Green Report a discutat cu Radu Motișan, fondatorul rețelei uRADMonitor, o companie înființată la Timișoara cu o rețea care totalizează mii de senzori care monitorizează poluarea și o bază de date care operează în peste 65 de țări.
O prioritate a companiei este „de educație de mediu la nivel de bun simț”, iar realizările și proiectele în care uRADMonitor s-a implicat arată, încă o dată, că în România companiile private reușesc și suplinesc cu succes acolo unde autoritățile au eșuat.
L-am abordat pe Radu Motișan în contextul documentării articolelor despre senzorii Ministerului Mediului pentru monitorizarea calității aerului, care nu funcționează de mai bine de doi ani.
Iar răspunsurile primite de la fondatorul rețelei private vin să completeze ceea ce alți specialiști ne-au spus deja, și anume, că proiectul Ministerului Mediului este unul eșuat, care nu reușește să pună în aplicare directiva europeană privind calitatea aerului, pe care există și un infringement.
Green Report: Care este ideea din spatele uRADMonitor? Ce anume v-a determinat să implementați o astfel de rețea?
Radu Motișan: uRADMonitor s-a intersectat cu o fereastră de oportunitate oferită de progresul tehnologiilor digitale, în caz particular „Internetul Lucrurilor” (IOT). Aceasta a permis realizarea de senzori de dimensiuni mici, eficienți din punct de vedere energetic, care funcționează automat și autonom pentru a colecta date diverse.
Pe scurt, aparatele noastre au două componente majore: una de senzoristică, în care folosim cei mai buni senzori existenți pentru a măsură parametri fizici și chimici de interes, și una de comunicații, care asigură un flux în timp real al datelor colectate de la senzori, prin internet, spre o arhitectură proprie de stocare a datelor de tip „big data” (date in volume masive, n.red).
Primele noastre aparate au fost concepute sub forma de prototip în 2013, urmând ca, anul următor, ele să ajungă la o formă care a putut fi pusă în producție. Începând cu 2015, primele aparate uRADMonitor au fost disponibile pe canalele comerciale.
Pe atunci, lumea încă nici nu vorbea despre IOT ca un buzzword. Pentru noi, a fost o potrivire foarte bună, pentru că am avut o tehnologie matură la momentul potrivit și am prins un avans pe o piață altfel foarte dură, cu o concurență foarte mare.
Această tehnologie a răspuns foarte bine nevoii de date la o rezoluție înaltă. Dacă tradițional, măsurătorile diverșilor parametri se făcea greoi, implicând echipamente mari și scumpe și o armată de tehnicieni, noii senzori uRADMonitor puteau fi răspândiți în număr de zeci sau sute de ori mai mare, acoperind mai mult arii extinse și oferind date în timp real, cu rezoluție la un minut sau chiar mai puțin.
Green Report: Care sunt punctele forte ale rețelei și care sunt cele mai importante realizări de la fondarea rețelei, până în prezent. Ce ați adus nou pe piață?
Radu Motișan: Folosind tehnologii radio inovative, senzorii noștri automați au realizat transmisiuni de date din zone izolate. Un record pe care l-am obținut cu unul din senzorii noștri a fost o transmisiune radio directă la peste 41 de km.
Cu alte cuvinte, am investit mult în inovație, încercând să aducem ceva nou în tehnologia noastră.
Acest factor diferențiator a dat roade foarte repede: am fost între cei 10 finaliști la Hackaday Prize în San Francisco în 2015, cu premiul cel mare o călătorie în spațiul cosmic.
Am fost câștigători la Innovation Labs în 2016, am rulat 2 campanii de Crowdfunding de succes pe IndieGogo, printre primele campanii românești unde am acumulat mai mult de 100k USD și pe care le-am onorat cu succes prin livrarea produselor respective.
Au urmat două premii la competiția internațională AIRLAB Paris din 2021 și 2023, unde tehnologia românească a luat câte două premii I în fața a peste alte 50 de produse similare concurente!
Am avut parteneriate benefice cu companii de tehnologie, care ne-au ajutat să inovăm pe aceasta zonă.
De exemplu, împreună cu Orange, am implementat senzori care au comunicat prin LoRaWAN, o rețea radio avansată, și am avut produse gata pentru această tehnologie înainte că ea să se maturizeze pe piață, ceea ce a contat enorm.
Sau cu Bosch, de la care aveam acces la senzori avansați cu până la 2 ani înainte că ei să ajungă pe piață. Am folosit cu succes aceste avantaje și ne-am onorat angajamentele către parteneri, oferind produse de calitate.
Revenind la factorul uman, după accidentul nuclear de la Fukushima, a existat foarte multă panica în rândul populației mai multor țări. Date oficiale nu erau publicate, sau erau publicate greșit.
Oamenii au ajuns să cumpere dozimetre vechi, americane, produsele de Civil Defense (Apărarea Civilă, n.red) în timpul războiului rece că să-și răspundă singuri la întrebări.
Apoi, la scurt timp, a venit uRADMonitor, cu senzori moderni și a prezentat o hartă globală de senzori interconectați, promițând uniformitate în măsurători și date deschise, disponibile oricui.
Am făcut același lucru și pentru calitatea aerului.
Începând cu 2019, populația României a ajuns să coreleze „mirosul de iarnă”, de fum, cu creșteri inacceptabile a concentrației de pulberi în suspensie (PM-urile, n.red), care evident le impacta sănătatea.
Această conștientizare în rândul populației a unor elemente de educație de mediu la nivel de bun simt este una din prioritățile efortului nostru.
