Un grup format din 4 ONG-uri solicită Ministerului Mediului, Ministerul Apelor și Pădurilor și comisarului european responsabil de mediu să introducă în România un „sistem-depozit” pentru PET-uri și doze de aluminiu. Prin intermediul acestuia, s-ar încuraja, susțin ei, „trecerea la ambajale reutilizabile și integrarea într-o economie circulară”.
Inițiatoarea petiției, Ioana Tănase, este una dintre persoanele din spatele proiectului ALTERNATIVE (proiect care oferă o alternativă la pungile de plastic, prin confecționarea de săculeți reutilizabili). Demersul de a lupta împotriva plasticului de unică folosință nu este așadar unul nou pentru româncă.
Aceasta a creat petiția pe platforma declic.ro, în încercarea de a stimula colectarea și reciclarea PET-urilor și a dozelor de aluminiu.
„Germania, Olanda și țările scandinave au găsit o soluție simplă și eficientă la problemele de mediu cauzate de PET-uri și doze de aluminiu: o garanție monetară. Acest depozit de bani pe care fiecare cetățean îl primește la returnarea PET-urilor și dozelor de aluminiu a dus la implicarea directă și responsabilizarea cetățenilor și a firmelor producătoare, vânzarea și colectarea acestor deșeuri luând o formă circulară, în care materialele sunt refolosite la crearea de noi produse.”
Pentru implementarea sistemului-depozit, Ioana Tănase propune mai multe variante: „trecerea la ambalaje reutilizabile”, „încheierea de colaborări cu firme reciclatoare care le colectează, le prelucrează și le transformă în materie primă sau alte produse” sau „plătirea unei taxe către MMAP, prin care acesta din urma va gestiona respectivele deșeuri”.
Cum funcționează sistemul-depozit
Mai toți românii care „au prins” comunismul cunosc sistemul-depozit. Atunci, consumatorul plătea o garanție pentru fiecare produs ambalat în sticle de sticlă sau în borcane. Garanția putea fi recuperată odată cu predarea ambalajului din sticlă la un centru de colectare. Puteai primi înapoi 1 leu la fiecare sticlă de jumătate, 2 lei – la cea de un litru, 3 lei – la sticla groasă de lapte, iar la borcane – 0.80 de bani. Pentru a avea termen de comparție, trebuie precizat că un salariu mediu era, în 1984, cam 1.600 de lei, iar un corn costa 0.80 de bani. Orice recicipient din sticlă trebuia însă curățat înainte de predare, atât de etichete, cât și de grăsime, iar cele ciubite erau refuzate. Toate ajungeau în fabrici, unde erau refolosite.
Sistemul garanției pentru sticle a fost reintrodus în ultimii ani în tot mai multe state. Printre acestea, se numără Germania, Suedia, Marea Britanie, Estonia, Norvegia, Finlanda, Danemarca, Olanda și Canada. Majoritatea au reușit să își crească performanțele de reciclare în mod spectaculos.
Potrivit inițiatorilor petiției de pe declic, similar ar funcționa și sistemul-depozit pentru PET-uri și doze. Ideea petiției nu aparține însă românilor. Este o inițiativă civică a LET’S DO IT! Belgia și a Coaliției Pro Sistem-Depozit, cărora li s-au alăturat până acum creatorii inițiativelor românești „Mai Puține Plasticuri” și „ALTERNATIVE”. Cei din urmă solicită cât mai multor ONG-uri să se alăture demersului și cetățenilor să semneze petiția.
Până acum, au reușit să strângă în jur de 7.800 semnături. Este însă nevoie de un milion pentru ca petiția să fie discutată în Parlamentul European.
