Text de Ionut Purica
In prezent, Protocolul de la Kyoto care a intrat in vigoare din februarie 2005 se gaseste in prima perioada de angajament (2008-2012). Romania este tara din Anexa 1 si s-a angajat sa reduca nivelul emisiilor de gaze de sera (masurate in tCO2) cu 8% fata de anul de referinta 1989, in perioada de angajament 2008- 2012.
Data fiind evolutia economica a tarii in ultimii 19 ani, reducerea de emisii (inventariata si comunicata la Conventia Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice) este de circa 40% fata de 1989. Considerand proiectiile de crestere economica in anii viitori, estimam ca va exista in perioada de angajament un disponibil de circa 50 de milioane tCO2 pe an (deci, in cinci ani, 250 de milioane tCO2).
Folosirea disponibilului de tCO2 existent conform Protocolului Kyoto (fata de anul de referinta 1989) se poate insa face prin includerea lor in scheme de finantare verzi. Exista diverse variante de asemenea scheme si o descriem in continuare pe una dintre cele mai folosite. Realizarea acestor scheme incepe cu vanzarea de drept de emisie unui partener extern (s-au primit oferte de la diverse organisme internationale si statale si mentionam ca Cehia, Polonia, Ungaria etc. sunt in curs de a realiza asemenea tranzactii).
Banii rezultati sunt pastrati intr-un fond care serveste ca finantare directa si/sau garantie a finantarilor specifice de proiect cu impact asupra mediului. Nu se considera numai proiectele care reduc emisiile de gaze de sera, ci si acelea care, de exemplu, monteaza instalatii de desulfurare la instalatiile mari de ardere pentru a nu fi nevoiti sa le inchidem la expirarea termenelor negociate la integrarea in UE. Un avantaj important al acestui fond este acela ca degreveaza bugetul de stat de garantarea de finantari – dupa realizarea de reduceri de emisii din proiecte agreate in prealabil, banii sunt la dispozitia guvernului roman fara a fi purtatori de serviciul datoriei. Fondul initial este refinantat cu o noua cantitate de drept de emisii comercializata cu partenerul financiar.
Este important de remarcat ca folosirea acestor fonduri pentru proiecte de mediu nu e considerata ca un subsidiu de legislatia UE. In plus, investitiile de realizare a angajamentelor luate in cadrul capitolului 22 cu UE se ridica la sume de ordinul a 29,3 miliarde de euro pe care economia romaneasca va trebui sa le atraga in diverse feluri – unul dintre aceste feluri este cel descris mai sus, cu avantajul ca nu creste nivelul garantarii de fonduri externe, ci foloseste o resursa extrabugetara, creata de prevederile Protocolului Kyoto. Ca un ordin de marime, comercializarea unei cantitati de 10% din rezerva (adica 25 de milioane de tCO2) la un pret in intervalul 7-10 euro/tCO2 conduce la sume de ordinul 185-250 de milioane de euro.
Din fondurile astfel create se pot finanta si elementele de constructie de capacitate administrativa siinstitutionala, cum sunt sisteme de monitorizare si verificare a emisiilor care sa creasca nivelul de incredere in economia romaneasca, operarea unei agentii speciale destinate administrarii rezervei de drept de emisie si de atragere a investitiilor in tehnologii eficiente si curate in sectoare ca energia, termoficarea, industria energo intensiva etc. Mai mult, se vor putea initia programe de pregatire a cadrelor din economie privind proiectele descrise mai sus si, de asemenea, existenta unui influx de fonduri in economie va creste ratingul acesteia pe pietele internationale.
