In timp ce nimic nu pare mai sfant decat lumina lumanarii, acea aura calda ar putea ascunde un secret toxic, ne avertizeaza Pat Thomas de la „The Ecologist“.
Cei mai multi dintre noi cunosc efectele asupra sanatatii ale produselor de combustie din surse mari, precum generatoare electrice sau automobile, ori chiar din surse „indoor“, cum sunt cuptoarele. Putini stiu ceva despre efectele lumanarilor asupra sanatatii umane – chiar daca de obicei ele sunt aprinse in diferite incaperi, in spatii mici si slab ventilate.
In urma cercetarilor Agentiei pentru Protectia Mediului din Statele Unite (EPA) si a Asociatiei Americane de Cercetare a Plamanilor s-a dovedit ca lumanarile emit o varietate infricosatoare de compusi organici volatili (VOC), inclusiv acetona, benzen, tetraclorid de carbon, monoxid de carbon si xilina. Pe langa acestea, ca orice materie care arde, lumanarile produc parti cule de funingine microscopice care pot contine metale grele toxice eliberate din fitilul lumanarii.
Scopul fitilului este sa stea inmuiat in ceara pentru a mentine aprinsa flacara. In momentul in care lumanarea arde, fitilul elimina funingine sub forma de particule minuscule, destul de usoare pentru a ramane in aer suspendate pentru o perioada considerabila de timp si destul de mici pentru a pu tea fi inhalate.
Cercetarile EPA au aratat ca in vreme ce ard mai multe lumanari, sau lumanari cu multiple fitiluri, se poate ajunge la niveluri inalte de poluare interioara. Lumanarile parfumate emana mai multa asemenea funingine microscopica decat lumanarile simple.
Problema funinginii emanate de lumanari a fost ilustrata intr-un studiu din anul 2000 facut la Universitatea din Michigan de Sanatate Publica. Cercetatorii de aici au examinat mai multe lumanari de diferite feluri, produse in Statele Unite, Mexic si China si au masurat cantitatea de plumb pe care fiecare lumanare o emite in timp ce arde, dar si cantitatile care raman in aer intr-un spatiu inchis dupa o ora si dupa cinci ore.
Rezultatele au aratat ca ratele emisiilor de plumb ale unei lumanari variau intre 0,5 si 327 micrograme (mcg) pe ora. Dupa ce lumanarea arde o ora, nivelurile de plumb din aer sunt intre 0,04 si 13,1 mcg pe metru cub (un nivel „sigur“, conform EPA, este 1,5 mcg pe metru cub); dupa ce o lumanare arde timp de cinci ore, nivelurile de plumb sunt intre 0,21 si 65,3 mcg pe metru cub.
Mai recent, in 2006, omul de stiinta Stephan Weber, de la Universitatea Duisburg-Essen, din Essen Germania, a masurat nivelurile de micropar ticule din aerul dintr-o singura biserica pe o perioada de 13 zile inaintea Craciunului. Biserica folosea atat lumanari, cat si tamaie in timpul slujbelor, iar Weber a descoperit ca, in momentul in care sunt aprinse lumanarile, concentratiile de particule aproape se dubleaza.
Concentratia de particule a scazut subit dupa ce lumanarile au fost stinse, dar a ramas ridicata inca 24 de ore dupa utiliza rea simultana a lumanarilor si a tamaiei.
Weber a concluzionat ca pana si expunerea pentru o perioada scurta la aerul contaminat din timpul unei slujbe religi oase poate fi daunator pentru unii oameni.
Tot prin 2006, revista britanica „Proof!“ a publicat rezultatele analizelor de laborator pe mai multe tipuri de lumanari cumparate din supermarketuri si magazine de decoratiuni interioare din Londra. Fumul de la lumanarile care ard a fost analizat pentru urme de plumb si cadmiu. 17 procente, sau aproape doua din zece lumanari, aveau niveluri detectabile de cadmiu si un numar mic contineau si plumb, desi nivelurile detectate erau sub cele descoperite anterior, in alte studii.
In 2003, Comisia pentru Siguranta Consumatorilor a in ter zis importul si comercializarea lumanarilor cu fitil din plumb in Statele Unite. Alte tari inca nu au adoptat legea. Nu exista cale prin care sa poti deosebi fitilurile care contin plumb de cele sigure si nici etichetele nu prevad ce contin fitilurile.
In afara felului in care fitilul este facut, cat de „curat“ arde o lumanare depinde de alti cativa factori, inclusiv de tipul de ceara din care este facuta, daca este parfumata sau colorata si de cat de lung este fitilul. Un fitil prea mare va produce mai multa funingine decat unul scurt.
Seul si alte grasimi animale neprocesate, odata utilizate la scara larga pentru producerea lumanarilor, nu mai sunt populare. Acum parafina, care este facuta din deseuri petroliere, este cel mai comun tip de ceara pentru lumanari. Din punctul de vedere al produca torilor parafina este mai ieftina si mai usor de folosit, are o consistenta placuta si arde mai greu. Acidul stearic, un compus de seu si grasimi vegetale, este adaugat parafinei pentru a creste timpul de topire si timpul de ardere.
Poate fi greu sa produci o lumanare din uleiuri esentiale naturale. Uleiurile de buna calitate sunt scumpe, asa ca nu pot fi folosite pentru productia de masa a lumanarilor, de asemenea nu se amesteca bine cu ceara. Pot fi mai volatile si greu de folosit pentru lumanari pentru ca necesita adaugarea stabilizatorilor.
Astfel ca producatorii folosesc in general mai multe esente toxice. Pe langa acestea, multe lumanari contin culori sintetice.
Este aproape imposibil pentru majoritatea consumatorilor sa-si dea seama de diferenta dintre lumanarile cu fitiluri care contin metale si cele care nu contin. Puteti sa nu achizitionati lumanari produse in China, desi multe lumanari de pe piata nu au inscriptionate pe eticheta ingredientele pe care le contin sau unde sunt produse. De asemenea, putine produse contin informatii despre ingredientele aromelor sau despre tipul fitilului (este adevarat ca aceste specificatii nu sunt obligatorii). O legislatie pentru etichetarea clara i-ar ajuta cu siguranta pe consumatori in luarea deciziilor corecte. Articolul a fost reprodus cu amabila permisiune
a publicatiei.
