Consultantul american pe politici externe si investitii sustine, in editia curenta a revistei Foreign Policy Romania, ca ecologizarea la nivel global ar putea supune populatia la riscuri grave. Producerea in masa a masinilor electrice ar putea da startul unei competitii pentru litiu, o alta resursa limitata. Aceasta este doar una dintre amenintarile unui viitor eco.
David Rothkopf prezinta in Foreign Policy Romania, editia septembrie-octombrie, un ghid prin care ne avertizeaza cu privire la doar cateva dintre posibilele tensiuni geopolitice „verzi” ce ne-asteapta.
Razboaiele comerciale verzi
Noua abordare a SUA in proiectul de lege privind energia si clima, adoptat de Camera Reprezentantilor, prevede un comert restrictiv pentru tarile ce nu adopta masuri pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Aceste masuri sunt necesare pentru a limita relocarea companiilor in tari cu standarde mai putin severe privind emisiile de carbon, precum China.
Protectionismul „verde“ este o afacere ce se devolta incontinuu, potrivit lui Rothkopf. In toamna lui 2008, cand Comisia Europeana intentiona sa reduca importurile de biocombustibil la nivelul tarilor UE, opt tari in curs de dezvoltare de pe trei continente au amenintat cu masuri legale.
Razboaiele apei
O alta amenintare a viitorului este data de criza apei.Doar cantitatea de apa necesara pentru a crea anumite tipuri de energie alternativa ar putea sa duca la secarea anumitor regiuni, marind sansele unor conflicte pe tema resurselor, anticipeaza Rothkopf. Astazi, 1,1 miliarde de oameni nu au acces la apa potabila, iar estimarile arata ca, peste doua decenii, pana la doua treimi din oamenii planetei vor trai in regiuni care duc lipsa de apa.
Expresia „apa este viitorul petrol” a directorului executiv de la Dow Chemical, Andrew Liveris, a intrat in vocabularul obisnuit, atat din cauza noii valori pe care o va avea, cat si a noilor conflicte pe care le va genera o singura inghititura de apa.
Marele joc al litiului
In contextul producerii pe scara larga a masinilor electrice, litiul va deveni, foarte probabil, o marfa extrem de cautata in anii imediat urmatori. Circa trei sferturi din rezervele cunoscute de litiu la nivel mondial sunt concentrate in conul sudic al Americii Latine – mai exact, in Desertul Atacama, unde se afla doua tari: Chile si Bolivia.
In afara de aceste rezerve si de limba spaniola, singurul lucru pe care cele doua tari il mai au in comun este o animozitate istorica, cimentata de Razboiul Pacificului, din ultima parte a secolului al XIX-lea. Chile a reusit sa taie accesul Boliviei la ocean, o manevra care continua sa infurie Bolivia si in zilele noastre.
Ecologistii din Germania protesteaza fata de centralele nucleare
Lipsa de litoral a Boliviei ar putea deveni din nou o problema daca cei doi giganti ai litiului intra in competitie pentru atragerea de investitori.
„Concurenta dintre minele de litiu boliviene si cele chiliene si dintre capacitatile de productie interna a bateriilor de litiu ar putea genera foarte usor un al Doilea Razboi al Pacificului, ca sa nu mai vorbim de uriasele costuri pe care le presupune extragerea ecologica a litiului”, spune consultantul.
Orice tensiuni de acest fel poate periclita eforturile SUA de a produce automobile electrice pentru ca SUA deja importa din Chile 61% din litiul folosit. China si Rusia, care au si ele rezerve semnificative de litiu, vor fi gata sa preia conducerea in acest domeniu, profitand de pe urma unui asemenea eveniment. Mai mult, conflictul dintre cele doua state latino-americane va da probabil un impuls producerii de baterii cu resurse mai putin eficiente, cum sunt cele cu hidrura de nichel.
Ecourile dezvoltarii nucleare
Pe masura ce lumea construieste zeci de centrale nucleare fara emisii, creste riscul ca teroristii sa puna mana pe materiale atomice periculoase sau ca statele sa lanseze programe de arme nucleare.
David Rothkopf este sigur ca nu avem cum sa diminuam efectele schimbarilor climatice fara a adopta, pe o scara mult mai larga, energia nucleara. Potrivit acestuia, centralele nucleare reprezinta o tehnologie mult mai sofisticata decat absolut toate celelalte sisteme de producere a energiei alternative ce apar. Din pacate, energia nucleara este, in acelasi timp, plina de riscuri reale si imaginare. Accidentele la centralele nucleare sunt destul de putine, daca judecam dupa istoricul lor. Totusi, se contureaza doua probleme.
Una este cum sa te debarasezi in siguranta de deseurile rezultate, o dilema inca destul de aprins dezbatura de ecologisti. gunoaiele radioactive pot fi folosite pentru a produce o bomba cu impact devastator. Cealalta este cum sa asiguri securitatea combustibilului in toate celelalte etape ale vietii sale, mai ales in tarile emergente, relativ stramtorate financiar, ce sunt adesea in regiuni marcate de instabilitate si unde exista organizatii teroriste ce au propriile lor ambitii nucleare.
Cum „dezamorsam“ pericolele de azi?
Numarul 13 al revistei Foreign Policy va prezinta mai multe ramificatii geopolitice ale drumului catre energia „verde“, din perspectiva specialistului David Rothkopf.
In India, creste nelinistea in randul unor oameni de afaceri deoarece SUA si China au intalniri mai mult sau mai putin secrete, pentru a incerca sa ajunga la un acord privind schimbarile climatice. Unii indieni incep sa-si dea repede seama ca pozitia dura a guvernului lor, ce se opune introducerii comertului cu permisele de carbon, l-ar putea impiedica sa ia loc la masa negocierilor cand va fi discutat un acord global intre primii doi mari poluatori ai lumii si alte cateva tari.
Brazilia are o viziune foarte diferita privind rezultatul acestor negocieri deoarece vrea sa fie recunoscuta pentru rolul sau de cel mai mare absorbant de carbon pe plan mondial. Rusia are si ea o pozitie specifica, aceea a unui furnizor de energie si, la fel ca si in cazul altor tari cu climat nordic, incalzirea globala i-ar putea creste veniturile din turism si i-ar putea spori productia agricola, pe langa alte beneficii economice.
Daca adaugam tensiunile asociate viziunilor diferite privind protectionismul „verde“, conturarea unor institutii internationale relevante si competitia pentru resurse ne putem da seama foarte usor cum aceste dezechilibre vor modela lumea viitorului. Si cine stie ce noi tehnologii pot constitui obiectul speculatiilor de astazi?
In concluzie, potrivit lui Rothkopf, abandonarea combustibililor conventionali este singura cale catre reducerea riscurilor cu care se confrunta planeta, dar trebuie sa pasim cu grija si sa evitam sa ne lasam prada optimisului. Constienti de faptul ca o lume mai verde nu va fi lipsita de provocari geopolitice si pregatindu-ne corespunzator, am putea gasi o cale pentru dezamorsarea pericolelor de astazi.
