Copiii din România încep să învețe noțiuni de ecologie, teoretic, încă de la grădiniță, apoi procesul continuă în școala generală și liceu. Însă cunoștințele sunt înghesuite în programa diferitelor materii obligatorii și opționale, iar cheia este mai mereu dorința de implicare a profesorilor.
Din curiozitatea de a vedea cum pot copiii din România să învețe educație ecologică la școală, facem o scurtă radiografie a curriculei pentru învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal.
De ce ar fi important acest tip de educație? Pentru că, din 1992, emisiile de carbon la nivel mondial au crescut cu 62%, resursele de apă potabilă au scăzut cu un sfert şi s-au defrişat mai mult de 120 de milioane de hectare de pădure. Ținând cont de toate aceste date, este evident că fiecare dintre noi are responsabilitatea să contribuie la protejarea și salvarea mediului înconjurător, iar un prim pas în acest sens este educația.
Scopul educaţiei de mediu este „de a-i ajuta pe cei care învaţă să dobândească cunoştinţe legate de mediu, să-şi formeze priceperi, să devină fiinţe umane dedicate care sunt dispuse să lucreze individual sau colectiv cu scopul de a atinge sau de a menţine un echilibru dinamic între calitatea vieţii şi calitatea mediului”, spun Harold R. Hungerford, Trudi L. Volk, John M. Ramsey, autorii unui program internațional UNESCO de educație ecologică.
Noțiunile de ecologie, strecurate în programa școlară
Copiii sunt fascinați de tot ce îi înconjoară încă de când își descoperă mâinile. Însă natura, plantele, animalele, fenomenele naturii, precum și relațiile dintre ele încep să capete sens abia de la 3 ani, când educatoarele îi însoțesc în această explorare, oferindu-le explicații și așezând astfel primele cărămizi la educația lor ecologică.
Când sunt la grădiniță, copiii pot apoi participa, alături de adulți, la acțiuni practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului, pot identifica unele probleme de mediu pe care le întâlnesc în activităţile din aer liber (excursii, vizite, plimbări), pot să ia atitudine faţă de cei care greşesc și să-și imagineaze soluţii pentru unele probleme de mediu.
Mai târziu, la școală, elevii din clasele a III-a și a IV-a primesc informații despre mediul înconjurător la materia „Științe ale naturii”. În clasa a III-a, ei observă efectul poluării asupra unor organisme (de exemplu, prin udarea periodică a unei plante cu suc de lămâie simulând ploile acide) sau identifică unele comportamente distructive ale omului față de mediu prin jocuri de rol, simulări, chestionare (de exemplu, prin chestionarea membrilor familiei, a prietenilor asupra felului în care depozitează deșeurile).
Cei mai mari, din clasa a IV-a, exersează unele deprinderi de utilizare rațională a unor resurse (de exemplu: înscenări cu situații în care un copil nu oprește apa la robinet când își perie dinții, nu stinge lumina când părăsește camera) sau realizează unele proiecte ce oferă soluții la diverse probleme din mediul apropiat (de exemplu: înfrumusețarea aspectului unui mediu neospitalier prin decorarea cu tipuri de plante rezistente în acele condiții).
Biologia este o altă cale prin care elevii pot deveni fascinați de mediul înconjurător și, astfel, să înțeleagă dacă sunt fie parte dintr-o problemă, fie dintr-o soluție, în ceea ce privește impactul omului asupra naturii.
Ce studiază copiii la biologie (mai puțin clasele a VII-a și a XI-a):
Clasa a V-a – recunoașterea consecințelor activităților umane și ale propriului comportament asupra mediului înconjurător (sunt recomandate efectuarea unor vizite, excursii pentru promovarea frumuseților naturale și pentru observarea efectelor unor comportamente umane asupra acestora).
Clasa a VI-a – identificarea relaţiilor dintre propriul comportament şi starea de sănătate.
Clasa a VIII-a – manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural propice vieții.
Clasa a IX-a – transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi (de exemplu, proiectarea unor activităţi de protejare şi conservare a mediului).
Clasa a X-a – influenţa factorilor de mediu asupra absorbţiei, fotosintezei, transpiraţiei, respiraţiei, circulaţiei, excreţiei, germinaţiei (dezechilibre ecologice).
Clasa a XII-a – aplicarea unor reguli de menținere a sănătății omului şi a măsurilor de conservare a mediului.
Desigur, noțiuni de ecologie pot fi predate și în cadrul altor disciplinele incluse în trunchiul comun, cum ar fi Geografie, Educație tehnologică sau Educație civică, dar și la limbile străine sau chiar la sport. Însă fiecare profesor decide cât și cum se implică.
Opționale de educație ecologică
Pe lângă ceea ce află la orele de curs, elevii pasionați de ecologie au posibilitatea să aleagă între opționalele „Creează-ți mediul” și „Educație ecologică și de protecție a mediului”, ambele fiind discipline din curriculum la decizia școlii, la nivel național.
Potrit Legii Educației, curriculumul la decizia şcolii cuprinde discipline opţionale ofertate la nivel naţional şi discipline opţionale ofertate la nivelul unităţilor de învăţământ.
