Un studiu intocmit de prof. univ. dr. si ingineri arata ca se va cheltui de la buget de zeci de ori mai mult decat beneficiul pentru a gestiona dezastrul ramas dupa exploatare. In cazul unui accident, materialul toxic ajunge in reteaua hidrografica din zona si a Dunarii cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina.
"Investitia de la Rosia Montana nu este in avantajul statului roman. Romania ramane cu un zacamant pretios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit inzecit pe urmatorii o suta de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul ramas dupa exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deseuri depozitate pe termen nelimitat in toata zona, un iaz de decantare cu o zestre uriasa de material toxic care, accidental, poate ajunge in reteaua hidrografica din zona si a Dunarii cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca si responsabilitatea celor vinovati (evident, aceasta apartine statului roman)". Acestea sunt concluziile cuprinse intr-un studiu realizat de Florina Bran si Afrodita Iorgulescu – profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti si inginerul Gheorghe Manea.
Sustinand ca "multe generatii umane vor sta sub amenintarea iazului de decantare si a haldelor de steril de la Rosia Montana" si ca "bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesabuintei decidentilor (lobby-stilor) ce au inlesnit o asemenea investitie", autorii lucrarii cer autoritatilor statului sa comande un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Rosia Montana. "Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute in exploatarile de aur cu tehnologia cu cianuri. Si atunci, intrebarea finala: cui i-a folosit aceasta investitie?", noteaza specialistii.
2.134,9 mil. tone de substante toxice ar putea fi deversate
Pornind de la documentatia la Proiectul Rosia Montana, intocmita de beneficiar in vederea obtinerii avizelor de incepere a lucrarilor de exploatare a minereurilor de aur si argint din zona si de la ipoteza ca investitia a fost realizata si a functionat normal tehnologic si corect legal in cei 16 – 20 ani, precum si de la ideea ca decidentii ce au sprijinit investitia din partea statului roman (Dan Ion Popescu, Sassu, Berceanu, Videanu, un ministru al Culturii, autoritatile locale etc) au slujit interesului national si au adus bani la buget si prosperitate in zona Muntilor Apuseni, autorii lucrarii evoca momentul inchiderii investitiei, incercand sa evidentieze ce ramane in urma. Rezultatele sunt dezastruoase: 2.134,9 mil. tone de substante toxice pot fi deversate, in cazul unui accident, in Mures si in Dunare, in documentatie nespecificandu-se unde, cum si daca vor fi construite depozitele special amenajate sau in rezervoare cu pereti dubli pentru utilajele, rezervoarele, substantele toxice, uleiurile reziduale, solventii, materialele rezultate in urma demolarilor.
Firma care va monitoriza zona va fi platita de la buget
Din analiza datelor si aprecierilor specialistilor ce au intocmit documentatia necesara firmei Gold Corporation pentru a obtine avizele de mediu reiese ca dupa inchiderea investitiei urmeaza o activitate complexa, ampla de gestionare a apelor acide, intretinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), retelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltratilor) din iazuri si halde, monitorizarea haldelor de deseuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal in concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu continut de sulf, a apelor ce provin din apa interstitiala din iazul principal, a apei limpezite cu continut de cianuri si metale grele etc. Instalatiile raman sa functioneze in sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce inseamna aceasta activitate precum necesarul de reactivi, energia electrica, retele de conducte, deseuri de la statiile de tratare, personal de operare si de supraveghere, intretinere instalatii, retele de drumuri, laboratoare etc.
Astfel, potrivit autorilor studiului, "o entitate organizatorica trebuie infiintata si pusa in miscare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei dupa inchiderea minei. Bugetul anual al acestei entitati (eventual firma particulara) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat".
Decizia va fi luata de Guvern
Ministrul Mediului si Padurilor, Laszlo Borbely, a afirmat intr-o intalnire avuta miercuri cu reprezentantii mai multor ONG de mediu pe tema proiectului Rosia Montana ca decizia in privinta acestuia va fi luata in Guvern indiferent de solutia propusa de CSAT. "Consider ca pana cand Gold Corporation nu vine cu un certificat de urbanism valabil nu putem face pasul urmator", a mai spus ministrul.
12 tone de cianuri se pot deversa in Mures
Documentatia la proiect nu prevede obligatia investitorului de a demola toata infrastructura de productie ramasa inutila pe platforma tehnologica dupa inchiderea investitiei. "Investitorul recunoaste ca mai sunt tehnologii de pus la punct in domeniul gestiunii apelor poluate din zona. Sa presupunem ca va stabili, pe parcursul exploatarii unele din acestea, dar recomanda in documentatie ca se vor efectua cercetari si dupa inchiderea investitiei in functie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetari si pe banii cui?", noteaza specialistii.
De altfel, in documentatia RMGC – Vol.18, pag 102 se mentioneaza ca "vor fi emisii permanente de acid cianhidric in aerul atmosferic din zona iazului de decantare (suprafata acestuia este de 363,14 ha)", iar la pagina 131 ca "in cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa, in aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situata intre 7,8 – 37,7 mil mc, la care se adauga si apa interstitiala in volum de 3,8 – 11,7 mii mc. Concentratia cianurilor in raurile din aval (Mures -Dunare ) poate sa se situeze intre 0,06 si 1,3 mg/litru (la granita cu Ungaria)". In vol. 32, pag. 37 din documentatie se precizeaza ca barajul principal poate ceda ca "urmare a unor fenomene seismice, cedarii fundatiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau amenintarilor artificiale (umane)".
Accidente majore petrecute in ultimii 10 ani
Barajul iazului de decantare cunoaste o uzura in timp, dupa cum se poate deduce si din Declaratia Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului. Se dau, ca argumente, urmatoarele exemple de asemenea accidente majore petrecute numai in ultimii 10 ani: – Summtville – Colorado, SUA, 1993; – Harmony Mine, Africa de Sud, 1994; – Manila, Filipine, 1905; – Omai, Guyana, 1995; – Homestake Mine, Africa de Sud; – Dakota, SUA, 1996; – Gold Quarry Mine – Nevada, SUA, 1997; – Kumtor, Kirghistan 1998 si 2000; – Baia Mare, Romania, 2000; – Orega – Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente); – Galena Creek- Montana SUA; – Western Shashone, SUA, 1997; – Yanavocha, Peru, 2000; – Bea Mountain-Montana, SUA, 1998.