Cam asta este, în mare, motivația din spatele proiectului, un efort uriaș care, în prezent, totalizează mii de senzori și o bază de date imensă care operează în peste 65 de țări.
Green Report: Care e diferența dintre senzorii folosiți de Ministerul Mediului și senzorii din rețeaua uRADMonitor? Mă refer în special la rezultatele date de aparate, dar și la modul de funcționare.
Radu Motișan: Există mai multe metode de măsurare a fiecărui parametru de interes. Legea 104 indică ce metodă și ce stas tip de metode tehnice sunt recunoscute legal.
De exemplu, pentru pulberi în suspensie, legea 104 indică metoda gravimetrică, iar senzorii RNMCA ai Ministerului Mediului folosesc prelevatoare gravimetrică. Aceste unelte sunt mari și necesită un set de consumabile și intervenție tehnică periodică.
Aparatele uRADMonitor folosesc senzori optici, mult mai mici, mult mai ieftini și care funcționează automat, fără intervenție, până la 5 ani.
Ei au totuși unele limitări, în sensul că masa particulelor nu este determinată direct (nu este posibil optic), ci este estimată prin amplitudinea luminii reflectate de particulele incidente.
Cu toate acestea, am rulat în laboratoare specializate teste comparative 1:1 între senzori uRADMonitor și prelevatoare similare cu cele folosite de RNMCA și MM iar acuratețea a fost de până la 97%, la sub 1% din costul comparativ.
Green Report: Cât de importante sunt rețelele de monitorizare ale aerului?
Radu Motișan: Cum spuneam și mai sus, una din prioritățile noastre este creșterea conștientizării problemelor de mediu în rândul populației. În general vorbim de fenomene care scapă simțurilor noastre, și fără aceste unelte, cum sunt senzorii uRADMonitor, am rămâne expuși, fără să știm să ne ferim. Iar la nivel de societate, gunoiul ar continua să fie băgat, la propriu și la figurat, sub prag și în plămânii noștri.
La nivel de societate, cred că senzorii au ajutat, începând cu 2019, 2020, la o reacție a societății la tot ce înseamnă mafia gunoaielor, incineratoare, arderi ilegale de deșeuri.
A fost o perioadă când Garda de Mediu se implica activ în stoparea acestor abuzuri cu impact asupra sănătății noastre a tuturor. Era o vreme când 112 prelua sesizări de infracțiuni de mediu și reacționau prompt, pentru descurajarea acestora.
Toate acestea au venit odată ce fenomenele negative au fost prezentate populației, și asta s-a întâmplat prin utilizarea datelor de la senzori, care au transformat factori invizibili în valori cuantificabile, care, șocant nu-i așa, au fost de multe ori pe „roșu”.
În spatele tuturor acestor măsurători au stat testele de fiabilitate și acuratețe, care au susținut buna funcționare și performanța senzorilor, în ciuda faptului că legea 104 nu a fost încă modificată pentru a include, măcar la nivel informativ, aceasta sursă de date utilă interesului public.
Green Report: Cum vedeți faptul că rețeaua oficială a Ministerului Mediului nu funcționează, parțial, din 2022? Cum poate să influențeze acest lucru raportările către UE?
Radu Motișan: Rapoartele către UE sunt de multe ori incomplete, seturile de date trunchiate.
Vorbind de trunchieri, mecanismul de „invalidate”. Sigur că această procedură are un temei tehnic, dar au fost multe situații în care vârfuri de poluare au fost tăiate din pix.
Spre deosebire de acestea, datele de la senzori precum uRADMonitor funcționează în regim de transparență totală, oferind date deschise. Până și o parte a arhitecturii fizice a aparatelor (schemele electrice, tipul de senzori, o parte importantă a softwareului) sunt expuse public în sursă deschisă pentru a întări transparența, de altfel foarte necesară într-un demers legitim de informare.
Multe din stațiile RNMCA (Rețeua Națională de Monitorizare a Calității Aerului) nu funcționează pentru că nu exista fonduri pentru mentenanță, consumabile, personal. Și nu în ultimul rând, nici interesul nu e tocmai cel mai mare.
Green Report: Vă rog să faceți o scurtă descriere a rețelei, ce găsesc oamenii pe site, în România în câte orașe aveți senzori? Și dacă sunt instituții care v-au solicitat datele colectate în rețea?
Radu Motișan: Am colaborat pozitiv cu unele instituții. Am oferit chiar și fluxuri de date deschise pentru integrare la nivelul Ministerului Mediului, deocamdată fără răspuns, deși oferta a fost pro-bono.
În Timișoara, am donat orașului un număr enorm de senzori din gama noastră de vârf, ca un mulțumesc orașului de unde a pornit acest proiect.
Am instalat senzori, direct sau prin parteneri, în multe alte orașe cum ar fi București, Cluj – Napoca, Brașov, Bistrița, Iași și continuăm să ne extindem prezența.
Colaborările noastre merg și dincolo de zona publică, unde colaborăm cu instituții naționale sau străine, din zona de siguranță și securitate, institute de cercetare sau universități.
Am participat ca și coautori la un număr impresionant de studii de cercetare pe datele generate, fără de care măsurătorile ar rămâne amorfe.
Încercăm să transformăm volumul enorm de date colectate (sute de milioane de măsurători independente într-o singură lună) în lucruri utile societății. O parte din aceste studii pot fi găsite pe siteurile de specialitate, Google Scholar, ResearchGate etc.
