ÎCCJ a decis definitiv că o aria protejată Natura 2000 nu va fi declasificată pentru construirea centralei Răstolița, dar ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a anunțat că merge înainte cu visul neîndeplinit al dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. Dacă zona protejată va fi distrusă pentru construirea hidrocentralei, riscăm să plătim amenzi de ordinul milioanelor de euro prin procedura de infringement.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis definitiv că aria protejată din munții Călimani-Gurghiu nu poate fi declasificată pentru construirea hidrocentralei Răstolița.
Aparent, legile și directivele europene încă mai au valoare în fața instanței.
Însă, în fața autorităților române, ele par a fi doar o birocrație enervantă, peste care se poate trece ușor, cu un acord de mediu obținut doar pentru defrișări și cu suficientă voință politică.
O decizie clară, o încăpățânare și mai clară
În procesul intentat de Hidroelectrica pentru declasificarea sitului Natura 2000, ÎCCJ a tranșat problema:
nu există niciun temei legal pentru a scoate zona de sub protecție, iar proiectul trebuie să respecte legislația de mediu în vigoare.
Agent Green, organizația de mediu care a intervenit în proces în sprijinul Ministerului Mediului, instituție care s-a prezentat doar ocazional la termene, ca un elev corijent la ora de fizică, a demonstrat că pădurea vizată pentru defrișare este un habitat de importanță europeană, protejat de legislația UE prin directiva Habitate.
„Ministerul Mediului nu s-a mai prezentat la proces. La instanța de fond au venit o dată, atât i-am văzut,” a declarat avocata Cătălina Rădulescu, cea care s-a ocupat de speță.
Dar ce contează deciziile instanței, când Ministerul Energiei și Hidroelectrica sunt hotărâte să meargă înainte cu proiectul?
Potrivit ministrului Energiei, Sebastian Burduja, hidrocentrala Răstolița ar putea fi inaugurată chiar anul acesta, deoarece există un acord de mediu obținut în toamna lui 2024.
„Legislația este clară în privința habitatelor și speciilor, iar limitele ariilor protejate nu se pot muta din pixul unor politicieni vremelnici anti-europeni și anti-natură. Câștigând acest proces ne-am asigurat că țara noastră evită un infringement care ar fi putut costa bugetul de stat multe milioane de euro„, a declarat Cătălina Rădulescu, avocatul organizației.
Declasificarea, un joc de-a alba-neagra
Cătălina Rădulescu, avocata care a câștigat procesul pentru Agent Green, explică limpede absurditatea demersului Hidroelectrica.
„Declasificarea unui sit Natura 2000 poate fi făcută doar în baza unor studii științifice care să demonstreze că, la momentul desemnării, s-a comis o eroare.
Hidroelectrica a susținut că o astfel de eroare a existat, argumentând că nu s-a ținut cont de proiectul hidrocentralei aflat în derulare. Însă această justificare nu are temei legal, deoarece o eroare se referă strict la datele științifice despre prezența speciilor și habitatelor din zonă, nu la existența unor proiecte economice.
În cazul sitului ROSCI0019 Călimani-Gurghiu, studiile confirmă fără echivoc prezența speciilor și habitatelor protejate, ceea ce înseamnă că nu a existat nicio eroare în desemnarea sa. Prin urmare, proiectul hidrocentralei nu poate constitui un motiv legitim pentru declasificare.”
Altfel spus, Hidroelectrica a încercat să convingă instanța că natura trebuie să facă un pas în spate pentru că, în anii ’80, cineva a desenat un baraj pe o hartă.
Însă natura nu știe să citească planuri de dezvoltare industrială. Și nici instanța nu a fost convinsă.
În plus, Hidroelectrica a invocat lipsa unui aviz al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) pentru ordinul de ministru din 2007 care a stabilit limitele sitului.
Problema?
„În perioada respectivă, agenția nici nu fusese înființată„, explică Rădulescu.
„Legislația cerea aviz doar pentru propunerile venite de la persoane fizice și juridice, nu pentru cele formulate de Ministerul Mediului„, a mai adăugat aceasta.
De ce este periculoasă continuarea proiectului?
Noua legislație europeană privind restaurarea naturii combină un obiectiv general de restaurare pentru refacerea pe termen lung a naturii în zonele terestre și maritime ale UE cu obiective obligatorii de restaurare pentru habitate și specii specifice.
Aceste măsuri ar trebui să acopere cel puțin 20% din suprafețele terestre și maritime ale UE până în 2030 și, în cele din urmă, toate ecosistemele care au nevoie de restaurare până în 2050, și să redea cursul natural a 25.000 km de râuri.
România ar trebui să aibă cel puțin 30% din teritoriu protejat ca sit Natura 2000, dar momentan abia ajunge la 23%.
În ciuda acestor angajamente, ministerul Energiei continuă să împingă înainte hidrocentrale desenate în vremuri în care schimbările climatice erau un concept SF.
Mai grav, ignoră soluțiile eficiente pentru creșterea producției de energie.
„În loc să distrugem păduri și să secăm râuri, politicul ar trebui să se concentreze pe decolmatarea lacurilor de acumulare existente. În aceste lacuri de acumulare se pierde o cantitate uriașă de energie. Dacă ar fi decolmatate, ar putea reține mai multă apă, ceea ce ar crește semnificativ producția de energie electrică„, spune Rădulescu.
Mai mult, riscăm să intrăm în procedură de infringement pentru nerespectarea directivei Habitate.
Dacă ÎCCJ ar fi dat câștig de cauză Hidroelectrica, România s-ar fi confruntat cu o procedură de infringement din partea Comisiei Europene, cu amenzi de ordinul milioanelor de euro.
