Într-un episod memorabil al podcastului Green Report, Paul Georgescu, campion mondial la înot în ape înghețate, povestește despre recordurile sale extreme și despre lecțiile dure, dar valoroase, învățate acolo unde natura nu iartă.
În cadrul discuției, Paul împărtășește momentele care i-au marcat cariera sportivă, dar și lecțiile valoroase despre reziliență și perseverență, care se aplică nu doar în sport, ci și în viața profesională și în lumea afacerilor.
Un exemplu elocvent al modului în care determinarea poate transforma obstacolele în oportunități, acest episod al podcastului aduce o poveste inspirațională despre depășirea limitelor personale și succesul în fața celor mai dificile provocări.
Paul Georgescu, campion mondial la înot în ape înghețate și singurul român care a încheiat cele șapte curse din circuitul Ocean’s Seven, vorbește despre lecțiile dure, dar prețioase, învățate în cariera sa sportivă extremă și despre cum pot fi aplicate în viața de zi cu zi, dar și în business, în noul episod al Podcastului Green Report – Recorduri mondiale și lecții din apă înghețată.
Desigur, poveștile din apă nu sunt doar o metaforă pentru viața profesională – pentru Georgescu, înotul în ape înghețate reprezintă o adevărată școală a rezilienței.
Ce înseamnă, de fapt, să înoți în ape înghețate?
Pentru mulți, ideea de a înota în apă rece pare extremă. Dar pentru Paul Georgescu, definițiile sunt clare și diferențele esențiale.
„Ca să știți, apele înghețate sunt cele care au sub 5°C”, explică sportivul.
Apele reci, în schimb, încep de la aproximativ 6°C și pot ajunge până la 14–15°C.
În comparație, apa de la robinet, în zilele „reci”, are cam 14–16°C, de două-trei ori mai „caldă” decât mediul în care Paul înoată de obicei.
Amintindu-și de primele antrenamente, povestește cu umor cum aruncau cu bulgări de zăpadă în apă, iar aceasta rămânea neatinsă, „ca și cum refuza să se topească”.
Drumul către performanță: De la polo la înotul în ape deschise
Georgescu își descrie începuturile într-o familie de sportivi: „Tatăl meu era jucător de polo și antrenor, iar mama a fost handbalistă în echipa națională.”
Tatăl său, fost jucător și antrenor de polo, l-a aruncat în apă când era mic, la primul său antrenament, spunându-i să ajungă până la prima poartă și să se descurce, un moment care i-a rămas întipărit în minte și care i-a trezit dragostea pentru sportul acvatic.
Chiar dacă inițial nu îi plăcea să înoate mult, în timp, a descoperit plăcerea și satisfacția unei performanțe dincolo de limitele fizice.
„Ca poloiști, nu ne plăcea să înotăm mult, dar am început să apreciez acest sport pe măsură ce am învățat să înot pe distanțe mari.”
După ce a încheiat cariera în polo, Georgescu a explorat triatlonul, dar curând și-a dat seama că bicicleta nu era la fel de atractivă ca înotul.
A decis astfel să își concentreze toate energiile pe înotul în ape deschise.
„Eram printre primii triatloniști care ieșeau din apă, chiar primul. Așa a început povestea mea cu înotul în ape deschise.”
Intrarea lui Paul Georgescu în lumea înotului în ape înghețate nu a fost planificată, ci provocată.
Un moment-cheie a fost întâlnirea cu Gerry Kennedy, un înotător irlandez venit în România pentru o competiție de la Bâlea Lac, în mijlocul iernii.
„Era noiembrie sau decembrie. Gerry venise să înoate la Cupa Bâlea și mi-a fost prezentat de un prieten comun. Mi-a zis: ‘Hai să te întâlnești cu el, că are experiență și în ape deschise, și în ape înghețate.’ Așa a început totul.”
Gerry i-a explicat ce înseamnă, cu adevărat, să înoți în ape sub 5°C și cât de utilă ar fi o astfel de pregătire pentru Canalul Nordic, una dintre cele mai dificile traversări din circuitul Ocean’s Seven.
„Mi-a zis că, dacă vreau să fac Canalul Nordic cum trebuie, trebuie să mă antrenez și în ape înghețate. Atunci m-am gândit: Care e maximul? Care e cea mai grea provocare? Și mi-a zis clar: ‘Să înoți o milă în apă înghețată.’”
