Organizatia MaiMultVerde este una dintre cele care lupta pentru promovarea bicicletei ca mijloc de transport in Bucuresti. Una dintre masurile luate in acest sens este deschiderea centrului de inchiriat biciclete Cicloteque. Acest lucru s-a intamplat in urma cu un an, iar directorul general MaiMultVerde Stefan Bradea ne explica ce s-a schimbat de atunci in atitudinea bucurestenilor fata de bicicleta.
Interviu de Carmen Albisteanu
carmen.albisteanu@green-report.ro
Proiectul Cicloteque a inceput in vara lui 2008, cu primul centru de inchirieri de biciclete din Bucuresti. Ce rezultate a dat intr-un an de activitate? Cati abonati aveti? Cum apreciati aceste rezultate si cum va asteptati sa evolueze proiectul pe viitor?
In acest moment, Cicloteque are o baza de peste 6000 de utilizatori, din care aproape doua treimi sunt inscrisi in 2009. Mai mult, in cele patru luni de cand am redeschis centrul de la Facultatea de Drept, am observat ca numarul de ore de utilizare a bicicletelor este aproape triplu fata de 2008. Aceste rezultate ne indreptatesc sa credem ca apetitul bucurestenilor pentru mersul cu bicicleta este in crestere, atat pentru plimbari de agrement cat si pentru utilizarea bicicletei ca mijloc de transport. In acelasi timp, planurile noastre pe urmatorii ani includ realizarea unei retele de centre Cicloteque in zone-cheie din Bucuresti, centre pe care speram sa le dezvoltam si cu ajutorul Primariei Bucuresti.
Cam cate biciclete se inchiriaza pe zi?
Numarul de biciclete inchiriate pe zi variaza destul de mult, in functie de conditiile atmosferice, de sesiunile studentilor. Daca ar fi sa facem o medie, in timpul saptamanii inregistram 30-40 inchirieri, iar sambata si duminica se inchiriaza circa 80-100 biciclete.
Ce suma a fost obtinuta pana acum din inchirierea bicicletelor si in ce au fost investiti banii?
Sistemul de inchiriere Cicloteque a fost gandit de la bun inceput ca unul nonprofit, cu tarife cat mai scazute si prietenoase. Doritorii au opțiuni de abonament pe 1 an (100 RON) sau pe 6 luni (60 RON). Acesta le permite sa inchirieze o bicicleta contra unei mici taxe, opțiunile disponibile in acest moment fiind: 2 RON pe ora, 10 RON pentru 12 ore sau 20 RON pentru 24 de ore. Studentii si pensionarii beneficiaza de tarife reduse cu 50%, pentru a incuraja aceste doua categorii sa mearga cu bicicleta (50 RON abonamentul anual sau 30 de RON cel de 6 luni, respectiv 1 RON/h, 5 RON/12 h sau 10 RON/24 h inchirierea). Si cei care nu doresc sa se aboneze pot beneficia de biciclete, dar tariful pentru o ora de inchiriere este ceva mai mare: 6 RON.
Tinand cont de aceste tarife, cheltuielile lunare ale centrului, in cuantum de aproximativ 5000 EUR, sunt acoperite doar in proportie de 50% din incasari. Restul costurilor de functionare si administrare sunt acoperite prin sprijinul partenerului nostru, UniCredit Tiriac Bank Romania.
Aveti in plan un al doilea centru Cicloteque in Bucuresti? Dar in alte orase din tara?
Intentionam sa deschidem un al doilea centru de inchirieri biciclete intr-unul din marile parcuri bucurestene, Herastrau sau Tineretului, cel mai probabil din luna septembrie. In tara, avem mai multe discutii cu cativa parteneri din Cluj, Iasi si Timisoara. Mai avem in plan ca incepand din 2010 sa ne implicam si pe litoral.
Pana la deschiderea unui nou centru, am demarat actiunea de amplasare a 20 standuri pentru biciclete in Bucuresti, in locuri frecventate de biciclisti, in vederea asigurarii unei solutii pentru parcarea bicicletelor.
Din experienta personala si a clientilor Cicloteque, care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta biciclistii in Bucuresti? Cum ar putea fi rezolvate?
