Decretul indonezian care permite companiilor de exploatare miniera sa isi desfasoare activitatile in padurile tropicale este putin probabil sa conduca la o defrisare masiva, au declarat pentru Reuters experti din domeniul forestier si oficiali ai guvernului, argumentand ca mineritul are un impact limitat.
In urma unei hotarari guvernamentale dezbatute pe 4 februarie, firmele de minerit vor fi nevoite sa plateasca intre 200 si 265 de dolari pe hectar pentru terenul de padure folosit in scopul unor activitati precum construirea de locuinte, sosele, instalarea de mine si gropi de gunoi.
Decretul a alarmat grupurile ecologiste care sunt ingrijorate de defrisarile rapide care au loc in Indonezia.
Tara a avut cea mai mare rata de defrisare intre anii 2000-2005, arata Greenpeace, defrisand o suprafata echivalenta a 300 de terenuri de fotbal in fiecare ora.
Krystof Obidzinski, un cercetator din cadrul Centrului International de Cercetare Forestiera (CIFOR), a spus ca pe plan istoric mineritul nu a contribuit niciodata in mod semnificativ la defrisarea padurilor.
„Exista, evident, un pericol si este regretabil, dar schema completa a activitatilor nu reprezinta un motiv de ingrijorare”, a spus acesta.
Decretul este aplicat unui numar de 13 firme de minerit carora, in urma cu patru ani, le erau permise activitatile in zonele de padure, inclusiv firmei Freeport McMoRan Copper & Gold care conduce uriasa mina Grasberg din provincia izolata a Indoneziei, Papua.
Obidzinski spune ca noul regulament a fost implementat din cauza necesitatii de refacere a investitiilor din sectorul mineritului si din cauza nevoii Ministerului Padurilor de a recupera pierderile datorate decaderii altor activitati forestiere.
Bowo Satmoko, reprezentant al Ministerului Padurilor, spune ca deocamdata numai 3 companii de minerit au permisiunea de a continua sa exploateze zonele forestiere. „Ceilalti inca propun exploatarile”, a spus acesta.
El a mai declarat ca permisele de minerit au fost acordate numai pentru 13 firme desi un oficial din partea Ministerului Energiei si Padurilor a declarat ca acele companii care detin permise de minerit inainte ca legea padurilor sa fie emisa in 1999, sunt, de asemenea, eligibile.
Un alt oficial din partea Ministerului Padurilor, Syaiful Anwar, spune ca regula ar trebui sa fie pusa companiilor care isi desfasoara activitatea in paduri.
Un grup ecologist, Wahli, a adunat donatii de la mii de oameni in scopul cumpararii a 3 milioane de metri patrati de teren de padure protejata pentru a preveni companiile de minerit sa opereze in acele locuri.
Legea forestiera din Indonezia emisa in anul 1999 a interzis activitatile miniere in padurile protejate de mediu. Dar in anul 2004, cel de-al partulea presedinte al tarii, Megawati Sukarnoputri, a emis o lege care permite companiilor sa efectueze activitati in regiunile aflate sub protectia mediului.
Foto: Reuters