Pentru Paul Georgescu, recordurile nu sunt doar despre distanță sau timp, ci despre capacitatea de a rămâne calm, lucid și determinat în fața extremelor.
Iar apa înghețată avea să devină un nou teren de luptă, dar și de descoperire personală.
Înotul în ape înghețate: terapie șoc pentru minte și corp
Pentru Paul Georgescu, plăcerea de a înota în ape înghețate nu vine din momentul scufundării, ci din ce urmează după.
„Senzația de după e totul. Când începi să te încălzești, când simți că organismul se reactivează. E ca un restart. Te ridică. Îți dă o energie puternică, o stare de prezență totală”, mărturisește el.
Dar înotul în ape sub 5°C nu e doar despre performanță, ci, tot mai des, despre vindecare.
Paul povestește că mulți dintre cei pe care i-a întâlnit în comunitatea de „ice swimmers” nu erau acolo pentru adrenalină, ci pentru echilibru emoțional.
„Am cunoscut mulți înotători din Irlanda, din Anglia, care au trecut prin depresii grele. Unuia îi murise copilul. Altul era complet izolat de lume. Și s-au dus spre apele înghețate. Pur și simplu, îi scotea de acolo. Îi ținea prezenți.”
Paul spune că, din fericire, nu a cunoscut personal depresia. Dar recunoaște efectele transformatoare ale înotului în apă înghețată, chiar și în zilele obișnuite.
„Era iarnă, ger cumplit. Predam la școală. Și nu aveam niciun chef să plec după ore până la antrenament. Dar știam că dacă mă duc, o să mă întorc alt om. Și așa era. După o oră în apă rece, eram alt om.”
Lecții aplicabile în afaceri: provocările și obiectivele clare
Pentru Paul, atât în sport, cât și în afaceri, este esențial să ai obiective clare, să fii pregătit și să muncești din greu.
Georgescu a subliniat că succesul nu vine din absența dificultăților, ci din modul în care le gestionezi: „Provocările sunt peste tot. E ca în business, sunt momente când căutăm motivație și când ni se pare că nu mai avem energie pentru a merge mai departe. Asta face diferența: să te ridici și să continui, indiferent de provocări.”
„Piața sportivă seamănă foarte mult cu piața de business. Ambele sunt pline de provocări și de obstacole pe care trebuie să le înfrunți ca să ajungi la succes.”
Prima experiență cu înotul în ape înghețate a fost departe de un antrenament profesionist.
A fost, mai degrabă, o aventură la limita inconștienței.
„Era zăpadă mare, un ger cumplit, totul înghețat. Am ajuns și mi s-a spus: ‘Nu intrăm în piscina semiolimpică, hai în cealaltă, vizavi. Punem pe cineva să spargă gheața, facem două găuri și te bagi.’”
Așa a început. Cu o bară de metal și câteva bătăi din palme, Paul și-a făcut loc în apă.
„Eram până aici în apă, doar în slip, și spărgeam și eu gheața, ca să pot intra. Cei de pe margine erau toți cu telefoanele – ‘Hai, mai fă o dată! Hai, intră iar!’ Nu aveam habar ce fac.”
Drumul până la vestiar era de aproximativ 100 de metri, un calvar în condițiile date.
„Nu-mi mai simțeam picioarele. Mă țineam de câte unul, abia pășeam. M-am dus direct în saună, fără să stau pe gânduri. A fost cea mai mare greșeală.”
Intrarea bruscă în căldură, după expunerea la frig extrem, a declanșat un șoc termic.
„Tremuram din toate încheieturile. Era plin în saună și eu stăteam acolo, chircit, rugându-mă să nu se uite nimeni la mine.”
A fost o lecție dură despre ce înseamnă cu adevărat adaptarea la frig.
Dar și o poveste care, retrospectiv, l-a pregătit pentru ce avea să urmeze în cariera lui de campion mondial în ape înghețate.
„Learning by doing” și lecția lui Wim Hof
După experiența aproape haotică a primei băi în gheață, Paul a avut norocul să fie observat de cineva cu expertiză.
