Schimbarea climatica este azi recunoscuta ca fiind cea mai mare provocare a secolului al XXI-lea cu care se confrunta umanitatea. Nicoleta Ciobanas anunta ca, fara masuri de combatere, schimbarea climatica poate sa afecteze in mod serios economiile, societatile si ecosistemele din intreaga lume.
Schimbarea climatica nu se limiteaza la granitele unei tari, de aceea e nevoie sa se actioneze la nivel international. In acest sens, in anul 1992 la Summitul de la Rio de Janeiro, comunitatea internationala a adoptat Conventia-Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbarea Climatica (UNFCC). In decembrie 1997, guvernantii au mai facut un pas important si au adoptat un portocol al Conventiei, Protocolul de la Kyoto, care include obiective obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera pentru tarile dezvoltate, pentru perioada 2008-2012.
Anul 2007 a adus noi date ale problemei, prin publicarea celui de-al 4-lea raport de evaluare al Grupului Interguvernamental de Experti in Schimbarea Climatica (GIEC). Acest raport aduce un semnal clar cu privile la faptul ca schimbarea climatica este reala si se accelereaza, ca aceasta este cauzata de cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera datorate activitatilor umane si ca poate avea impacturi severe asupra societatilor si mediului. Sub aceasta noua lumina, toate partile semnatare ale UNFCC au cazut de acord sa mareasca eforturile de combatere a schimbarii climatice si au adoptat o serie de decizii cu ocazia Conferintei pe tema schimbarii climatice din decembrie 2007, de la Bali. Partile au decis, de asemenea, sa lanseze negocierile formale pentru un acord de colaborare pe termen lung si s-a stabilit ca aceste negocieri sa fie finalizate la sfarsitul anul 2009, in cadrul Conferintei Partilor de la Copenhaga. Scopul este ca acest acord international sa intre in vigoare nu mai tarziu de 2012, cand expira prima perioada de angajamente ale Protocolului de la Kyoto.
Astfel, in ianuarie 2008, Comisia Europeana a prezentat o propunere de directive revizuite ale pachetului legislativ "Clima si Energie", menite sa aduca schimbari ale acestui pachet pentru perioada ulterioara anului 2012. Comisia a propus UE sa reduca emisiile interne de gaze cu efect de sera cu 20% pana in anul 2020, comparativ cu nivelul de emisii al anului 1990, si cu 30% in cazul in care si alte state industrializate se angajeaza sa realizeze eforturi comparabile de reducere a emisiilor in cadrul unui acord international. Propunenerea prevede totusi si faptul ca o mare parte a acestor reduceri poate fi realizata cumparand credite de CO2 in cadrul unor proiecte care vizeaza sa reduca emisiile in tari in curs de dezvoltare. Daca tinem cont de aceste credite de CO2 cumparate de la tari noneuropene, reducerile solicitate Europei sunt net inferioare propunerii de 20% a Comisiei. Chiar si propunerea care vizeaza o reducere a emisiilor europene de 30% nu reprezinta in realitate decat in jur de 22%.
Propunerea Comisiei isi face acum drum in procesul de decizie al UE. In urma votului lipsit de ambitie al Parlamentului European, le revine guvernantilor europeni sa castige aceasta dezbatere pentru ca Europa sa dea exemplul in lupta contra schimbarilor climatice in cursul negocierilor internationale de la Poznan si Copenhaga. Pentru ca UE sa-si pastreze pozitia de lider in cadrul negocierilor internationale, este crucial ca acest pachet de masuri sa fie robust si acceptat inainte de conferinta decisiva de la Copenhaga.
