Care sunt cele trei mari riscuri ale schimbarilor climatice, de ce este nevoie de un dialog intre politicieni si oameni de stiinta si de ce nu se va ajunge la consens la Copenhaga sunt intrebari la care a raspuns pentru Green Report profesorul Stephan Harrison, Profesor Asociat de Stiinta Cuaternara la Universitatea Exeter si director al Centrului britanic privind Managementul Riscului Schimbarilor Climatice.
Interviu de Oana Neneciu
Care este misiunea Centrului de Management al Riscurilor asociate Schimbarilor Climatice?
Schimbarile climatice reprezinta deja o problema pentru toate zonele planetei, iar managementul riscului schimbarilor climatice incearca sa identifice in primul rand care sunt riscurile majore asociate cu schimbarile climatice si modalitatile in care intelegem aceste riscuri, cum dezvoltam politici pentru a combate aceste riscuri si apoi sa aducem la aceeasi masa oamenii de stiinta si politicienii pentru a le discuta mai in detaliu.
Care sunt principalele riscuri la nivel global identificate de grupul dumneavoastra?
Eu identific trei riscuri majore ale schimbarilor climatice. In primul rand, sensibilitatea in fata climei este prea mare. Asta inseamna ca, daca emitem dioxid de carbon in atmosfera, dar temperaturile nu se schimba este in regula, dar in cazul in care se produce o schimbare majora, atunci sensibilitatea climatica devine mai mare decat cea cu care suntem obisnuiti. In al doilea rand, stim ca schimbarile climatice s-au petrecut foarte repede in trecut si ne intrebam daca nu cumva schimbarile climatice nu pot fi rapide si in viitor, iar asta ar fi, evident, un aspect foarte important pentru capacitatea noastra de a ne adapta. Ultimul aspect este reprezentat de modelele climatice – instrumentele prin care studiem schimbarile climatice. Acestea sunt foarte bune in anumite sensuri, dar foarte neputincioase in altele, iar incertitudinea lor este o problema pentru managementul riscurilor.
In momentul de fata modelele climatice nu sunt foarte precise. Ce s-ar putea intampla tinand cont ca, atunci cand vine vorba de schimbarile la nivel regional sau de tara, nu se stiu foarte multe?
Modelele climatice acopera toata lumea la o scala mare, dar pentru a intelege ce se intampla in Romania sau Marea Britanie, de exemplu, modelele actuale nu sunt foarte bune. Desi acopera toata lumea, informatiile despre toate procesele sunt incomplete.
A doua problema este riscul cresterii nivelului apelor. Marele contribuitor va fi gheata din Groenlanda si Antarctica, iar in momentul de fata nu intelegem de fapt cat de repede poate creste nivelul apelor. Asa ca una dintre cele mai mari incertitudini se leaga de rapiditatea dezintegrarii acestor blocuri de gheata. Mai sunt si alte probleme majore legate de riscurile schimbarilor climatice, una dintre ele fiind posibilitatea schimbarii rapide a climei la nivel regional. Stim ca acest lucru s-a mai intamplat in trecut si credem ca se poate intampla si pe viitor.
Care credeti ca ar trebui sa fie raporturile relatiei intre oamenii de stiinta si oamenii politici sau legislatori?
Tot ii auzim ca oamenii politici vor sa se mentina cresterea temperaturii medii pe glob la maxim 2 grade Celsius. Ei bine, acest lucru va fi foarte dificil daca sensibilitatea climatica este mare. Daca asta se va intampla, aproape cu siguranta vom depasi pragul de doua grade. Vom ajunge la 3 sau 4 grade Celsius. Rolul oamenilor de stiinta este sa-i informeze pe legislatori despre ultimele evolutii in gandirea stiintifica si sa-i ajute sa ia deciziile corecte pe baza dovezilor stiintifice din prezent.
In ce stadiu se afla in prezent acest dialog intre stiinta si politica?
S-a imbunatatit enorm numai in ultimii zece ani. Acum, oamenii de stiinta, ca si mine, vorbesc tot timpul cu politicienii, cu cei care fac legi. Cred insa ca unele dintre documentele sau procesele pe care le revizuim astazi, cum este raportul IPCC pe schimbari climatice din 2007, sunt cumva conservatoare. In sensul ca sunt foarte concentrate pe a face politic ceea ce trebuie, dar autorii au fost foarte atenti sa nu discute despre incertitudinile anumitor aspecte. Noi credem, de exemplu, ca schimbarile climatice se produc mai repede decat se concluzioneaza in raportul IPCC. Asta este o problema pentru oamenii politici, care ar trebui sa se bazeze nu numai pe aceste rapoarte, ci si pe ceea ce spun oamenii de stiinta astazi. Politicienilor nu le plac incertitudinile, stim asta, dar asa se prezinta situatia acum.
