Nu mai departe de acum doi ani, cind ajungeai in Zlatna iti venea sa te intorci. Chiar de la intrare te intimpinau mormane rascolite si sterpe de pamint, fiare rasucite, magaoaie scheletice de metal. Pe versanti, pamintul rosu, imbibat cu metale, ravene adinci in care puteai ascunde un tanc, copacii ruginii de timpuriu. Hiroshima. Asa stia lumea ca se cheama zona cea mai afectata. Un proiect european si o suma considerabila de la buget, 53 de milioane de euro, incearca sa schimbe in prezent fata celor doua cele mai poluate orase din tara: Zlatna si Copsa Mica.
FARA POLUARE SI FARA PERSPECTIVE. Zlatna a cunoscut vremuri in care bunastarea costa scump: bolile ii secerau pe cei plapinzi, iar media de virsta era una dintre cele mai scazute din tara. Cind aerul a devenit mai curat, viata in oras a devenit atit de grea ca erau voci care spuneau ca mai bine ar trai intr-un oras in care ti-e frica sa tragi aer in piept decit in unul in care mori de foame. Dupa inchiderea minelor si a combinatului, majoritatea oamenilor au ramas someri. De disperare, din 11.000 de zlatneni au mai ramas cam 8.000. Restul au plecat in strainatate, sa scape de orasul in care cosul urias ce domina peisajul si prin care le veneau boli si un aer rau a incetat sa mai pufaie. Dupa ce s-a risipit ceata rosiatica ce le murdarea rufele puse la uscat si aerul statut si plin de noxe care le termina plaminii, mai ales cind nu adia nici o boare de vint, s-a vazut limpede dezastrul ramas in urma. Fostii mineri, cei in virsta care pina in 1968 au lucrat in mediu uscat, se stingeau pe picioare de silicoza. Nici cei mai tineri n-au fost crutati, cu toate stropirile. Saturnismul si-a luat si el tributul. "A fost o vreme cind silicoza era in floare. Din cei batrini au mai ramas cam 70-80 pe care boala nu i-a terminat. Cazuri de intoxicatii cu plumb aveam cam 2-3 la doi ani. Boala are sindroame la nivel neurologic, neurastenic, reumatic. Ultimul pacient afectat de astfel de boli profesionale si care a plecat din spital de curind avea 71 de ani si suferea si de silicoza si de saturnism", a precizat directorul Spitalului Orasenesc Zlatna, dr Sorin Teisan. Oamenii care munceau in mina sau in combinat stiau ca se pot imbolnavi, de altfel umbla o vorba ca zona Zlatnei este locul unde nepotii nu-si cunosc bunicii.
UN GHIOCEL IN MINA. Loteria bolii tinea de mai multi factori: de organismul fiecaruia, de alimentatie, fumatul contribuia la instalarea silicozei. Nea Ghiocel, care a lucrat 27 de ani la mina din Hanes, la 4 kilometri de Zlatna, stie bine lucrurile acestea. "Si tot miner m-as face daca as avea de ales. Daca ti-e frica de balta nu maninci peste", spune zimbind in curtea cocheta de pe o magura a orasului. Norocul lui nea Ghiocel e ca el n-a prins perioada in care se muncea in mediu uscat. A avut doua accidente, o data a fost gazat si alta data a cazut un vagonet pe el. Si tot nu s-a speriat de meserie. Un prieten i-a aruncat mai tirziu tentatia sa vina sa munceasca in combinatul de cupru. A stat in cumpana ca iarna era greu cu naveta pina la Hanes, minerii impingeau in fiecare zi autobuzul prin zapada. "Eram in curtea combinatului si mi-a zis o doamna sa-l caut pe sefu’. Chiar atunci a trecut pe linga mine o basculanta care a lasat in urma un praf greu, de nu mai puteam respira. Am zis ca in baie e mai curat ca aicea si m-am intors in mina", povesteste rizind din coltul ochilor barbatul.
SE DESTRAMA PICLA. Dupa agresiunile asupra naturii provocate de mine si de combinat pina in 2004, Zlatna a intrat intr-o alta epoca. Pe locul unde a fost cel din urma s-a reecologizat, iar primarul spune ca asteapta investitori pentru a pune pe picioare un parc industrial modern. Ceva mai incolo se ridica o statie de colectare si sortare a deseurilor, ce n-a vazut toata Alba. Caci groapa de gunoi a Zlatnei este chiar linga fostul lac de decantare care mai stocheaza un cocktail considerabil de substante nocive. Primarul orasului, Silviu Ponoran, spune ca acum oamenilor le mai arde de proiecte cum ar fi corectarea torentilor, o alee cu lampadare. Afacerile in oras nu merg grozav, spun localnicii, pentru ca puterea de cumparare a ramas mica. Un hotel si citeva terase isi impart vadul in centru. Multi muncesc la o fabrica de incaltaminte deschisa pe locul vechii platforme si la fabricuta de sulfat de cupru care mai pufaie noxe tot de pe platforma. Insa, pentru ca locul asigura citeva locuri de munca zlatnenilor, acest mic neajuns e trecut cu vederea de autoritati.
Noroc cu natura
Directorul Agentiei de Protectie a Mediului Alba, Vasile Todea, spune ca institutia pe care o conduce va supraveghea modul in care se desfasoara refacerea ecologica de la Zlatna si daca banii sint bine gestionati. "Cei care au cumparat sau vor cumpara teren pe vechea platforma trebuie sa-si asume planurile de ecologizare. Acea fabrica de sulfat de cupru care mai este acolo a primit program de conformare, adica in timp, cam in 5 ani, vor inceta sa mai polueze. Sint surprins ca sinteti informati despre aceasta fabrica. Noi, oricum, mai trebuie sa tinem cont si de partea economica. Metale grele la Zlatna nu mai sint, oxizi de sulf – nu. Multe le face natura singura", a precizat Todea. Conform masuratorilor APM Alba, la Zlatna valorile substantelor toxice sint sub limita admisa. In mai anul acesta se inregistrau 0,077 micrograme/metru cub de pulberi in suspensie, iar limita admisa e 0,150. In 2003 cantitatea de dioxid de azot era de 250 micrograme/metru cub, in vreme ce limita admisa era la jumatate.
DIN COLT IN COLT
"Acea fabrica de sulfat de cupru care mai este acolo a primit program de conformare, adica in timp, cam in 5 ani, vor inceta sa mai polueze. Noi, oricum, mai trebuie sa tinem cont si de partea economica"
Vasile Todea – director APM Alba
