Contestati de toata planeta, pentru ca nu semneaza Protocolul de la Kyoto, americanii se apara spunand ca ei aplica programe impotriva incalzirii globale de mai bine de un deceniu. O discutie cu doi reprezentanti economici ai Ambasadei americane la Bucuresti: Robert J. Tate si Blair. L. LaBarge.
Jurnalul National: Este incalzirea globala o problema pentru administratia americana?
Robert Tate: Da, intr-adevar. Mediul reprezinta una dintre temele de care ma ocup, ca ofiter economic, si pot sa afirm ca schimbarile climatice reprezinta una dintre cele mai importante preocupari pentru guvernul american. Acest lucru nu este, insa, prea cunoscut si de aceea consider ca este foarte important sa le spunem – autoritati, ONG-uri, oameni obisnuiti – despre ceea ce face America in acest domeniu. Activitatea a fost de lunga durata si cu rezultate foarte bune. Presedintele Bush a afirmat recent ca cele mai mari provocari in ziua de astazi sunt schimbarile climatice si securitatea energetica. Deci este un domeniu cu grad de importanta ridicat pentru guvernul nostru.
Blair LaBarge: Suntem constienti ca afirmatia conform careia activitatea umana este cea care a condus la schimbarile climatice este reala. Americanii stiu de lucrul acesta, atat la nivel national, cat la nivelul comunitatilor sunt ingrijorati si stiu ca daca se actioneaza, efectele pot fi stopate. Este important de stiut ca multe din actiunile intreprinse de guvern, multe din initiativele legislative luate vin de la nivelul comunitatilor. Lucrul acesta spune multe. Restul lumii nu stie nimic despre asta. Iar America e chiar invinovatita ca nu face nimic impotriva incalzirii globale.
Blair LaBarge: Eu cred ca faptele arata ca America a fost foarte activa in acest domeniu. De asemenea, se observa ca tot mai multi oameni, din toata lumea, inteleg si accepta abordarea americana a acestei problematici. Nu poti aborda chestiunea mediului ca pe ceva singular, izolat. Cauzele sunt multiple, economice, de securitate energetica, dar si solutiile, rezolvarile sunt complicate si trebuie sa vina din mai multe domenii. De asemenea, ca guvern, nu poti actiona de unul singur. Autoritatile nu pot face totul singure. E nevoie de un parteneriat, de cooperare. Nu numai economiile dezvoltate trebuie sa se implice, ci si cele din tarile in curs de dezvoltare. Cred ca aceasta chestiune este din ce in ce mai mult acceptata in lume, la ora actuala.
Ce a facut concret America impotriva incalzirii globale?
Robert Tate: O parte foarte importanta a strategiei americane in aceasta problematica este imbunatatirea tehnologiei, crearea unor produse mai bune, mai "curate", mai economice. Pentru asta e nevoie de asistenta, cercetare, stiinta, programe de monitorizare. In aceste domenii s-au cheltuit 37 de miliarde de dolari in 2001, ceea ce reprezinta de departe cea mai mare investitie de acest gen. Cu siguranta suntem lideri in acest domeniu. Un alt exemplu, in 2002, guvernul american a fixat ca tinta de reducere a intensitatii emisiilor de gaze cu 18%. Intre 2000 si 2005, emisiile au crescut cu numai 1,6%, in conditiile unei cresteri economice importante.
Tarile UE, mai ales Marea Britanie, au tinte importante: reducerea emisiilor cu 30%-40% pana in 2020!
Robert Tate: Nu stiu exact daca America are tinte pana in 2020. Ce pot sa spun este ca Protocolul de la Kyoto se incheie in 2012. Noi pregatim terenul, construim niste baze de discutii post-Kyoto, solutii pentru perioada in care protocolul va fi fost deja trecut.
Programe alternative
Stiu ca teoria americana este aceea ca Protocolul de la Kyoto nu este cea mai buna varianta pentru reducerea emisiilor. Care e alternativa? Ce propuneti?