Stiu ca lucrati cu Rusia si zona Caraibelor. Care sunt principalele probleme climatice din aceste doua regiuni?
Lucram cu oameni de stiinta din Rusia pentru a crea un dialog despre clima intre cercetatorii rusi si britanici, de asemenea lucram si cu oameni de stiinta din Caraibe pentru a ajuta tarile din aceasta regiune sa inteleaga lucruri despre nivelul marilor, pentru ca asta este problema in zona respectiva. Pentru aceasta regiune, 2 grade Celsius este deja prea mult.
Ce particularitati ati identificat pentru Romania?
Aveti o mare biodiversitate si trebuie sa o conservati. Mai aveti si o mare varietate de tipuri de relief – Marea Neagra, zona costiera, Delta Dunarii, Carpatii si asa mai departe. Sunt peisaje diferite si cred ca in intreaga regiune de est veti avea reale probleme cu precipitatiile si in frecventa valurilor de caldura. Aceste conditii se traduc prin pierderi de biodiversitate si probleme cu furnizarea apei potabile.
Ce asteptari aveti de la summitul de la Copenhaga?
Sper ca vom avea tinte realiste si obligatorii de reducere a emisiilor. Macar sa fie obligatorii, chiar daca nu vor fi cele mai ambitioase. Pe viitor, odata cu progresele tehnologice vom putea fi mai ambitiosi cu tintele. Asta este ceea ce sper, insa ceea ce cred este ca n-o sa se ajunga la niciun consens. Nu cred ca vom avea tinte fixe. Lumea o sa spuna – da, schimbarile climatice reprezinta o problema reala, trebuie sa facem ceva, trebuie sa reducem emisiile, dar daca nu avem tinte potrivite si obligatorii, atunci am pierdut momentul. Iar mesajul corect pentru Copenhaga este ca o lume cu mai putin carbon, mai curata, este una mult mai viabila din punct de vedere economic. Asa ca putem face foarte multi bani si putem avea economii eficiente bazate pe industrii mai putin poluante.
Interesul sectorului privat pentru aspecte legate de schimbarile climatice creste. Ce vor companiile?
Prima companie cu care am lucrat a fost Lloyd’s, compania britanica de asigurari. Am vorbit cu ei din 2002 si ei au recunoscut ca ar trebui sa discute cu mine si cu grupul meu despre viitoarele efecte ale schimbarilor climatice. I-am ajutat sa inteleaga schimbarile climatice din punct de vedere stiintific si i-am ajutat sa se gandeasca mai bine cum sa le foloseasca ca pe o modalitate de a evalua riscul intr-un mod mai eficient. Acest lucru e foarte important pentru o companie de asigurari, dar si pentru guverne, pentru ca pana la urma cauza recesiunii severe in care ne aflam are legatura cu faptul ca nu am evaluat pretul corect al riscului. Riscurile ca bancile sa dea faliment sau ca serviciile financiare sa ia decizii proaste nu au fost destul de bine evaluate. Daca riscurile erau mai scumpe, nu le-am fi permis sa ia aceste decizii. Am inceput cu Lloyd’s, iar acum lucram cu autoritati locale si cu alte companii pentru a le face sa inteleaga cate incertitudini exista in domeniul schimbarilor climatice si pentru a-i ajuta sa-si indrepte afacerile catre sectoare verzi.
Cine este Stephan Harrison?
Dr. Stephan Harrison este in prezent Profesor Asociat de Stiinta Cuaternara la Universitatea Exeter si Director al Centrului privind Managementul Riscului asociat Schimbarilor Climatice din Marea Britanie. Anterior, a predat la Universitatea din Oxford si, din 2002 pana in 2009, a fost Cercetator Senior Asociat la Centrul pentru Protectia Mediului din cadrul Universitatii din Oxford. Stephan Harrison a obtinut titlul de doctor in Stiinta Cuaternara si are peste 20 de ani de experienta de cercetare in modificarile peisagistice ca urmare a influentei schimbarilor climatice. Din 1991, a studiat aspectele referitoare la ghetari si schimbarile climatice in Patagonia, Muntii Tien Shan din Kazakhstan, precum si in Norvegia, Islanda si Himalaya. A publicat peste 100 de articole si carti de specialitate. Este expertul consultant al Institutului de Statistica si Planificare in caz de urgenta din Marea Britanie in domeniul managementului riscului si schimbarilor climatice si lucreaza pentru divizia de asigurari a Lloyd’s.
Foto: Green Report / Anita Vizireanu
