Text de Joel Makower
Pentru toate rugamintile si ajutoarele cerute de industria automobilului – transformari, transfuzii si dragostea pentru cele patru roti – un lucru ramane constant: e vorba numai despre masini. Provocarea, precum o vede toata lumea, consta in a ne da seama de modul in care constructorii auto de la Detroit impreuna cu competitorii lor din Europa si Japonia pot construi vehicule mai inteligente si mai sigure, care sa satisfaca si pragmatismul, si pasiunile. Produsele vor fi mai profitabile si mai ecologice. Asta este scopul nostru, nu?
Cred ca nu. Focalizarea obsesiva pe a crea vehicule mai verzi – toti constructorii de masini se afla intr-o cursa nebuna pentru a lansa vehicule electrice sau hibrid – ignora marea provocare si marea oportunitate: reinventarea sistemelor de transport pentru a fi mai bine din perspectiva economica, sociala si ecologica.
In Statele Unite si in restul tarilor dezvoltate ori in curs de dezvoltare s-a impus dogma, „Masinile ne dau libertatea“. Generatii intregi au fost determinate de acest slogan. Detroit a fost construit pe acelasi slogan.
Dar masinile sunt o povara. Trebuie sa le cumperi la preturi mari, sa le intretii, sa cumperi combustibil, sa le parchezi si sa le asiguri. Daca traiesti intr-un oras si nu ai garaj. Provocarile si costurile se multiplica. Sunt scumpe si iti mananca nervii, stau parcate 95% din timp. Cand le folosesti, trebuie sa te descurci prin strazile si autostrazile mereu congestionate. Nu e chiar „libertate“.
Ceea ce ne da libertatea nu sunt masinile, ci mobilitatea, abilitatea de a te deplasa unde si cand vrei in modul optim si confortabil pentru nevoile si stilul nostru. Aceasta afirmatie este valabila oricand si oriunde in spectrul economic. Intradevar, in economiile emergente, mobilitatea este o conditie a sustenabilitatii. Cand oamenii se pot misca liberi de aci pana colo, ei vor avea o slujba buna, vor comercializa bunuri, vor cauta sa-si faca o educatie, sa obtina asigurari medicale sau chiar sa exploreze alte locuri pentru a-si largi orizonturile.
Deci, de ce in era digitala cand absolut orice produs si serviciu se schimba fundamental, daca nu chiar se reinventeaza, viitorul transportului este inca ancorat in modul in care construim si vindem masini, fie ele electrice ori hibride? De ce titanii industriei nu isi imagineaza sistemul extins in care aceste vehicule opereaza? Daca trebuie sa reinventam industria auto, nu ar putea fi asta parte a ecuatiei?
Dan Sturges crede ca asa ar trebui sa fie. „Companiile auto vor juca un rol mare daca se vor opri sa se focalizeze pe a face automobile si sa
se gandeasca la miscarea oamenilor“.
Sturges m-a invatat o gramada de lucruri legate de mobilitate, un subiect de care e extrem de legat si de pasionat. Fost car designer la General Motors, Sturges se focalizeaza acum pe dezvoltarea sistemelor de transport comunitare – cum sa impaci lungul sir de masini care isi duc conducatorii la lucru in fiecare dimineata cu ultimul racnet in telecomunicatiile digitale care sa stea la baza unor sisteme integrate de mobilitate. Sturges a inventat primul vehicul electric de vecinatate (NEV), masina GEM acum construita de Chrysler.
In lumea lui Sturges, toata vorbaria legata de vehicule cu combustibil alternativ este necesara, dar nu prea suficienta, mai ales daca orasele sunt congestionate si masinile abia se pot deplasa. Aceasta ineficienta e deja evidenta. In Denver, orasul lui Sturges, gradul de ocupare al unei masini este 1,1 oameni. Asta se traduce in 20% factor de incarcare. O companie aeriana ar da faliment instantaneu daca ar avea factorul de incarcare de 20%. Insa, toata conversatia legata de transportul responsabil a transferat ineficienta sistemului de transport catre automobilele electrice in locul celor pe benzina ori pe motorina. Rezultatul va fi multa energie risipita pentru a misca o gramada de scaune goale. Maimult, 40% dintre vehiculele de pe strazi se misca in cercuri pentru a cauta locuri de parcare. Schimbarea combustibilului nu va schimba nimic din aceasta situatie si nu ne va duce prea departe in ce priveste planurile noastre de economisire a energiei si de incetinire a schimbarilor climatice.
Asadar, nu vom avea nevoie de noi tipuri de vehicule, ci de noi tipuri de sisteme de vehicule.
Deja vedem astfel de dezvoltari. Exista Zipcar, City Car Share, I-Go si alte forme de car sharing sau servicii microrental care aduc alternative la a cumpara o masina. In Paris exista Velib, un sistem cu 20.000 de biciclete de inchiriat si 1.500 de statii automatizate – aproximativ la fiecare 300 de metri in oras – ceea ce permite membrilor sa se deplaseze cu o bicicleta low-cost de la o statie la statie. Prima jumatate de ora e gratuita. In Ulm, Germania, Daimler a lansat Car2Go, un system similar care foloseste micile masini NEV. Chiar compania descrie: „Principiul e simplu si ingenios – cand ai nevoie de o masina, poti sa inchiriezi (spontan sau anterior) una dintre cele 200 de masini Car2Go. Cu un minim efort, cu statia de returnare la alegere si fara costuri fixe. Aceasta reprezinta mobilitatea moderna pentru noi si ea creste calitatea vietii, punand orasul Ulm in miscare“.
Vélib, Car2Go si serviciile car-sharing reprezinta parti dintr-un system mai mare, imaginat de Sturges. Vazand congestiile in trafic, trebuie sa incepem o discutie despre cum sa reinventam si sa regandim modul in care ne miscam. Si aici totul devine mai interesant. Revolutia digitala – sisteme de
car sharing si abilitatea iPhoneurilor sa devina instrumente de autostop – este o lume noua, o lume in care web-ul tridimensional se arata in jurul nostru.
In acest web tridimensional poti sa nu ai o masina, dar sa ai acces la cerere catre orice stil si marime vrei – un mic NEV pentru o fuga la piata, o camioneta pentru o minivacanta cu familia, un sedan frumos pentru o intalnire de business, o decapotabila pentru o zi insorita ori un pick-up truck pentru o aprivizionare la magazinul de bricolaj. Suma inchirierii difera in functie de timp, loc si convenienta. Masina se poate lua de la un loc prestabilit, poate fi trimisa la usa ta in 30 de minute la un pret mai ridicat si altele. Toate acestea sunt posibie prin accesarea unei iconite a unei aplicatii web de pe iPhone, prin SMS, dand un telefon sau deplasandu-te direct la punctul de inchiriere.
Binenteles, e vorba despre o mare schimbare culturala. Ce ii va face pe consumatori sa renunte la vechile masini de familie? Cum vor renuntala simbolul statusului social? Putem sa ne imaginam momentul in care a nu avea o masina sa fie o alegere de lux? Aceasta schimbare va fi la fel de mare precum cea tehnologica.
Marii producatori de automobile trebuie sa dea putin la o parte ideea ca oamenii au nevoie de o masina pentru a se deplasa oriunde. Nu trebuie sa renunte la tot confortul de pana acum, insa doar sa-si foloseasca mai mult imaginatia.
