o ai pentru că ai fost expus la un anume poluant, iar predispoziția genetică a permis apariția ei. Eu cred că se va ajunge și acolo”, concluzionează dr. Mahler.
Legătura directă dintre poluare și îmbolnăvire e tot mai vizibilă, însă dovezile medical-legale rămân dificil de obținut.
Întrebată dacă medicina va putea furniza în viitor probe pentru a susține procese împotriva statelor sau orașelor poluatoare, dr. Beatrice Mahler a răspuns:
„La modul ideal, da. La modul real, nu. Pentru că, în acest moment, nu știm cum să facem asta.”
Una dintre provocările majore rămâne identificarea în organism a particulelor nocive, precum microplasticele sau oxizii de azot.
„Particulele se transformă în alte substanțe odată intrate în contact cu organismul și nu știm să le dozăm”, explică dr. Mahler.
Doar câteva studii mici reușesc momentan să detecteze astfel de substanțe în sânge.
„Dozarea acestor particule este extrem de limitată. Sunt doar studii pe loturi mici de pacienți.”
Chiar dacă un cetățean ar da în judecată statul pentru daune cauzate de poluare, legislația actuală nu oferă suficient sprijin.
Dr. Mahler oferă un exemplu din practica medicală:
„Un coleg de-al meu a dat în judecată un pacient cu tuberculoză care refuza tratamentul, dar a pierdut. Instanța a decis că, atâta timp cât nu poți demonstra îmbolnăvirea directă a altcuiva, cazul nu există.”
Această limitare juridică împiedică inclusiv acțiunile sistemului de sănătate publică.
De aceea, soluția nu este doar medicală, ci și politică.
„Avem nevoie de un cadru legislativ clar, construit cu experți, nu prin conferințe lungi în care vorbim mai mult noi”, spune dr. Mahler.
Ea subliniază nevoia urgentă de colaborare reală între decidenți, cercetători și medici.
„Obiective clare, dovezi științifice valide, soluții aplicabile acum, nu doar în viitor.”
Specialiștii lipsesc din deciziile privind calitatea aerului, deși dovezile medicale există
În opt ani de activitate, dr. Beatrice Mahler spune că a fost invitată o singură dată de autorități să își exprime opinia într-un cadru oficial.
„Nu spun că sunt eu specialistul absolut în poluare, dar nici străină nu sunt. În opt ani, am fost invitată o singură dată”, afirmă medicul.
Parlamentul are în prezent în dezbatere noua directivă europeană privind calitatea aerului.
Totuși, autoritățile nu au cerut părerea celor care se confruntă zilnic cu efectele poluării asupra sănătății.
„Știu de acest lucru de la organizațiile non-guvernamentale. Și e bine că se dezbate”, subliniază ea.
Mahler atrage atenția că medicii nu trebuie să proiecteze politici de mediu, dar trebuie consultați pentru a descrie impactul sanitar real.
„Medicul vine cu partea finală: arată ce se întâmplă în lipsa acțiunii. Politicul trebuie să asculte și să acționeze cu specialiștii la masă.”
Ea oferă exemple concrete, pe bază de date, care demonstrează legătura clară dintre poluare și spitalizări.
Un studiu realizat în București, pe o perioadă de cinci ani, a arătat că atunci când crește concentrația de PM2,5 și PM10, crește și numărul internărilor în secțiile de pneumologie.
„Sute de cazuri, chiar peste o mie de internări pe lună. În lunile de iarnă, apar peste 2.000 de cazuri suplimentare de boli cardiovasculare. Crește și incidența accidentelor vasculare cerebrale.”
Un alt studiu arată o corelație între nivelurile ridicate de poluare și incidența tuberculozei în sudul și estul țării.
„Nu spun că poluarea provoacă tuberculoză. Dar crește inflamația pulmonară și favorizează transmiterea bolii”, explică Mahler.
„Dacă nu vă place, vă puteți muta” (dezbatere despre aerul poluat în Parlament)
Raluca Fișer, moderatoarea podcastului Green Report, a rememorat o intervenție dură a unui fost președinte al Comisiei de Sănătate din Senat, în contextul unei dezbateri despre impactul poluării.
„Era o ședință comună a Comisiei de Mediu și a Comisiei de Sănătate, cu un studiu prezentat de reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății despre efectele mașinilor diesel. S-a vorbit despre cancere pulmonare, afecțiuni respiratorii, totul documentat. Iar răspunsul a fost: doamna Fișer, dacă nu vă place aerul din București, vă puteți muta”, relatează Raluca Fișer.
Atitudinea defensivă și respingerea dovezilor științifice este, din păcate, o realitate în multe dintre dialogurile despre calitatea aerului din România.
„I-aș spune că și el trăiește în București. Poate nu simte poluarea, dar corpul lui o resimte, indiferent dacă o conștientizează sau nu”, spune dr. Beatrice Mahler.
Avertizările de poluare ar putea preveni internările inutile
Dr. Beatrice Mahler susține că accesul la date climatice și de poluare ar putea ajuta la prevenirea internărilor și agravării bolilor cronice.
„Din octombrie până în martie, crește nivelul de poluanți. Cel mai ridicat vârf e la final de ianuarie, început de februarie”, explică medicul.
Aceeași perioadă coincide cu un număr crescut de internări pentru afecțiuni respiratorii, cardiovasculare și neurologice.
Datele din studii arată o corelație directă între creșterea concentrațiilor de PM și incidența cazurilor severe.
„Ambele categorii sunt afectate, dar numărul mai mare de cazuri cardiovasculare e explicat de prevalența ridicată la nivel populațional”, spune dr. Mahler.
Impactul nu se oprește la simptome. În cazul pacienților cu boli pulmonare, fiecare infecție poate duce la pierdere de țesut funcțional.
„Chiar dacă infecția se vindecă, o parte din plămân se fibrozează. Nu vreau să creez panică, avem destul țesut pulmonar, dar e un risc real”, avertizează medicul.
O aplicație mobilă care să integreze date climatologice și de calitate a aerului, cu alerte dedicate pacienților cronici, ar putea deveni un instrument esențial pentru prevenirea agravării afecțiunilor respiratorii și cardiovasculare.
„Poate că nu poți evita să ieși din casă, dar dacă știi că nivelul de poluanți e crescut, iei măsuri. Îți administrezi preventiv tratamentul sau îți ajustezi dozele.”
„Poate că ar fi mai liniștitor să știu că nu mă îmbolnăvesc doar pentru că trăiesc în București”, spune dr. Mahler.
Ea atrage atenția că aerul poluat nu este întotdeauna vizibil sau mirositor, dar efectele sale sunt certe și de lungă durată.
„Aerul poluat este viclean. Îl simțim doar uneori, când miroase. În rest, nu știm nici măcar că e poluat în casă”, adaugă medicul.
Mahler subliniază că oamenii se obișnuiesc cu disconfortul și ignoră semnele. „Ne-am obișnuit să nu mai vedem stelele din București.”
În alte orașe ale lumii, în special în Asia Centrală, nivelurile de poluare determină închiderea școlilor.
„Acolo, copiii nu sunt lăsați să iasă din case când smogul e prea dens. Problemele sunt mult mai grave decât la noi”, spune Fișer.
Concluzia este clară: lipsa de voință politică și absența unei colaborări reale cu specialiștii compromit șansa României de a face politici de mediu bazate pe știință.
CITIȚI ȘI:
Calitatea aerului în marile orașe: Cum ne afectează sănătatea
Calitatea aerului în București: câtă poluare este în Capitală
Calitatea aerului în România și legislația amprentei de carbon
