Anul 2007 a fost cu siguranta, pentru marii poluatori, unul cu emotii. O buna parte a companiilor care desfasoara activitati cu potential ridicat de poluare a mediului au avut de trecut un examen greu. Acela de a obtine autorizatia integrata de mediu sau, altfel spus, autorizatia IPPC.
text de Ninel Lazar
Foarte putine companii s-au miscat responsabil pentru a-si obtine autorizatia integrata de mediu la timp, asa incat la jumatatea anului era cat pe ce sa se declare stare de urgenta la Ministerul Mediului. Dupa bunul obicei romanesc, porcul s-a ingrasat bine in ajun, astfel ca in doar doua-trei luni, agentiile pentru protectia mediului au reusit, cu un efort urias, sa emita tomuri intregi de autorizatii, cat nu emisesera intr-un an in treg. Doar doua companii au ratat obiectivul, una dintre ele fiind in faliment, cealalta probabil pe acelasi drum.
Dincolo de eforturile, laudabile de altfel, ale autoritatilor si ale companiilor, de a ajunge in termen scurt la compromisul necesar emiterii autorizatiilor integrate, semn ca atunci cand se vrea se si poate, se ridica o intrebare: "Bun, avem autorizatii integrate, dar ce facem cu ele?". Sau, altfel spus: ce inseamna cu adevarat pentru o companie obtinerea autorizatiei integrate de mediu? Un succes, o recunoastere a conformarii cu legislatia europeana in domeniu, o pozitie de egalitate cu firmele europene in ceea ce priveste protectia mediului? Sau doar un fel de tichet de acces pe un drum anevoios catre aceste obiective onorabile?
Permanent s-a facut o distinctie in IPPC intre doua categorii de companii. Prima categorie este formata din acele firme care aveau datoria sa fie conforme pe deplin la data de 30 octombrie 2006, ele fiind infiintate de curand, in cazul lor Comisia Europeana neadmitand perioade de tranzitie. A doua categorie de companii este formata din acelea care au tehnologii invechite, intens poluante, deseori energofage, care au nevoie de perioade mai lungi pentru investitii serioase in vederea respectarii "Celor Mai Bune Tehnici Disponibile" (BAT).
Aparent, am fi tentati sa credem ca, pentru firmele din prima categorie, autorizatia integrata ar fi trebuit sa reprezinte un prilej de sarbatoare, iar pentru celelalte un fel de credit cu o perioada de gratie avantajoasa.
Insa dupa obtinerea mult ravnitei autorizatii IPPC, majoritatea covarsitoare a companiilor au uitat de subiect ca si cum ar fi inchis un sertar, ramanand in fata doar cu un program de conformare care continea cateva masuri si investitii, acolo unde era cazul.
Doar ca IPPC nu inseamna numai obtinerea unei autorizatii si impunerea unui program de investitii in vederea conformarii. IPPC reprezinta, mai degraba, un nou stil de viata pentru companiile in cauza. Inseamna un comportament de zi cu zi indreptat catre prevenirea poluarii, catre imbunatatirea performantelor de mediu si catre gestiunea eficienta a resurselor.
Chiar daca nu le-au avut inserate in cadrul programului de conformare sau in mod explicit in textul autorizatiei integrate de mediu, companiile au obligatia sa implementeze o multime de practici, proceduri si masuri de buna gospodarire, toate cu rezultate pozitive, directe sau indirecte, asupra mediului. Doar adoptarea lor in mod sistematic in cadrul companiilor poate conduce la atingerea obiectivului de conformare integrala cu standardele europene in domeniu.
Din pacate, am auzit rar manageri din companii IPPC solicitand ajutor din partea consultant ilor pentru actiuni de genul implementarii la nivel operational, nu doar formal, a sistemelor de management de mediu, cerinta obligatori pentru aceste firme. De asemenea, am fost surprins sa constat cat de putine companii aveau cunostinta despre obligatiile lor de a trimite la finele fiecarui an catre autoritatile de mediu o serie de rapoarte continand rezultatele aplicarii practicilor din documentele europene de referinta privind "Cele Mai Bune Tehnici Disponibile". As vrea sa amintesc doar cateva dintre acestea, subliniind ca rapoartele care trebuie trimise auto ri tatilor nu sunt doar documente ce trebuie elaborate formal, pe ge nunchi, ci ele trebuie sa reflecte realitatea zilnica a companiilor respective:
– planul anual de reducere a emisiilor si efficient a masurilor deja implementate, un exemplu putand fi diminuarea emisiilor din surse mobile si fugitive;
– raportul privind eficienta in utilizarea materiilor prime, incluzand descrieri privind masurile implementate in directia reducerii consumului unitar de materii prime, inlocuirea acelor materii prime cu toxicitate ridicata cu alternative mai putin nocive, informatii privind imbunatatirea performantelor in prelucrarea materiilor prime;
– raportul privind actiunile de minimizare a cantitatilor si/sau toxicitatii deseurilor generate din procesele de productie;
– programul de detectie si eliminare a pierderilor de materii prime, materiale, utilitati;
– informatii privind masurile si practicile vizand diminuarea consumurilor de apa, recircularea apei si reducerea toxicitatii efluentilor;
– programul de inspectie, intretinere si reparatii si impactul masurilor implementate asupra calitatii factorilor de mediu;
– raportul anual de audit energetic, sinteza masurilor implementate peste an si rezultatele obtinute.
Fara implementarea unor masuri si practice in mod real in activitatea de zi cu zi, nicio companie nu le poate demonstra autoritatilor de mediu doar pe hartie ca este conforma cu reglementarile IPPC, indiferent de ceea ce sta scris in autorizatia integrata obtinuta cu mai multa sau mai putina sarguinta ori ingaduinta.
Mai mult decat atat, lipsa acestor masuri sau raportarea unora inexistente nu ajuta cu nimic firmele care au aceste obligatii. Pentru ca performant ele de mediu influenteaza din ce in ce mai mult performantele financiare ale companiilor. Nu te preocupi de economia de resurse, platesti mai mult, produci mai scump si, implicit, vinzi mai greu. Nu te intereseaza minimizarea pierderilor de poluanti lichizi pe reteaua de canalizare, nicio problema, va veni vremea cand vei fi nevoit sa o repari pe bani grei. Mai grav, putea fi obligat atunci sa scoti multi bani si pentru decontaminarea solului afectat de scurgeri, dar mai ales pentru "depoluarea" reputatiei companiei tale.