Prima încălcare ar fi fost legată de tentativa ilegală de declasificare a sit-ului Natura 2000, care ar fi încălcat Directiva Habitate.
A doua problemă majoră era legată de hidrocentrală, întrucât nu s-a realizat o evaluare de mediu completă, ci doar pentru defrișare.
„Dacă s-ar fi admis declasificarea sit-ului, s-ar fi stabilit că acesta nu mai există, iar astfel s-ar fi evitat orice obligație de evaluare a impactului asupra speciilor și habitatelor și s-ar fi încheiat acolo, asta își doreau”, explică avocata Cătălina Rădulescu.
Pericolul, însă, a trecut rapid, iar apoi ne-am întors la punctul de plecare, odată cu declarația ministrului Energiei, Sebastian Burduja, care a subliniat că, în ciuda deciziei Înaltei Curți, lucrările vor continua, sprijinite de un acord de mediu obținut în toamna anului trecut.
Rădulescu subliniază efectele secetei, menționând un material video care arată barajul Vidraru aproape gol, chiar și în sezonul de iarnă.
„Vedem ce se va întâmpla la vară. S-a văzut deja că în timpul verii au oprit producția hidro pentru că nu aveau apă și au zis că păstrează apa pentru perioadele de vârf. Dacă ar fi consumat apa, nu mai aveau nimic apă.”
Aceasta avertizează că lipsa de apă trebuie evaluată atent, întrebându-se dacă hidrocentralele mai sunt o opțiune viabilă în contextul schimbărilor climatice: „Trebuie să vedem dacă într-adevăr merită să băgăm banii în hidrocentrale și dacă nu cumva am produce mai multă energie cu altceva.”
Ce ar trebui să facă, de fapt, autoritățile statului?
Avocata Agent Green a subliniat că Hidroelectrica nu ar trebui să fie favorizată din cauza statutului său de companie de stat.
„Hidroelectrica nu ar trebui să fie favorizată pentru că este companie de stat. Aceasta ar trebui să joace ca orice alt actor privat. Deci nu ar fi trebuit să beneficieze de niciun fel de ajutor care ar trebui să pună în situație de inferioritate orice altă companie privată, lucru care nu se întâmplă în mod evident„, subliniază Rădulescu.
Mai mult, aceasta consideră că cele două ministere nu prea își îndeplinesc atribuțiile.
Responsabilitatea Ministerului Energiei și Ministerului Mediului este de a prioritiza respectarea legislației, mai ales în cazul proiectelor majore care au un impact semnificativ asupra mediului.
„Ministerul Energiei și Ministerul Mediului ar trebui să vegheze cu prioritate respectarea legislației, și când vorbim despre proiecte majore cu un asemenea impact asupra mediului, cum este și hidrocentrala, ar trebui să realizeze, în primul rând, o analiză cost-beneficiu, să vadă dacă la ora actuală construirea hidrocentralei aduce beneficii și cât de mari și, mai ales, dacă este justificată distrugerea naturii pentru acest proiect, ori în speță nu există niciun fel de analiză de genul acesta.”
Un model energetic din anii ’80, într-o lume care se schimbă
Construcția hidrocentralei Răstolița se bazează pe calcule învechite.
„Se avansează cantități de energie și sume de bani scoase din burtă, cu indicatori economici din anii ’80„, explică Rădulescu.
„Între timp, au apărut alternative mai eficiente, cum sunt sistemele de stocare și energia solară. În plus, debitele râurilor au scăzut semnificativ. Nimeni nu știe cu adevărat câtă energie ar putea produce această hidrocentrală și dacă merită să distrugem natura pentru ea.”
Un alt factor ignorat este impactul barajelor asupra schimbărilor climatice.
Lacurile de acumulare din România nu sunt decolmatate, iar materia organică acumulată acolo generează cantități masive de metan, un gaz de seră mult mai dăunător decât CO2.
„În loc să gândim soluții pentru viitor, promovăm ideea ‘drill, baby, drill!’, pe modelul lui Trump”, spune ironic Rădulescu.
„Dar asta nu e în interesul României. De la un ministru tânăr, cum e Burduja, așteptam mai multă înțelepciune.”
Justiția protejează natura, dar cine o salvează de guvern?
Decizia ÎCCJ a stabilit clar că legea și natura sunt de aceeași parte. Dar guvernul pare să fie de partea betoanelor și excavatoarelor.
Fără o analiză reală cost-beneficiu și fără un angajament ferm pentru soluții energetice sustenabile, România riscă nu doar să plătească amenzi usturătoare de la Comisia Europeană, ci și să își piardă ultimele râuri și păduri protejate în favoarea unor proiecte care au sens doar pe hârtie.
Hidrocentrala Răstolița poate fi inaugurată anul acesta, dacă autoritățile își vor impune punctul de vedere.
Dar întrebarea rămâne: merită să distrugem natura pentru câțiva megawați de energie, când există alternative mai bune? Și dacă justiția spune „nu”, cine va opri guvernul să spună „da”?
CITEŞTE ŞI:
ONG-urile cer Comisiei Europene să nu accepte proiectele hidrotehnice în PNRR
Ministrul Mediului a vizitat hidrocentrala nefinalizată de la Răstolița
#mediuprotejat #hidrocentrala #conservareanaturii #zonaprotejata #ICCJ #ministerulmediului #ministerulenergiei #conservareabiodifersitatii #rastolita #infringement #natura2000 #agentgreen #directivahabitate #protectedareas #climatechange #natureconservation #EUdirective