„Creează-ţi mediul!” este o ofertă de disciplină opţională pentru aria curriculară „Matematică şi ştiinţe ale naturii”, fiind proiectată pentru o oră pe săptămână și care se adresează elevilor din clasa a III-a până în clasa a VII-a.
La opțional, în funcție de vârsta lor, copiii vor învăța să identifice intervenţiile omului în mediul înconjurător, soluţii legate de poluarea din zona în care locuiesc și relaţiile dintre poluarea mediului înconjurător şi calitatea vieţii.
În plus, aceștia vor putea să colecteze informaţii referitoare la poluarea mediului înconjurător, să realizeze interpretări ale unor scenarii create de elevi, să realizaze un ziar “verde”, un album foto, investigaţii, sondaje de opinie, să organizeze acţiuni de ecologizare a unor spaţii, să vizioneze filme despre degradarea mediului, să dezbată unele cazuri preluate din presa locală, să redacteze un ghid de comportare ecologică.
„Prin strategii interactive, elevii sunt puşi în situaţia de a observa, analiza, investiga, fenomene şi procese din mediu, exersând deprinderile de muncă intelectuală, concomitent cu formarea unui comportament responsabil, implicat, în relaţiile cu mediul înconjurător”, este descrierea opționalul „Educație ecologică și de protecție a mediului”.
Acesta are un caracter interdisciplinar, este proiectat pentru o oră pe săptămână și se adresează elevilor din clasa I până în clasa a VII-a.
Programa acestei discipline arată că elevii au la dispoziție o gamă largă de activități de învățare, cum ar fi popularizarea unor modele de „bune practici” prin joc, întocmirea unor tabele comparative cuprinzând impactul factorilor poluanţi asupra mediului, campanii de colectare selectivă a deşeurilor şi refolosirea acestora; implicarea, alături de comunitate, în activităţi de voluntariat vizând protecţia mediului.
Elevii ecologiști, în competiții naționale
Elevii care își asumă roluri de protectori ai mediului înconjurător se pot întrece la nivel național în soluții și cunoștințe. În 2017, ecologia a fost în centrul atenției la „Concurs național de proiecte de mediu (Muncel, Iași)”, „Concurs național Creează-ți mediul (Slatina)”, „Și gestul tău contează (Botoșani)”, „Jocul moleculelor! Faceți totul pentru salvarea Terrei! (Baia Sprie)”.
De exemplu, pentru concursul „Și gestul tău contează”, s-au adunat la Botoșani 34 de echipaje din 23 de județe, care au avut de trecut probe precum orientare pe teren și recunoașterea florei și ateliere de lucru cu tema „Deșeurile – prevenire, refolosire, reciclare, eliminare”.
Concursul național „Creează-ți mediul” a avut ca teme poluarea și biodiversitatea, iar concursul „Jocul moleculelor! Faceți totul pentru salvarea Terrei!” este unul interdisciplinar de chimie experimentală și protecția mediului.
Manuale pentru ghidarea profesorilor și a elevilor
Pentru că orice materie are nevoie și de un manual, am vrut să vedem ce conține, în linii mari, un astfel de îndrumar. În acest sens, avem două exemple:
În 2008, Eco-Rom Ambalaje și Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu au dezvoltat împreună un kit educațional dedicat elevilor de clasa a III-a si a IV-a. Kitul, aprobat de către Ministerul Educației Naționale, este format dintr-un manual cu exerciții teoretice și practice, „Învățăm să reciclăm ambalajele”, și un „Material informativ pentru cadrele didactice și elevii claselor X-XII profil pedagogic care efectuează practică pedagogică la clasele I-IV”.
În cele șase capitole ale manualului sunt explicate pe înțelesul copiilor rolul ambalajelor, în ce constă gestionarea deșeurilor de ambalaje, „drumul” parcurs de fiecare tip de ambalaj de plastic, metal, hârtie și sticlă până la reciclare și, ulterior, transformarea în noi produse, precum și ce se întâmplă cu deșeurile de ambalaje care nu pot fi reciclate.
Asociația Greenitiative, WWF România și Viitor Plus au creat împreună opționalul „Eco educație pentru Școli verzi” și un kit educativ care conține „Manualul elevului digital, interactiv” (cu resurse suplimentare video și online), „Ghidul profesorului” (cu recomandări pentru a preda interactiv, adaptat la contextul local, în aer liber) și „Culegerea verde”, care este o colecție de activități interactive.
Între aprilie 2014 și septembrie 2015, autorii manualului au lucrat cu 14 profesori–autori selectați din București și județele Brașov, Călărași, Maramureș, Mehedinți și Suceava. Pentru a concepe manualul, în această perioadă aceștia au testat împreună diferite idei și au consultat experți în educație și dezvoltare durabilă.
Personajul Frunzetti îi însoțește pe copii în fiecare pagină, pe parcursul a trei teme majore abordate în manual: „Ce primim de la Natură? (Biodiversitate. Serviciile ecosistemelor)”, „Ce îi dăm înapoi? (Amprenta ecologică)” și „Proiecte verzi (Soluții concrete pentru reducerea impactului asupra mediului.)”.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=LWRuCPU9GhI]
