Text de Joel Makower
De multa vreme avem de-a face cu o problema de capatai a lumii ecologiste – miile de companii, activisti, evanghelisti, politicieni, preoti, ganditori si multi altii care, in felul lor, au vrut sa rezolve boala ecologica a planetei. Asta explica de ce, dupa patru decenii de existenta a miscarii ecologiste moderne, doar o mana de companii si cetateni i-au ingrosat randurile subtiri, in vreme ce mult mai multi si-au tarat talpile prea incet sau chiar in sensul opus progresului ecologic.
Problema e urmatoarea: nimeni nu a creat o viziune a ceea ce se va intampla daca ne facem treaba bine.
Pare bizar cand te gandesti la asa ceva. Avem o imagine clara precum cristalul a consecintelor daca nu ne facem treaba bine (multumim mult, Al Gore). Stim foarte bine posibila devastare pe care ar produce-o problemele de mediu pe care nu le vom rezolva: secete, inundatii, uragane, tsunami, razboaie pentru resurse, foamete si molime. Stim despre epidemii de astm al copiilor in marile orase, despre rauri toxice in teritorii saracite si crescatorii de pesti care nu isi vor mai reveni niciodata. Vedem cu ochii nostri dezvoltarea industriala rapida in niste peisaje odata verzi. Exista fotografii ale padurilor rase de pe fata Pamantului, munti din care mineritul nu a mai lasat nimic si terenuri agricole uscate. Citim despre toate lucrurile astea si auzim starurile de la Hollywood care se ingrijoreaza, ba chiar noi insine le putem experimenta.
Chestiunea e ca stim cum arata business-as-usual.
Dar ce se intampla cu succesul? Ce se intampla daca facem lucrurile cum trebuie?
Aceasta, la fel ca orice, este o viziune pe care sper ca presedintele Obama o va avea despre America si despre lume. Da, exista o lista cu toate politicile publice necesare. Dar, fara acea chestie numita viziune, chiar cele mai bune politici nu ajung departe.
Stim de multa vreme ca frica este un motivator limitat. Ganditi-va cum s-a schimbat persuasiunea in ultimul timp. Cu o generatie in urma, publicitarii ne spuneau ca trebuie sa ne fie frica de riduri, de lipsa de fier din organism ori de psoriasis. Cei de pe Madison Avenue credeau ca injectia de frica in mintea si in inima publicului va aduce bogatie si profituri. Nu mai e asa. Astazi, profitul vine din viziuni imbibate cu sex appeal, libertate personala si viata fara ingrijorari. Aceste imagini pozitive sunt cele care-i inspira pe oameni sa actioneze si la bine si la rau sa-si faca alegerea intr-o mare piata.
Care este imaginea pozitiva verde care va inspira o natiune si chiar intreaga lume pentru a se transforma in felul in care Obama si altii spera: slujbe
noi, construirea de noi oportunitati economice, independenta energetica, lupta impotriva schimbarilor climatice, imbunatatirea sistemului medical, reducerea degradarii mediului inconjurator si securitate nationala.
E o poveste greu de povestit. Dar cine o spune?
O spune Van Jones. Autorul cartii „The Green Collar Economy“ si unul dintre eroii mei, Jones ar fi printre putinii care au invatat sa inspire lumea cu acea chestie, viziunea. Si nu pe oricine. Jones aduce speranta pentru legiuni economice care pana acum nici nu puteau sa atinga miscarea ecologista. El poate vorbi cu baietii din getto – Cineva va face un milion de dolari daca va gasi o cale sa construiasca panouri solare in cartiere.
Cred ca ar trebui sa fii tu, Obama! Sau un alt citat clasic: Nu este prima data cand avem un presedinte negru, e prima data cand avem un presedinte verde!
Va putea Obama sa incite poporul american prin desenarea unui tablou al economiei verzi? Bineinteles. Yes, he can! Dar o va face? Va putea pune politica americana curenta in acea treaba vizionara verde? Daca va putea, va fi cea mai profunda actiune in a realiza speranta.