Indiscutabil, lipsa pistelor sau blocarea lor de catre masini parcate ar fi in topul unei liste cu problemele biciclistilor. Ar mai fi relatia cu soferii, insa aici au aparut semnale de ameliorare, sa zice ca incepem sa ne intelegem unii cu altii. Solutiile se afla la indemana municipalitatii si a politiei, care pot asigura si mentine spatiile necesare circulatiei velo.
Care este profilul biciclistului bucurestean?
Biciclistul bucurestean tipic are varsta cuprinsa intre 15 si 50 ani, venituri medii sau chiar mici si studii medii si superioare. Marea majoritate nu detin masini personale. In principal, e vorba de persoane active, pasionate de sport si activitati in aer liber, dar si interesate de actiuni de protectia mediului.
In ce masura este vazuta bicicleta ca un mijloc de transport?
In momentul de fata, putini biciclisti vad in bicicleta un mijloc de transport si o alternativa la automobil sau mijloacele clasice de transport in comun. Cauza principala este, fara indoiala, insecuritatea pe care o percepem vizavi de trafic si relatia cu restul conducatorilor auto. De aceea, pentru majoritatea posesorilor de biciclete, e mai sigur sa dai o tura prin parc sau chiar in afara orasului, pe un traseu de munte.
Cat de sigure sunt strazile din Bucuresti pentru un biciclist oarecare?
Mersul cu bicicleta prin Bucuresti inca poate fi privit ca o forma de aventura urbana. Soferii inca nu sunt invatati cu prezenta biciclistilor, iar denivelarile, bordurile inalte si gropile din asfalt pot reprezenta o provocare pentru biciclete, altele decat cele de tip mountain (MTB). In plus, cele cateva piste create de municipalitate nu au fost realizate in totalitate la parametri optimi sau in locatii oportune, fara sa mai punem la socoteala faptul ca multa lume parcheaza pe ele. Cu toate acestea, lucrurile se imbunatatesc, in special relatia cu soferii. Observ asta in fiecare zi cand merg la birou.
In ce masura ii considera soferii pe biciclisti drept parteneri in trafic? Ce anume i-ar determina pe soferi sa ii respecte mai mult pe biciclisti?
Am pornit mereu de la premisa ca mersul pe bicicleta in trafic presupune drepturi, dar si unele indatoriri. Ca biciclist, trebuie sa ai unele notiuni de circulatie, sa nu faci manevre periculoase, sa semnalizezi atunci cand este cazul, sa-ti aprinzi luminile atunci cand vizibilitatea scade, sa porti o casca si chiar si o vesta reflectorizanta etc. In acest mod, le dai sansa soferilor sa te vada, sa-ti stie intentiile si sa-ti respecte locul in trafic.
In plus, oamenii mai au si obiceiul calculelor mentale. Mai devreme sau mai tarziu cu totii vom realiza ca 1 biciclist = 1 sofer in minus, cu toate lucrurile bune care apar pe langa: lipsa noxelor, circulatie mai fluida, chiar si o mai buna conditie fizica. Odata cu acesta mica revelatie, soferii vor invata sa-i respecte mai mult pe cei care au curaj sa se suie pe bicicleta, nu sa bage cheia in contact.
Cum ar arata Bucurestiul – nu ideal, dar acceptabil si realizabil, in ochii biciclistilor?
Bucurestiul ar trebui sa aiba piste sau benzi dedicate pe toate marile artere, cu marcaje, indicatoare, semafoare si locuri de parcare aferente. Iar problema masinilor parcate de-a curmezisul acestor piste poate fi rezolvata prin amenzi sau, acolo unde este posibil, prin amplasarea unor mici stalpi sau bumpere.
Ai fost in orase din strainatate in care mersul pe bicicleta este mai popular? Care este cea mai mare diferenta pe care ai observat-o in comparatie cu Bucurestiul?
Am fost de multe ori in Berlin, care pentru mine este un oras destul de apropiat ca atmosfera de Bucuresti. Ma frapeaza de fiecare data faptul ca oamenii folosesc bicicletele in orice conditii meteo, indiferent daca ploua sau ninge. La noi, bicicleta e in continuare perceputa ca agrement, mai putin ca o necesitate. Si nu degeaba numarul de masini din traficul bucurestean se dubleaza atunci cand ploua.
Un alt lucru care mi-a placut la berlinezi este ca nu ezita sa-si “transporte” copiii, in dispozitive speciale montate pe biciclete. Deocamdata, la conditiile de trafic si “colaborare” cu soferii, in Bucuresti nu e o idee prea buna.
