In ciuda dezinteresului autoritatilor si a neincrederii clientilor un ialomitean a reusit sa creeze un veritabil "paradis bio" integrat in Baragan, care l-a uimit pe un specialist olandez venit in vizita. Mai mult, a incercat sa le deschida ochii si tinerilor din comuna in ceea ce priveste agricultura organica.
Petrica Munteanu a venit si anul acesta cu pepeni biologici in Piata Norilor din Bucuresti. Este al cincelea an in care numai ambitia si pasiunea pentru ceea ce face il aduc aici, pentru ca nici inertia autoritatilor, nici suspiciunea clientilor sau rautatile unor producatori de produse conventionale nu il pot motiva sa continue.
"Agricultura ecologica ramine un vis frumos, o pasiune, ne place sa lucram curat. Dar sprijinul statului a insemnat pina acum doar promisiuni nerespectate, iar in Romania nu exista inca piata pentru produsele noastre. Oamenii nu sint informati, nu au cultura. Incercam zilele trecute sa imbii cu un pepene o batrinica. Stiti ce mi-a zis: „Maica, io am mincat fructe si legume cu chimicale toata viata, n-are rost sa ma mai apuc acum sa maninc d-astea curate. Sa manince copiii astia”. Eu unul am noroc ca am si alte venituri si pot sa imi intretin pasiunea, dar multi au trebuit sa renunte", povesteste cu un suris amar Petrica Munteanu. Ialomiteanul nu se da insa batut. Si nu se multumeste sa-si cultive produsele si sa le vinda. A facut un proiect de cinci culturi bio pentru ICPA Bucuresti, finalizat cu o dezbatere in comuna sa, Traian, din judetul Ialomita, la care a invitat specialisti, care sa-i initieze pe tinerii producatori in tainele agriculturii organice.
"CITADELA VERDE". Munteanu s-a apucat de agricultura dupa vreo 18 ani lucrati intr-un institut de cercetare proiectare si alti citiva la Electromagnetica Bucuresti pentru ca, spune el, nu se simtea fericit, implinit. Trecerea la agricultura biologica s-a facut in mod firesc, din dorinta de a "lucra curat".
A inceput sa studieze, a trecut prin perioada de conversie, a respectat toti pasii necesari, iar in 2003 a fost certificat. Si a ajuns sa detina acum un veritabil "paradis bio" intins pe 40 de hectare si impartit in patru parcele. Pe trei dintre ele cultiva cereale biologice, iar a patra este alocata legumiculturii, livezii si animalelor.
Aceasta din urma ii este si cea mai draga, pentru ca in ea a investit cel mai mult: a tras utilitati, a construit o casuta pentru paznici si a transformat-o intr-o "citadela verde". Astfel, din cele 12 hectare pe care se intinde, trei sint alocate perdelei de salcimi, o idee personala a lui Munteanu. "Am plantat in 2000 si 2001 vreo 20.000 de puieti de salcimi. Nu m-a invatat nimeni sa fac asta, dar asa m-am gindit eu ca ar fi bine sa protejez culturile ecologice de substantele pe care le-ar putea purta vintul de la vecinii mei care fac agricultura conventionala. Nu au produs nimic pina acum, dar am luat anul asta sase stupi, pentru ca am citit ca floarea de salcim incepe sa secrete mierea pentru albine dupa opt-noua ani de la plantare si vreau sa ma apuc si de apicultura", spune Petrica Munteanu.
CULTURILE. Pe restul de noua hectare se intind culturile bio si pasc animalele. "Am o livada de 1,5 hectare plantata in 2004 cu meri, caisi, pruni, visini, ciresi, peri, gutui si piersici, care o sa inceapa sa dea roade la anul. Apoi sint culturile care se rotesc: mazare pentru pastaie, cartofi timpurii, ceapa, tomate, varza, dovlecei, pepeni. Tehnica ecologica presupune o buna rotatie a culturilor, pentru ca in rest nu ai foarte multe mijloace de a le proteja de diversii agenti." Animalele le-a cumparat in 2006, pentru ca dorea sa isi produca singur ingrasamintul si le hraneste cu porumb ecologic, de asemenea din productie proprie.
Costuri versus profituri. Agricultura ecologica este pretentioasa, iar productiile la hectar sint mai mici comparativ cu cele conventionale. Cistigurile acopera cheltuielile, abia mai lasind ceva in plus. "Eu cheltuiesc cam un miliard pe an pentru cele 40 de hectare. Am oameni angajati, pentru ca nu poti sa faci agricultura bio pe o suprafata asa mare singur. Certificarea, care trebuie facuta in fiecare an, costa intre 400 si 100 de euro. In plus, trebuie sa platesc cele doua tarabe pe tot anul chiar daca eu vind doar trei luni. Iar statul nu ii sprijina deloc pe producatorii bio. Daca afara subventiile ajung pina la 500 de euro la hectar, aici Ministerul Agriculturii ne promisese 90 de euro la hectar. Dar nu i-au mai dat nici pe aia, pentru ca au zis ca s-a stricat ceva la programul trimis la Bruxelles exact la partea noastra. Acum au spus ca vor da 425 de lei la hectar, dar numai celor aflati in conversie. Asa ca atunci cind trag linie, vad ca imi acopar cheltuielile si mai ramin vreo 200 de milioane, daca anul a fost bun".
Bostanii ecologici
Chiar mai dificile decit lucrarile in sine sint insa incercarile de a convinge cumparatorii de avantajele produselor sale bio. Unii strimba din nas la vederea pretului, chiar daca este doar cu putin mai mare decit al produselor conventionale (pepenii, spre exemplu, ii vinde cu 1,2 lei in conditiile in care cei conventionali se vindeau in aceeasi piata cu 1 leu), altii se uita nedumeriti si chiar suspiciosi la eticheta. O doamna chiar nu s-a putut abtine sa intrebe daca sint pepeni romanesti. Bostanii au fost una dintre primele culturi puse de Muntenu. Producerea lor este destul de migaloasa, ca de altfel in cazul tuturor culturilor bio, pentru ca nu ai voie sa folosesti produse chimice, de sinteza sau de contact. "Singurul produs permis este zeama bordeleza, pe baza de sulfat de cupru si var. In rest, se fac lucrari de intretinere manuale si mecanice si trebuie bine irigati, daca vrei sa ai o recolta buna". Anul acesta Munteanu a obtinut 30 de tone de pe cele circa trei hectare cultivate cu pepeni. Nici de data aceasta nu se va imbogati cu siguranta, pentru ca spune ca a bagat vreo 30-40 de milioane si spera ca va obtine vreo 50-60 de milioane.
Olandezul
In 2006, la Ministerul Agriculturii a venit un specialist olandez care a dorit sa vada pe linga statisticile fade si cum merg lucrurile pe teren, adica sa vada o ferma bio. Mindre sa se laude cu producatorii autohtoni, chiar daca de altfel nu fac nimic pentru a-i ajuta, oamenii de la minister l-au adus pe olandez la ferma lui Petrica Munteanu. Olandezul a fost fascinat de "paradisul bio" si mai ales de perdeaua de salcimi. "M-a si invitat in Olanda, dar nu am putut sa merg", povesteste mindru de data aceasta Munteanu.
Pentru mai multe informatii viziteaza Jurnalul National
