Prezent la tabara de la Tasuleasa, la lansarea programului "Verde 003", Marcel Iures a plantat un copac simbolic, in care si-a pus toate sperantele pe care le are pentru viitorul ecologic al Romaniei. Constient de problemele romanilor, de lipsa de educatie si de neglijenta fata de natura, actorul a considerat ca este important sa dea un exemplu. Iata ce ne-a spus un ecologist convins.
Green Report: Sa incepem de la "ecologist convins", ca asa ati fost anuntat astazi, spuneti-mi de cand ati devenit mai atent cu mediul?
Marcel Iures: N-am multe vorbe, n-am vocabular sa descriu ce inseamna ecologist. Dar daca ar fi sa folosesc si eu un slogan de tipul celor care au fost folosite ca sa se faca munti de bani: "esti ce asculti", "esti ce mananci" sau "esti ce gandesti", as spune ca esti ce respiri si ce daruiesti celorlalti. Asta te creeaza. Eu cred ca ceea ce depinde de noi, datoria noastra pe suprafata acestui gogoloi, este sa avem grija de el, de planeta mama. Asa am fost crescut, eu am emotii cand se taie un copac, ma apuca disperarea cand vad ca sunt barbieriti munti intregi, dealuri intregi. Am fost crescut la tara, intre animale, oratanii, am fost la munca pe camp… Cand ma uit la cei care pretind ca stiu sa aiba grija de natura, ca stiu strategii, ca au facut masterate, imi dau seama ca habar nu au de nimic, nu ne tin decat de vorba, in timp ce altii taie si spanzura, epuizeaza resursele naturale.
Ce va deranjeaza cand va uitati in jur, cand va uitati pe strada… cand mergeti la munca sau cand iesiti in natura?
Ma deranjeaza ca oamenii care isi pot invata copiii, oamenii care pot da un exemplu se prefac ca nu e asa de grav, ca nu con teaza daca arunca o punga de McDonald’s pe geamul masinii, care intotdeauna este Porsche sau ultimul racnet de Audi, Mercedes ori Tuareg. Ma deranjeaza ca peste 90% dintre profesorii de tara, invatatorii de tara sunt absolut indiferenti la faptul ca elevii nu recunosc plantele sau copacii de la ei din sat, nu mai stiu nici colindele sau traditiile de Mos Craciun sau Paste.
Ne indepartam de traditie si ne indepartam de natura?
Bineinteles. Pentru ca traditiile vin dintr-un fond mitic, iar noi ne-am tot rupt legatura cu mama natura si am ramas singuri. Omul in singuratate devine razbunator, se comporta ca un procuror, suspecteaza pe toata lumea, devine rau. Este motivul pentru care oamenii nu se mai uita in jurul lor, nu se mai uita nici la cer. E o tragedie, dupa parerea mea.
Ce credeti ca se ascunde in mintea omului acela care arunca punga de la McDonald’s pe geamul masinii?
Nu se ascunde nimic. Este o indiferenta crasa. Ei nu mai au nicio sansa. Problema sunt copiii. Insa copiilor li se face, sincopatic, nesistematic, o educatie. N-a dat inca roade, dar sper sa dea. Sper sa ajunga sa-si iubeasca mama care le-a dat viata. Pana acum, noi nu am dovedit ca ne iubim mama, tara in care am crescut. Batranii nostri nu erau asa. Ei nu stiau sa spuna despre mediul in care traiau ca este ecologic si il intretineau pentru ca viata lor depindea de el. Dar ei sunt acum invinsi, sunt la sfarsitul vietii.
De ce e mizerie in Bucuresti?
Bucurestiul are o istorie a mizeriei. Nu e o traditie, asa e conceput. El reflecta ADN-ul bucurestenilor. Bucurestiul arata asa cum vrem noi. E simbiotic.
Credeti ca Bucurestiul va scapa de aceasta imagine vreodata?