Robert Tate: Un proiect foarte important se numeste Energy Star. Este in parte un program de constientizare a publicului american asupra consumului de energie si modului in care aceasta poate fi economisita. De asemenea, cealalta componenta este aceea de a face reduceri importante de costuri de care vor beneficia consumatorii.
Cand a inceput acest program?
Robert Tate: 1993. Este un program care responsabilizeaza, care implica cetatenii. Blair are chiar si o relatare personala despre acest program.
Blair LaBarge: Eu cred ca in acest domeniu nu se poate ca doar guvernul sa se implice si sa actioneze. Trebuie sa mearga pana la ultimul nivel, acela al cetatenilor, fiecare individ in partea trebuie sa faca ceva. Guvernul trebuie sa creeze parghiile, instrumentele, mecanismele. Nu se poate ca autoritatile sa ia masuri la nivel economic, pentru reducerea emisiilor. Ca parte a programului Energy Star, in America, cetatenii pot beneficia de niste credite foarte avantajoase pentru casele lor, pentru ferestre noi, termoizolante, pentru alte sisteme termoizolante, care sa previna pierderile de caldura, sa ajute la mentinerea unei tem-peraturi joase pe timpul verii. Eu personal detin o casa in statul Virginia.
Anul trecut am decis sa fac o investitie pentru izolarea termica a casei, am luat un credit de 20.000 de dolari, am schimbat ferestrele si usile locuintei. Ca urmare a acestei investitii, factura de utilitati a scazut cu 30%. Cred ca o astfel de implicare a guvernului, prin oferirea de stimulente financiare, face ca, la nivel individual, comportamentul, obiceiurile sa se schimbe.
Ce rezultate concrete are programul acesta?
Robert Tate: Prin acest program, pana in 2005, emisiile de dioxid de carbon s-au redus cu 125 milioane tone. Energy Star a dus la reducerea costurilor din energie cu aproximativ 12 miliarde de dolari. Programul a fost realmente un succes! Un alt program pus in aplicare si care de asemenea a fost eficient a fost Domestic Methane Programs care a dus, tot in 2005, la reducerea emisiilor de metan cu 11% fata de nivelul anului 1990. Noi reglemetari in ceea ce priveste vehiculele mari vor reduce emisiile de dioxid de carbon cu inca 73 de milioane de tone de dioxid de carbon pe perioada de functionare a acestor vehicule. Foarte multi oameni spun ca Protocolul de la Kyoto este metoda de a obtine rezultate in domeniul reducerii emisiilor, dar Statele Unite au astfel de realizari.
Blair LaBarge: Chiar si in interiorul Protocolului de la Kyoto, eu nu stiu nici macar o singura tara care pana acum sa isi fi realizat obiectivele. Toti au planuri indraznete, dar rezultatele se lasa asteptate.
Exemplul japonez
Blair LaBarge: Exista chiar cazuri in care emisiile, nu numai ca n-au scazut, dar chiar au crescut. Exista oameni de stiinta care au ajuns la concluzii surprinzatoare: chiar daca in America nu s-ar mai produce nimic, nici o masina nu ar mai circula, daca am inchide pur si simplu tara, rata emisiilor pe glob ar continua sa creasca. Inainte de a veni sa lucrez in Romania, am lucrat in Japonia, tara Protocolului de la Kyoto, tara eficientei energetice. Este un aspect important pentru ei.
Au facut multe lucruri, au impus noi cote de emisii, au cerut imbunatatirea tehnologiei folosite. Dar, in fapt, marile corporatii japoneze si-au redus emisiile din Japonia mutandu-si afacerile in afara granitelor, mai precis in China sau in alte tari cu economii in curs de dezvoltare. In China s-a putut pentru ca aceasta tara nu este membra a Protocolului de la Kyoto, asa ca acele emisii nu au fost, practic, contabilizate nicaieri!
Pentru mai multe informatii vizitati Jurnalul National