Unul dintre prietenii clubului Diamond era pasionat de metoda Wim Hof – celebra tehnică de respirație și expunere la temperaturi extreme.
„A zis: ‘Vreau să-l învăț pe băiatul ăla ceva, că a făcut o greșeală serioasă”, își amintește Paul, zâmbind.
Așa l-a cunoscut pe Valentin Bunea, cel care avea să-i devină mentor în adaptarea la frig.
„M-a învățat cum să respir înainte să intru în apă, ce exerciții să fac când ies, cum să-mi reglez temperatura corporală. Am început să aplic treptat tehnici din metoda Wim Hof, adaptate la ce aveam eu nevoie.”
Până atunci, Paul funcționase pe principiul „learning by doing”: mai întâi intri în apă, apoi înveți cum trebuia s-o faci.
„Puteam să fac un AVC, dacă nu aveam noroc. Bine că a fost doar o singură sesiune așa, și bine că m-am întâlnit cu omul potrivit la momentul potrivit.”
Procesul de adaptare nu a fost instantaneu, dar a fost eficient.
„Înainte de fiecare intrare în apă făceam respirațiile, iar când ieșeam, nu mă mai duceam direct în saună. Stăteam afară, făceam exerciții, îmi creșteam temperatura corporală natural, și abia apoi intram la căldură. Ușor, ușor, corpul meu s-a adaptat.”
Metoda Wim Hof, cunoscută pentru respirațiile și expunerea la frig, a pornit tocmai dintr-o traumă: moartea soției lui Hof.
„S-a dus în Tibet, a căutat, a descoperit metode. Și și-a revenit.”
Există studii recente care arată că expunerea controlată la condiții extreme, cum este înotul în ape înghețate, poate produce o recalibrare neurologică.
Practic, aceste sporturi pot contribui la reorganizarea conexiunilor din creier, ajutând la ieșirea din stări profunde de stres, anxietate sau depresie.
Meduze, curenți și rechini – lecțiile din natură în circuitul Ocean’s Seven.
Paul Georgescu: „A doua oară m-au scos inconștient din apă”
Paul Georgescu a povestit despre traversările sale extreme din cadrul Ocean’s Seven – circuitul care include cele mai dificile canale și strâmtori din lume.
Pentru el, fiecare loc a venit cu propriile provocări, de la ape reci și curenți puternici, până la întâlniri neașteptate cu viețuitoare marine.
„Fiecare traversare are specificul ei: Canalul Mânecii, cu apa rece și curenți puternici, sau Canalul Nordului, unde temperatura e între 11 și 13 grade Celsius. Mai sunt și meduzele și rechinii, dar asta face totul mai interesant.”
În Canalul de Nord, între Irlanda și Scoția, condițiile devin cu adevărat dure.
„Meduzele sunt peste tot, curenții sunt puternici, și mai apar și animale marine – rechinași sau balenușe. Rechinii sunt mai puțini pentru că apa e foarte rece”, spune sportivul.
Aceste experiențe nu sunt doar despre performanță sportivă, ci și despre antrenamentul mental, răbdare și capacitatea de a face față extremelor naturii.
„Mentalul, ca să facem, așa, un procentaj are din succes… e cam 75-80%.”
Un episod de neuitat a fost traversarea din Hawaii, între insulele Molokai și Oahu, cunoscută și sub numele de „Canalul Oaselor”.
„Acolo e un acvariu cu absolut orice. Trăiesc cele mai periculoase specii de rechini și meduze. Am văzut o balenă la vreo 500 de metri de mine – s-a ridicat puțin din apă, se vede pe filmare.”
În Gibraltar, considerat de mulți cea mai accesibilă dintre cele șapte traversări, Georgescu a învățat o lecție dură: natura nu respectă planurile omului.
„Eram în formă, aveam vântul și curenții de partea noastră, eram pe record. Apoi a venit ceața. Marocanii au zis: ‘Gata, toată lumea afară, ne vedem anul viitor’. A fost frustrant, dar așa e în sportul ăsta.”
Deși meduzele pot părea un pericol minor, pentru Paul au fost cele mai dificile de gestionat:
„La a doua încercare în Canalul Mânecii m-au scos inconștient din apă. Nu există soluții magice. Ne dăm cu o cremă anti-escare – eu amestec Sudocrem cu vaselină – dar nu protejează de înțepături. Meduzele te atacă pur și simplu.”