Nu. Niciodata. Nu are cum. Pentru ca a fost croit pentru totdeauna asa. El arata asa cum l-am construit noi. Acest "noi" este unul generic, noi ultimele cinci, sase generatii. El n-are nicio sansa, e un oras condamnat. E un oras intermediar, cum zicea Arghezi, e un oras samsar. El nu vrea nimic, nu spera nimic. Arghezi, in 1932, invoca cumva cosmosul. Textual zicea: "Cand se va milostivi de tine cerul ca sa te doboare, ca sa poti renaste pura cetatea mea, pe care te iubesc, orasul meu tica los". Si mai spunea Arghezi – de o ticalosie minuscula. Destinul lui a fost scris de altcineva. Iar noi acum facem niste comentarii, incercam ori sa ne aflam in treaba, ori sa ne dam importanta, ori sa gasim solutii la modul sincer. Toate aceste atitudini snt caduce – zadarnic de frumoase. Sansa Bucurestiului nu este o sistematizare. Aceea se poate face cu bani, cu inspiratie. Sansa Bucurestiului este infuzia de umanitate, de dragoste, de iubire pentru copii, batrani, pentru ordine. Ceva care defineste spatiul uman prin simetrie, balans, armonie, echilibru.
Ati calatorit mult in afara tarii si ati cunoscut multe personalitati, oameni care se indreapta spre o viata ecologica, credeti ca e ceva la moda, o strategie de marketing?
M-am intrebat si eu asta. Adevarul e ca este o nevoie. Adevarul e ca distanta dintre ce are nevoie o comunitate sau alta si prioritatile guvernelor este atat de mare incat in acest spatiu, interstitiu, in diferenta asta de opinii trebuie sa intre acest tip de persoane. Din nefericire, nu au un rol de arbitru, ci un rol partinitor. Ei, eu, cel putin, tin partea naturii, nu a profitului, a PIB-ului sau a altor interese. Faptul ca un roman trebuie sa respire un aer curat in minunatia asta de natura, de tara pe care ne-a dat-o Dumnezeu nu are nicio legatura cu strategiile Romaniei.
Pe de alta parte, nu poti sa faci nimic daca nu ai bani, nu poti sa spui ca faci un proiect ecologic, nu poti sa repari ceva daca nu ai bani.
Eu nu cred asta, asta e victoria PR-ului.
Totusi, eu ma bucur cand vad o companie mare care da din profitul ei, chiar daca o parte infima, e bine ca il indreapta catre proiecte ecologice. Credeti ca, dincolo de educatia romanului, trebuie pusa mai multa presiune si pe companii?
Da, cu conditia sa nu ajunga mila, sa nu cersim marilor companii sa ne salveze mama. Sa ne dea si noua aer, verde, metafore viata… Sa ne salveze este invers. De exemplu, trei sute de triburi din Amazon fac drumuri 4 luni din an sa-si ia zahar, ulei, gaz; calatoresc 1.200 de kilometri. In cazurile acestea nu exista strategie, oamenii aceia nu stiu ce inseamna banii, ei fac schimburi de provizii.
Ce faceti personal pentru protejarea mediului?
Pot sa spun din start ca fac prea putin. Da, am becuri ecologice, fac doar dus si opresc apa cand ma barbieresc sau cand ma spal pe dinti. Colectez apa pluviala si o filtrez si o folosesc pentru dusuri. Cand plec de acasa de la munte, plec cu cinci saci diferiti de gunoi.
Tot mai des, tot mai multe voci, tot mai multa lume vorbeste despre incalzirea globala, despre o omenire care distruge planeta, despre efectele catastrofice ale civilizatiei actuale asupra naturii. Care vor fi efectele asupra generatiei viitoare, cu ce vor ramane in minte?
Eu cred ca generatia urmatoare ramane cu ceva, cu un punct de vedere nascut din disperare, care nu se bizuie pe nimic, e consecinta unei neajutorari totale. Baiatul meu, care are 24 de ani, are angoase ca se duce totul de rapa, ca noua ne revine responsabilitatea, ca, pe langa faptul ca zamislim copii, trebuie sa te mai si gandesti ca nu poti sa aduci un copil intr-un garaj plin de fum, trebuie sa vada si el soarele, ploaia, avem nevoie de asta. Ei asa s-au nascut, cu ideea ca e tragica situatia, ca nu stiu ce sa faca.
Credeti in master-planuri de mediu sau in proiecte punctuale cum e Proiectul Tasuleasa?
Eu cred in ce face omul cu mana lui, numai asa se poate, chestia cu globalizarile, ca vin fonduri, e prea putin importanta. Ca sa impadurim locul asta pe care stam, va garantez ca nu e nevoie de niciun ban; eu pot face teatru fara niciun ban, teatrul pe lumea asta a inceput fara corporatii, a venit un om si l-a imitat pe prietenul lui.