Motivația lui de a continua, în ciuda rănilor și riscurilor, vine dintr-un impuls interior puternic: „Cum termin un proiect, mă gândesc deja la următorul. Frigul, rănile, oboseala – toate sunt parte din traseu. Canalul Mânecii a fost începutul. După aia știam: fac tot Ocean’s Seven.”
În final, lecția esențială pentru Georgescu nu vine din performanță, ci din reziliență:
„În tot acest proces, am învățat că totul se bazează pe mental. Natura este imprevizibilă, dar dacă îți asumi riscurile și înveți din fiecare greșeală, ajungi la un nivel superior.”
Motivația din partea copiilor: „Am înotat pentru ei”
Un moment emoționant al poveștii lui Paul a venit din partea copiilor pe care i-a inspirat în timpul pregătirilor pentru traversarea Canalului Mânecii.
La școala unde era profesor de sport, Paul le-a dat elevilor o motivație puternică.
„Înainte să plec în septembrie, am avut o oră de înot cu copiii. Le-am spus să îmi semneze numele pe brațe, iar când m-am uitat la ele în timpul înotului, mi-am amintit de ei, de acești copii care mă urmăreau.”
Aceasta a fost sursa lui de energie atunci când se simțea epuizat, continuând să înoate pentru ei, chiar și atunci când totul părea să fie împotriva lui.
De asemenea, Paul povestește cum copiii i-au urmărit traversarea pe un ecran mare, iar acesta a fost un alt moment de inspirație pentru tineri.
„Copiii m-au urmărit pe GPS, iar directorul a pus un ecran mare la școală ca să vadă progresul meu. A fost o emulație de grup care m-a făcut să simt că am o responsabilitate nu doar față de mine, ci și față de ei.”
Acest sprijin emoțional din partea copiilor a avut un impact puternic asupra lui Paul, motivându-l să continue, chiar și în momentele cele mai dificile.
O lecție despre durere și perseverență: „Ce te face să mergi mai departe”
Timp de 13 ore, Paul a înotat într-un efort continuu, consumând doar apă cu zahăr, un amestec esențial pentru a preveni deshidratarea.
În ciuda oboselii fizice și a rănii, Paul a reușit să termine traversarea datorită unei mentalități puternice și motivației pentru tinerii care îl urmăreau.
Povestea lui Paul Georgescu nu este doar despre înotul în ape înghețate, ci despre cum să înfrunți provocările vieții cu perseverență, răbdare și un mental de fier.
Lecțiile învățate în timpul marilor sale traversări sunt aplicabile în orice domeniu al vieții, inclusiv în business, acolo unde succesul depinde de capacitatea de a depăși obstacole și de a rămâne concentrat pe obiective.
Notă: Paul Georgescu este campion mondial la înot în ape înghețate, fost poloist de performanță și profesor de sport la International British School of Bucharest. Este recunoscut drept unul dintre cei mai buni înotători de anduranță din lume, atât în ape deschise, cât și în ape înghețate.
În 2021, a intrat în Cartea Recordurilor Guinness după ce a înotat 3,51 km în lacul Snagov, la o temperatură de 4,3°C – cea mai lungă distanță parcursă în ape înghețate.
Tot atunci, a fost desemnat „Man of the Year” de World Open Water Swimming Association (WOWSA), pentru contribuția sa la promovarea înotului extrem.
În 2020, a stabilit și recordul mondial pentru cea mai rapidă milă înotată în apele Antarcticii, în 22 de minute și 44 de secunde.
În iulie 2024, a devenit primul român și al 31-lea om din lume care finalizează prestigiosul circuit Ocean’s Seven, traversând cele mai dificile șapte strâmtori de pe glob, inclusiv Canalul Mânecii, Canalul de Nord și strâmtoarea Tsugaru din Japonia.
A inițiat și finalizat proiectul Seven Lakes, înotând în șapte lacuri din România în șapte zile, un tur de forță care a însumat peste 100 km în ape deseori poluate și sub monitorizare minimă.
În decembrie 2024, a fost inclus în Hall of Fame al International Ice Swimming Association (IISA) – cea mai înaltă distincție în înotul în ape înghețate.
